Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 443/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 443/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 443/2015
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Minori și Familie nr. 443
Ședința publică din data de 09.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. B.
Grefier: L. P.
Pe rol soluționarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâtul F. L. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință au răspuns avocat M. L. pentru reclamantă și pârâtul asistat de avocat F. R., lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la dosarul cauzei s-a depus de către pârât prin serviciul registratură întâmpinare în două exemplare, un exemplar al acesteia fiind înmânat apărătorului reclamantei.
Avocat M. L. pentru reclamantă, depune la dosar înscrisuri în limba germană și traduse în limba română, copii ale acestor înscrisuri fiind înmânate pârâtului prin apărător și arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de pârât.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat se acordă cuvântul asupra propunerii de probe:
Apărătorul reclamantei solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martora D. M. I. și solicită audierea martorei la acest termen de judecată.
Pârâtul prin apărător, solicită proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu martorii precizați în întâmpinare, respectiv, F. E. și R. R. și solicită audierea martorei F. E. la acest termen, fiind prezentă în instanță.
Avocat M. L., se opune la proba cu interogatoriul reclamantei, aceasta lucrând în Germania și neputându-se prezenta în instanță. De asemenea, pentru egalitate de tratament, solicită încuviințarea unui singur martor pentru pârât.
Instanța, în baza art. 255 Cod proc. Civilă, rap. la art. 258 al. 1 Cod proc. Civilă, apreciind că sunt admisibile și pot duce la dezlegarea pricinii, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora D. M. I., precum și pentru pârât, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii F. E. și R. R. și respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba cu interogatoriul reclamantei.
Instanța, în temeiul art. 311 și următoarele C., procedează la audierea martorelor prezente, sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Avocat F. R. pentru pârât învederează instanței că renunță la audierea martorei R. R..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea cererii și suplinirea acordului pârâtului, în vederea emiterii pașaportului pentru minoră, precum și suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta, până la împlinirea vârstei de 18 ani, cu cheltuieli de judecată. A învederat instanței că minora urmează să înceapă școala în Germania, iar în ceea ce-l privește pe pârât, acesta nu a solicitat nici măcar stabilirea unui program de întrevedere minor.
Pârâtul prin apărător solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Învederează instanței că acțiunea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile privind admisibilitatea acțiunii, respectiv nu s-a făcut dovada că minora este înscrisă la o scoală din Germania, aceasta necunoscând limba, de asemenea, nu s-a făcut dovada că reclamanta are o locuință stabilă și un loc de muncă pe perioadă nedeterminată. Mai mult, pârâtul s-a ocupat de minoră, iar neînțelegerile dintre pârât și minoră au apărut întrucât pârâtul nu și-a dat acordul ca minora să plece în Germania .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 17.06.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._ cererea de ordonanță președințială prin care reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâtul F. L. a solicitat modificarea masurilor privind minora F. M.-L., in sensul suplinirii acordului paratului F. L., in vederea emiterii pașaportului pentru minora F. M.-L. si suplinirii acordului paratului pentru ca minora sa călătorească in străinătate (Germania) împreuna cu reclamanta, pana la împlinirea vârstei de 18ani.
În motivarea cererii a arătat că, prin sentința nr. 460/16.09.2014 pronunțata de Judecătoria Dr.Tr.S. in dosar nr._, instanța a dispus ca autoritatea părinteasca asupra minorei F. M. L., născuta la 27.08.1999, sa fie exercitata de către ambii părinți si s-a stabilit locuința minorei la mama.
Reclamanta lucrează in Germania de aproximativ 6 ani, iar minora locuiește in prezent împreuna cu bunicii materni in România.
Minora dorește sa meargă la scoală in Germania, începând cu luna august 2015, când începe anul școlar pe teritoriul acestei tari si sa locuiască împreuna cu mama.
P. in prezent, paratul a fost de acord cu hotărârea minorei de a locui si a merge la scoală in Germania, împreuna cu mama sa, însa, la acest moment, paratul nu ii mai răspunde nici reclamantei si nici minorei la telefon.
Având in vedere aspectele precizate mai sus, cat si dispozițiile art. 17 alin. 1 lit a si alin. 2 din Legea 248/2005, cat si prevederile art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulata.
In ceea ce privește caracterul de urgenta in promovarea prezentei cereri, solicită instanței sa aibă in vedere faptul ca minora urmează sa înceapă cursurile școlare in Germania, in luna august.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 581 NCPC, Legea 248/2005, Legea 272/2004.
A anexat copie sentința civila 460/16.09.2014, copie certificat naștere minora, înscrisuri, taxa timbru in cuantum de 401ei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind în principal inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele
A arătat că, prin cererea formulată, reclamanta solicită, pe cale de ordonanță președințială, modificarea măsurilor privind pe minora F. M.-L., în sensul suplinirii acordului pârâtului F. L., în vederea emiterii pașaportului pentru minora F. M.- L., și suplinirii acordului pârâtului pentru ca minora să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Față de acțiunea reclamantei, invocă excepția inadmisibilității, și solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 996 și urm. din C. proc. civ., pentru admisibilitatea ordonanței președințiale.
