Ordin de protecţie. Sentința nr. 109/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 109/2015
Dosar nr._ ordin de protecție
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA MINORI ȘI FAMILIE NR. 109
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 23.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE T. A.
GREFIER ȘEDINȚĂ D. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S..
Pe rol soluționarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanții G. G. M., G. G. Ș. și G. G. E. și pe pârâtul G. G. C. C., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din data de 20.02.2015, ce face parte din prezenta încheiere, după care, constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2014, sub nr._, reclamanții G. G. M., G. G. Ș. și G. G. E. a solicitat să se dispună emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului G. G. C. C., în baza art. 23 alin 1 lit. a Legea nr.217/2003, evacuarea agresorului din locuința familiei; în baza art. 23 alin 1 lit d Legea nr.217/2003, obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime de 50 m fata de subsemnata, fata de copiii minori si fata de locul de muncă, în baza art. 23 alin 1 lit f Legea nr.217/2003, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta si copiii minori, în baza art. 23 alin 3 Legea nr.217/2003 obligarea paratului agresor de a urma consiliere psihologica, psihoterapie si efectuarea de tratamente medicale de specialitate; în baza art.451 si urm. NCPC, acordarea de cheltuieli de judecata in prezenta cauza.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că părțile sunt căsătorite și au împreuna doi copii minori.
A susținut datorită violentelor exercitate de parat asupra reclamantei in prezenta minorilor a obținut, conform deciziei nr.62/A/MF/9.07.2014 pronunțata de Tribunalul M. in dosarul nr._, ordin de protecție împotriva paratului, pentru o durata de 6 luni.
A arătat că instanța a reținut ca din probele administrate (doua certificate medico-legale coroborate cu declarațiile martorilor audiați ) a rezultat îndeplinirea celor trei condiții de admisibilitate a acțiunii, astfel: comiterea de către un membru al familiei a unor acte de violență (fizică, verbală, psihică etc), de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei.
Ori, deși soluția instanței i-a fost comunicată paratului care avea cunoștința despre emiterea ordinului de protecție in condițiile de mai sus, acesta a perseverat în atitudinea infracționala violenta si în data de 11.10.2014 a atacat-o si a lovit-o pe . care eram însoțita de cei doi copii minori ai lor.
A arătat că violenta paratului a determinat trecătorii sa intervină si sa sune la serviciul de urgenta, astfel încât doar echipajul de politie a reușit sa pună capăt agresiunii .
A susținut că deși a încercat să-i ofere paratului suportul moral al familiei, pentru ca acesta sa-si rezolve problemele de sănătate, în prezent, agresiunile repetate au creat o stare de temere pronunțata atât pentru reclamantă, cât si pentru copiii minori.
De asemenea, a arătat că pe rolul instanței Judecătoria Dr Tr S. există pendinte divorțul pârtilor ( dosar nr.4091 /225/2014 ), fiind evidentă starea conflictuală din familie, în condițiile în care urmează să se soluționeze cererea de divorț.
A menționat că în data de 18.12.2014, paratul s-a prezentat si la locul meu de munca unde din nou a încercat sa o agreseze, aspect ce denota perseverența paratului în actele de violenta care-i pun reclamantei viața în pericol si minorilor afectându-le echilibrul psihic, afectiv si dezvoltarea armonioasă.
In drept, și-a îndeplinit cererea pe disp. art.33 din Legea nr. 217/2003, art. 23 alin 1, lit a, d, f Legea nr. 217/2003, si art.23 alin 3 Legea nr. 217/2003.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus în copie: certificate decizia nr.62/A/MF/9.07.2014 pronunțată de Tribunalul M., certificate de naștere minori, adresa nr._/03.06.2014, certificate medico legale emise pe numele reclamantei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu proba testimonială cu martorii: G. V. și G. E., răspunsurile acestora fiind consemnate în declarațiile existente la dosar.
În cauză, s-a dispus emiterea unei adrese către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DROBETA T. S., pentru a comunica în ce stadiu se află cercetările cu privire la numitul G. G. C. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 199 alin. 1 C. proc. civ efectuate în dosarul nr. 3310/P/2014, răspunsul la relațiile solicitate fiind înaintate la dosar prin adresa nr. 304/II/6/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Între părți există o situație conflictuală mai veche datorată faptului că pârâtul, a agresat-o fizic și verbal pe reclamantă, și continuă să o amenințe pe aceasta.
