Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 667/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 667/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 667/2015
Dosar nr._ exercitarea autorității părintești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA MINORI ȘI FAMILIE Nr. 667/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - G. U.
Grefier ședință A. - M. B.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul C. D. și pe pârâta S. T. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești
La apelul nominal au răspuns reclamantul personal și pârâta personal și asistată de avocat N. S., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
In temeiul art. 226 C., instanța procedează la audierea minorului C. V. A., procesul-verbal de ascultare al acestuia fiind atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea cererii.
Pârâta prin avocat solicită admiterea cererii, exercitarea autorității părintești asupra minorului C. V. A. să se facă în comun de ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la reclamant, iar cu privire la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și în sarcina pârâtei să se țină cont de faptul că aceasta mai are în întreținere doi minori și să fie stabilită de la data pronunțării sentinței.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, președintele închide dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2015 sub nr._, reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta S. T. M. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului C. V. A. să se facă în comun de ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la reclamant și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, raportat la salariul minim pe economie.
În motivarea acțiunii reclamantul a menționat faptul că a trăi în concubinaj cu pârâta o perioadă de timp, iar în urma relației s-a născut minorul C. V. A., născut la 07.08.2001.
A precizat că pârâta l-a părăsit și s-a căsătorit cu un alt bărbat, având alți copii cu acesta și nu a dus nicio contribuție la creșterea și educarea minorului C. V. A..
În dovedirea acțiunii a menționat faptul că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, anchetă socială și interogatoriul pârâtei și a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, certificat de naștere C. V. A., CI S. T. M., certificat de naștere și CI C. Vergina, cupoane de pensie C. Vergina, adeverință, certificat de naștere și CI C. D., împuternicire avocațială.
Prin rezoluția din 29.06.2015 s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 96 ind. 2 din ROI al instanțelor judecătorești, rerepartizarea cauzei pe completul C1 minori și familie, ca complet inițial învestit.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.p.civ. și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 C.p.civ., în sensul ca, în raport de dispozițiile art. 197 Cod procedură civilă și OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, i s-a pus în vedere reclamantului să atașeze la cerere dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei, să indice numele și prenumele, domiciliul sau reședința pârâtei, să precizeze acțiune conform dispozițiilor noului Cod Civil, să indice motivele de drept pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, să indice dovezile pe care se sprijină cererea formulată
I s-a adus la cunoștință reclamantului că potrivit dispozițiilor art.33 alin.2 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, are posibilitatea de a formula, în condițiile OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Cererea va cuprinde mențiunile prevăzute de art.14 alin.1 din OUG nr.51/2008 și va fi însoțită de înscrisurile prevăzute de art.14 alin.1 din OUG nr.51/2008.
La data de 14.07.2015 reclamantul a depus la dosarul cauzei note scrise și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 de lei, conform chitanței nr._(25) /13.07.2015 aflată la fila 29 din dosar.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a comunicat pârâtei un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, a fixat primul termen de judecată la data de 12.11.2015, pentru când au fost citate părțile.
La termenul de judecată din 12.11.2015 pârâta a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant și a solicitat ca la stabilirea pensiei de întreținere să se țină cont de faptul că mai are doi copii minori în întreținere, depunând certificatele de naștere ale acestora.
La termenul de azi instanța a procedat la audierea minorului C. V. A., în camera de consiliu, procesul-verbal de ascultare fiind atașat la dosarul cauzei, fila 47.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 26.06.2015 reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâta S. T. M. solicitând ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului C. V. A. să se facă în comun de ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la reclamant și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, raportat la salariul minim pe economie.
La termenul din 12.11.2015 partile au aratat că au ajuns la un acord cu privire la actiune, pârâta solicitând admiterea acesteia, aratând că mai are doi minori in intretinere.
Potrivit art.483 alin.(1) C.civil, autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar conform alin.(2) al aceluiași articol, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului (...).
De asemenea, potrivit art.486 C.civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și copil (după caz, conform dispozițiilor art.264 C.civil) luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială hotărăște potrivit interesului superior al copilului, aceleași reguli fiind aplicabile, mutatis mutandis și în cazul stabilirii locuinței minorului, după cum rezultă din prevederile 496 C.civil.
