Plângere contravenţională. Sentința nr. 1535/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1535/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 3790/317/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1535/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 APRILIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: O. M. N.
Grefier: C. L. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. I. și pe intimatul I. G., intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei sentințe când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.04.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești, la data de 12.11.2014, petentul N. I. a formulat în contradictoriu cu intimata I.P.J. M. o plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.10.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivare, petentul a arătat că în data de 21.10.2014, petentul ce conducea microbuzul cu numărul de înmatriculare_, a fost sancționat în localitatea Dr. Tr. S., . ar fi oprit în alt loc decât în stația din autogară.
Petentul a susținut că a oprit în acel loc, întrucât unui călător i s-ar fi făcut rău. De asemenea, a mai menționat că procesul verbal de contravenție ar fi nul, întrucât a fost întocmit de un agent constatator necompetent, pentru fapta menționată competența aparținând Inspectoratului de Stat pentru controlul transportului rutier în trafic.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea cu avertismentul întrucât amenda aplicată este excesivă raportat la veniturile sale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 7).
Prin întâmpinarea depusă (fila 19), intimata I.P.J. G. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că procesul verbal contestat a fost întocmit de către un agent al I.P.J. M..
Prin întâmpinarea depusă (fila 26), intimata I.P.J. M. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivare, intimata a arătat că, la data la data de 21.10.2014, petentul a condus microbuzul cu numărul de înmatriculare_, efectuând activitate de transport în comun de persoane, și a oprit în stația de autobuz situată pe . mun. Dr. Tr. S., unde a îmbarcat și debarcat călători, deși în graficul de circulație nu erau prevăzute stații pentru îmbarcarea-debarcarea călătorilor în Dr. Tr. S..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare (fila 31), petentul a reluat cele susținute prin plângere, solicitând admiterea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 327 din 06.02.2015, Judecătoria Târgu Cărbunești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Dr. Tr. S., pentru motivele acolo expuse (filele 33-34 dosar declinat), cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 02.03.2015 (fila 1).
La termenul de judecată din data de 03.04.2015 instanța a încuviințat în baza art. 258 al. 1 C. raportat la art. 255 C. proba cu înscrisuri, pentru părți, apreciind-o ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei, și a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei I.P.J. G..
La dosar au fost depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției, graficul de circulație al licenței de transport, licență de traseu, raportul agentului constatator din 18.12.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, instanța în acord cu dispozițiile amintite urmează a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de intimata I.P.J. G..
Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.10.2014 a fost încheiat de către intimata I.P.J. M., iar nu de către intimata I.P.J. G. (fila 8 dosar declinat). Așadar, calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține I.P.J. G., excepția invocată urmând a fi admisă în baza art. 248 raportat la art. 36 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, se reține că prin procesul-verbal .>CP nr._ încheiat la data de 21.10.2014 de către intimata I.P.J. M., petentul a fost sancționat pentru faptul că, în data de 21.10.2014, a condus microbuzul cu numărul de înmatriculare_, efectuând activitate de transport în comun de persoane, și a oprit în stația de autobuz situată pe . mun. Dr. Tr. S., unde a îmbarcat și debarcat călători, deși în graficul de circulație nu erau prevăzute stații pentru îmbarcarea-debarcarea călătorilor în Dr. Tr. S., cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct. 73 și art. 7 alin. 2 din H.G. nr. 69/2012, cu modificările și completările ulterioare.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 21.10.2014, în jurul orelor 09:20, petentul a condus microbuzul cu numărul de înmatriculare_, efectuând activitate de transport în comun de persoane, și a oprit în stația de autobuz situată pe . mun. Dr. Tr. S., unde a îmbarcat și debarcat călători, deși în graficul de circulație nu erau prevăzute stații pentru îmbarcarea-debarcarea călătorilor în Dr. Tr. S. (fila 8 dosar declinat).