Potrivit art. 996, alin. 1 din C.proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența unu drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit alin. 2 din același articol, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Potrivit alin. 5, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Față de condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și față de demersul reclamantei, apreciază că nu este îndeplinită niciuna din aceste condiții, după cum urmează:
În ceea ce privește condiția urgenței, reclamanta nu a prezentat probe din care să rezulte că în lipsa măsurii solicitate minorei i s-ar aduce un prejudiciu ce nu ar putea fi reparat în alt mod. Mai mult, apreciem că continuarea cursurilor școlare, în limba germană, limbă pe care minora nu o cunoaște absolut deloc, într-o țară străină, departe de tatăl său, de rudele sale, nu este în interesul minorei. Cu siguranță, cel puțin primul an de studii în Germania ar fi complet pierdut până ce minora ar cunoaște limba germană cel puțin la un nivel care să-i permită înțelegerea lecțiilor, aprofundarea acestora și acumularea cunoștințelor. Chiar dacă se afirmă de către reclamantă că sunt depuse înscrisuri care atestă înscrierea minorei la o școală din Germania, ( ceea ce vom ști cu siguranță doar după depunerea la dosarul cauzei a traducerilor după aceste înscrisuri), aceste înscrisuri nu fac dovada urgenței cererii și nici a prejudiciului pe care l-ar suferi minora, respectiv imposibilitatea înlăturării acestuia în alt mod, ci atestă doar actul voluntar al reclamantei de a înscrie minora la o școală din Germania.
In ceea ce privește cerința nerejudecării fondului, nici aceasta nu este îndeplinită. Părăsirea țării de către minoră, pentru un timp îndelungat, începerea cursurilor școlare în altă limbă, sunt măsuri ce nu pot fi luate doar pe baza unei aparențe în drept, fără a prejudeca fondul dreptului. Prin această procedură, reclamanta urmărește, pe cale ocolită, stabilirea felului și locului învățăturii minorei, fără acordul pârâtului, ceea ce este inadmisibil în procedura ordonanței președințiale. Soluționarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la părăsirea țării de către minoră se poate dispune de către instanța de judecată doar pe calea unei măsuri definitive.
Nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei cererii, față de faptul că măsura solicitată, în cazul admiterii acesteia, s-ar transforma într-o măsură definitivă, iar minora ar părăsi țara pentru o vreme îndelungată, nedeterminată, fapt ce ar avea efecte ireversibile asupra relației dintre minoră și tatăl său, pârâtul.
Față de acestea, solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă
În ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, față de următoarele:
În mod eronat se arată de către reclamantă ca lucrează în Germania de aproximativ 6 ani, în realitate aceasta lucrează în Germania doar din ianuarie 2015, locuind la fratele său.
Arătă că între reclamantă și minoră relațiile au fost marcate de numeroase neînțelegeri, neînțelegeri în urma cărora minora a fost alungată din casa bunicilor materni și a mamei sale, mergând să locuiască cu tatăl său, pentru o perioadă de aproximativ 7 luni, din iunie 2014, până în decembrie 2014.
După plecarea minorei de la domiciliul tatălui, relațiile dintre pârât și minoră au fost în continuare apropiate, pârâtul acordându-i minorei în continuare sprijinul de care avea nevoie.
Relațiile dintre minoră și tatăl său, pârâtul au fost foarte apropiate, pârâtul acordând minorei sprijinul afectiv și material de care a avut nevoie.
Astfel, pârâtul s-a preocupat de sănătatea minorei, de rezultatele obținute la școală precum și în general de modul în care minora, adolescentă fiind, se comporta la școală, și în societate, supraveghind-o pentru a se asigura că nu apar probleme specifice vârstei, inclusiv . ar putea să o influențeze negativ.
Nu este adevărat că pârâtul nu îi mai răspunde minorei la telefon, pârâtul a ținut în permanență legătura cu minora, doar în urmă cu aproximativ trei săptămâni minora nu a mai dorit să vorbească cu tatăl ei, fiind probabil influențată de alte persoane.
In perioada cât a locuit cu pârâtul, minora a avut rezultate bune la școală, nu a avut absențe nemotivate, fiind în relații de prietenie și cu concubina actuală a pârâtului și cu cele două fete ale acesteia.
Astfel, consideră că nu poate fi pusă la îndoială relația de apropiere dintre minoră și tatăl său și afecțiunea pe care pârâtul o poartă minorei.
In ceea ce privește plecarea minorei în Germania, apreciem că această plecare ar fi de natură a deteriora relația minorei cu tatăl său, în detrimentul minorei.
Mai mult plecarea în Germania ar fi în detrimentul minorei și din alte puncte de vedere:
Minora nu are cunoștințe de limbă germană, situație în care nu poate continua efectiv cursurile școlare, având nevoie de o lungă perioadă de acomodare, de învățare a limbii germane, la un nivel care să-i permită înțelegerea cursurilor, susținerea examenelor, testelor, etc.
Această pauză în studiile minorei nu poate avea decât efect negativ asupra dezvoltării sale ulterioare.