Din declarațiile martorilor G. V. și G. E., rezultă că pârâtul, are același comportament violent, după expirarea ordinului de protecție emis anterior, respectiv luna ianuarie 2015. Acesta a început cu amenințările, sărind gardul locuinței în care stau cei trei reclamanți și părinții reclamantei G. M., a distrus mai multe bunuri din curte, inclusiv a decuplat imobilul de la rețeaua electrică.
Mai mult, se manifesta violent față reclamantă și în prezența minorilor, o amenința că o bate și că o va omorî, iar reclamanta a formulat plângere penală înregistrată la Inspectoratul de Poliție M.. Pârâtul a mers la locul de muncă al reclamantei amenințând-o chiar și acolo . Martorii au declarat că pârâtul se manifestă violent avertizând-o pe reclamantă, că-i va lua gâtul.Minorii au frică față de pârât și tefuză să ia contactul cu acesta.
Comportamentul pârâtului este evident, periculos și de natură să mențină o stare de fapt încordată, putând avea urmări grave asupra vieții reclamanților, situație în care instanța are posibilitatea și implicit sarcina, de a interveni prompt în vederea obligării pârâtului să păstreze distanța față de reclamantă, ca fiind o măsură eficace în ocrotirea vieții și intereselor acesteia.
În acest sens, sunt și prevederile art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora:
„1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Conform alin. 3 al aceluiași articol pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Conform art. 24 din Legea nr. 217/2003 durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
Nu există acte medicale cu privire la starea de sănătate a pârâtului pentru a dispune obligarea sa de a urma tratamente medicale de specialitate.
De asemenea, nici evacuarea pârâtului agresor din locuința familiei, nu se poate dispune,întrucât acesta nu mai locuiește împreună cu reclamanții, din anul 2014.
În raport de considerentele de mai sus, instanța apreciază că cererea reclamantei formulată personal și pentru cei doi minori este întemeiată urmând a fi admisă în parte și se va dispune obligarea pârâtului, la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de reclamantă și cei doi copii, față locuința acesteia, locul de muncă al reclamantei G. G. M. și la interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic sau în orice alt mod cu reclamanții, pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentei.
Instanța, constă că, în prezenta cauză, dat fiind faptul că, potrivit art. 27 pct. 3 din Legea nr. 217/2003, s-a acordat asistență juridică pârâtului, fiind desemnat apărător din oficiu avocat I. A., în baza delegației nr. 349 depusă la dosar la fila 38, cu un onorariu de 150 lei, astfel că acesta va fi obligat la 15o lei onorariu avocat.
În temeiul art. 31 alin.1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se va comunica de îndată structurilor Poliției Române de la locuința victimei și a agresorului.
Potrivit art.453 cod procedură civilă, se va dispune obligarea pârâtului la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată.
Emite ordin de protecție a reclamanților G. G. M., G. G. Ș. și G. G.-E., domiciliați în Dr Tr S., ..95, județul M..
Dispune obligarea pârâtului G. G. C. C. cu domiciliul în Dr Tr S., ., ., la păstrarea unei distanța minime de 50 m față de reclamantă și cei doi copii, față locuința acesteia, locul de muncă al reclamantei G. G. M. și la interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic sau în orice alt mod cu reclamanții, pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentei.
Executorie.
Prezenta se comunică la Poliția municipiului Dr Tr S. .
Obligă pârâtul la 150 lei onorariu avocat I. A. ,desemnat din oficiu pentru pârât.
Obligă pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând onorariu avocat
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2015, la sediul Judecătoriei Drobeta T. S..
Președinte, Grefier,
Red.T.A/tehnored. I.D.
Ex.5 /pag.3/24.02.2015
Cod operator 6497
: ..14
Drobeta T. S., M., Cod_
: +_ : +_-_
Cod operator 6497
Dosar nr._
Emis la data de 24.02.2015
CĂTRE,
IPJ M.
Dr.Tr.S., ..75, jud. M.
Vă înaintăm alăturat, în conformitate cu Legea nr. 217/2003, sentința civilă nr. 109 Minori și Familie/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, în cauza având ca obiect „ordin de protecție” privind pe reclamanții G. G. M., G. G. Ș. și G. G. E. și pe pârâtul G. G. C. C., având ca obiect ordin de protecție.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. ALINADRAGOTOIU M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 20/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