Instanța subliniază că Noul Cod Civil, aplicabil în speță, reglementează autoritatea părintească ce înlocuiește noțiunea de încredințare a minorului din codul familiei.
Autoritatea părintească este prevăzută de art.483 și următoarele din noul cod civil și este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Regula este aceea că, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, iar excepția, în situația în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, autoritatea părintească va fi exercitată numai de către unul dintre părinți, situație în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Potrivit art. 2 alin. 1 și 3 din Legea nr. 272/2004 orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Ambii părinți trebuie să înțeleagă că în cadrul relațiilor personale pe care le au cu copiii lor minori, nu trebuie să se comporte față de aceștia ca și când ar exercita posesia asupra unor bunuri care le aparțin neapărat în timpul alocat, interesul major al copilului fiind mai presus decât interesul părintelui.
Instanța de tutelă urmează a analiza, potrivit interesului superior al copilului, posibilitatea exercitării în comun a autorității părintești de către ambii părinți, în caz contrar, dacă există motive temeinice pentru acordarea exercițiului autorității părintești unuia singur dintre părinți, dispunându-se astfel. În speță reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți, nefiind invocate sau dovedite motive care să determine exercitarea in exclusivitate a autorității părintești.
Raportat la probatoriul administrat în cauză și la acordul partilor în temeiul art.397 și art.400 Noul cod civil, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minor să se facă de către ambii părinți, apreciind că este în interesul acestuia.
La luarea acestei măsuri, instanța are în vedere și dispozițiile art. 2 alin. 1 și 3 din Legea 272/2004, potrivit cărora orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Conform art.32 din Legea 272/2004, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. De asemenea, art.43 din același act normativ prevede că are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge, iar art.44 din același act normativ, stipulează dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
În ce privește domiciliul minorului, din declarația acestuia, precum și din cele învederate de pârâtă se reține că minorul a locuit în mod constant cu tatăl său.
Dispunând stabilirea domiciliului minorului la tată, instanța este obligată să se pronunțe și cu privire la pensia de întreținere datorată de mamă, în temeiul art.402 Noul cod civil, având în vedere că descendentul este prezumat a fi în nevoie câtă vreme este minor, oricare ar fi pricina nevoii în care se află.
Ca urmare, întrucât obligația de întreținere există între părinte și copilul său – art.516 alin.1 Noul cod civil, instanța va admite această cerere.
Din cuprinsul art. 530 alin 1 și 2 C. civ. rezultă că obligația de întreținere se execută în natura, prin asigurarea celor necesare traiului, iar dacă nu se execută de bună voie în natura, instanța de tutela dispune exercitarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilite în bani.
Ținând cont de unele soluții din practica judecătorească, susținute si in doctrina, alin 3 al art. 530 C.civ. prevede că pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținerea.
Cu privire la modul de calcul al pensiei de întreținere, având în vedere vârsta minorului, ce implică necesități sporite, instanța apreciază că în raport de sumele necesare acoperirii nevoilor de creștere, educare și ale celor cultural-recreative specifice vârstei minorului și având în vedere că pârâta mai are doi minori în întreținere va obliga pârâta să plătească pensie de întreținere în beneficiul minorului C. V. A. născut la 07.08.2001, în cuantum de 80 lei lunar începând cu data pronunțării prezentei sentințe pana la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
Prezenta hotărâre este executorie de drept provizoriu, conform art. 448 alin. 1 pct. 4 Cod proc. civilă, valorificarea acestui caracter executoriu urmând a se face de către parte prin intermediul unui organ de executare, în noul Cod de procedură civilă nemaifiind reluată dispoziția Codului de procedură civilă din 1865 de înființare din oficiu a popririi asupra veniturilor debitorului obligației de întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamantul C. D., CNP_, cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâta S. T. M., CNP_ cu domiciliul în ..
Dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul C. V. A. născut la 07.08.2001 să se facă în comun de ambii părinți.
Stabilește locuința minorului la tata.
Obligă pârâta la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 80 lei lunar începând cu data pronunțării prezentei sentințe pana la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la judecătoria Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică azi 03.12.0215.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - G. U. A. - M. B.
Red. M.-G.U./Tehn.B.A.M..
4 ex./..2015
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub numărul 6497
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 692/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 313/2015.... → |
|---|