Din alt punct de vedere, minora ar fi de asemenea afectată de plecarea în Germania: mama minorei, reclamanta, lucrează de după masă, de la orele 16.00 la orele 24.00, iar în aceste condiții, după venirea de la școală, minora ar fi singură, nesupravegheată, situația în care ar putea fi antrenată în conjuncturi periculoase pentru vârsta ei.
De altfel, mama minorei nu are o situație stabilă în Germania, având doar un serviciu temporar, situația în care condițiile de trai ale reclamantei și ale minorei se pot schimba rapid, minora fiind lipsită de siguranța și stabilitatea traiului său în Germania.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, în temeiul art. 258 rap la art. 255 alineat 1 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii D. M. I. și F. E. .
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit sentinței minori și familie nr.460/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosar_ s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei F. M. L. să se facă de către ambii părinți.
Prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat instanței suplinirea acordului pârâtului pentru eliberarea pașaportului minorei, precum și suplinirea acordului pârâtuluipentru ca minora să călătorească în străinătate (Germania) până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Potrivit prevederilor art. 18 al.2 din legea 272/2004 deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți: orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească, iar conform disp. art. 30 alin. 1 lit. b din Legea 248/2005 minorilor li se permite ieșirea din țară numai dacă sunt însoțiți de o persoană majoră, și în situația în care călătoresc cu unul din părinți numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul său cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinație precum și cu privire la perioada acesteia.
Cum în speța de față nu s-a făcut dovada că autoritatea părintească asupra minorei este exercitată doar de către reclamantă, deplasarea minorei în străinătate însoțită de unul dintre părinți se poate realiza numai cu acordul celuilalt părinte.
Potrivit art.996 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: să fie vremelnică, să existe urgența și să nu se prejudece însuși fondul litigiului. În lipsa oricărei din aceste condiții, cererea este inadmisibilă.
Este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății, astfel încât cererea de ordonanță președințială nu poate fi admisă dacă urgența există doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterior acestui moment și înainte de pronunțarea hotărârii.
În ceea ce privește vremelnicia, aceasta presupune că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie.
Referitor la condiția neprejudicierii fondului, problema care se ridică este aceea dacă, pe baza probatoriului limitat, pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, se poate soluționa cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice.
În prezenta cerere reclamanta a solicitat instanței suplinirea acordului pârâtului pentru eliberarea pașaportului minorei, precum și suplinirea acordului pârâtuluipentru ca minora să călătorească în străinătate (Germania) până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru ca minora să frecventeze cursurile unei instituții de învățământ din Germania.
Având în vedere cererea reclamantei, instanța constată că de fapt nu se solicită acordul pentru ca minora să călătorească în Germania, ci pentru ca minora să locuiască efectiv în această țară pe parcursul a cel puțin un an școlar.
În cauză, suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să călătorească în Germania pentru a locui împreună cu reclamanta și a urma cursurile școlare în această țară presupune luarea unei măsuri definitive și conduce la prejudicierea fondului, soluționarea cererii reclamantei neputându-se realiza prin procedura specială a ordonanței președințiale, ci doar pe calea dreptului comun.
Reclamanta nu a probat în nici un fel faptul că minora a fost înscrisă la școală în Germania și că urmează să înceapă cursurile în luna august, astfel cum susține în cererea formulată. Deși martora D. M. I. a declarat că reclamanta a înscris-o pe minoră la școală în Germania, declarația acesteia nu va fi reținută de instanță, în lipsa unui înscris care să confirme faptul că minora este înscrisă la vreuna din instituțiile de învățământ din această țară. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada urgenței cererii, aceasta neproducând probe din care să rezulte că, în lipsa luării unei astfel de măsuri de natura celei solicitate prin cererea de chemare în judecată, s-ar crea un prejudiciu care nu ar putea fi reparat în alt mod. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că, în prezent, minora frecventează în prezent cursurile Colegiului Național Economic T. C. din Drobeta T. S. și are rezultate bune la învățătură. De asemenea, minora nu cunoaște limba germană, aceasta urmează cursuri de pregătire pentru a învăța limba germană doar de aproximativ patru săptămâni.
În concluzie, instanța apreciază că ordonanța președințială prezintă printre alte caracteristici și pe aceea de a fi o măsură vremelnică, care nu prejudecă fondul dreptului. Ori, prin promovarea unei asemenea proceduri s-ar încălca caracterul său vremelnic, deoarece în asemenea cauze este necesară administrarea de probe, ceea ce echivalează cu rezolvarea fondului pricinii.
Față de cele ce preced, instanța urmează să respingă cererea, nefiind întrunite în cauză toate condițiile prevăzute de art.996 alin.1 Cod procedură civilă .
În temeiul art.453 C pr civ, va obliga reclamanta, ca parte căzută în pretenții, la plata către pârât a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta F. M., domiciliată în ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul F. L., cu același domiciliu .
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. .>
4 ex/ 09.07.2015
Cod operator 6497
| ← Curatelă. Sentința nr. 486/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Curatelă. Sentința nr. 483/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