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, în ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv că sancțiunea ar fi fost aplicată în mod nelegal de un agent de polițe, deși potrivit dispozițiilor legale, competența ar fi revenit unor agenți din cadrul Inspectoratului de Stat pentru controlul transportului rutier în trafic, trebuie precizat că nu poate fi primit.
În acest sens, instanța reține că potrivit art. 57 alin. 1 lit. b din Hotărârea de Guvern nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 3 - 5 și aplicarea sancțiunilor se face de către polițiști rutieri, în cazul efectuării controlului în trafic în lipsa personalului prevăzut la lit. a), în cazul constatării contravențiilor prevăzute la art. 3 pct. 1 - 6, 9, 10, 12, 14, 15, 22, 30, 38 - 41, la art. 4 pct. 1, 5, 10, 13, 14, 37, 40, 41, 49, 50, 57, 61, 72, 73, 76, 77 și la art. 5 pct. 5, 6, 25, 26 și 30.
Or, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 73 din H.G. nr. 69/2012 (fila 8 dosar declinat), constând în nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a opri în toate stațiile prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, respectiv de a nu opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de circulație, procesul verbal fiind așadar legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 69/2012 au drept scop stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și sancțiunile contravenționale și alte măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție rutieră aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna probatoriul strâns împotriva sa.
În acest sens, instanța reține că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu au fost infirmate prin celelalte probe administrate în fața instanței, respectiv prin proba cu înscrisuri cerută de petent.
Este de menționat că petentul nu a contestat faptul că ar fi oprit în alt loc decât cel menționat în graficul de circulație al licenței de transport . nr._ (fila 10 dosar declinat), precizând atât în cuprinsul plângerii formulate (fila 5 dosar declinat) cât și în procesul verbal de contravenție că a oprit întrucât unui călător i s-ar fi făcut rău (fila 8 dosar declinat).
Or, în nici unul din aceste acte petentul nu a arătat numele călătorului căruia i s-ar fi făcut rău și nici nu a propus audierea acestuia în fața instanței, pentru a face dovada cauzei exoneratoare de răspundere invocată, deși sarcina probei îi revine potrivit art. 249 Cod procedură civilă, întrucât acesta afirmă existența unei cauze exoneratoare de răspundere contravențională.
Așa fiind, din graficul de circulație al licenței de transport . nr._ (fila 10 dosar declinat), reiese că petentul nu avea dreptul să oprească pe . Dr. Tr. S., ci în autogara Alpha Construct Sistem SA..
Astfel, instanța apreciază că fapta petentului, care la data de 21.10.2014, în jurul orelor 09:20, a condus microbuzul cu numărul de înmatriculare_, efectuând activitate de transport în comun de persoane, și a oprit în stația de autobuz situată pe . mun. Dr. Tr. S., unde a îmbarcat și debarcat călători, deși în graficul de circulație nu erau prevăzute stații pentru îmbarcarea-debarcarea călătorilor în Dr. Tr. S., rezultă din mențiunile procesului-verbal de contravenție coroborate cu raportul agentului constatator (fila 27 dosar declinat).
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța reține că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei, cu posibilitatea achitării a 2.000 lei în termen de 48 ore, aplicată pentru contravenția săvârșită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest sens, instanța reține că fapta petentului, este de gravitate sporită, după cum rezultă și din H.G. nr. 69/2012, ce califică o astfel de faptă ca fiind o încălcare gravă a dispozițiilor legale în materie de transport rutier.
Referitor la lipsa resurselor financiare, trebuie precizat că prin săvârșirea faptei, petentul și-a asumat riscul de a fi sancționat contravențional cu amenda prevăzută de lege, pe care nu ar fi primit-o dacă nu încălca prevederile art. 4 punctul 73 din H.G. nr. 69/2012.
O eventuală înlocuire cu avertismentul a sancțiunilor aplicate petentului ar fi insuficientă pentru atingerea scopului preventiv al aplicării sancțiunilor contravenționale, numai cele dispuse prin procesul verbal de contravenție fiind apte de a asigura pe viitor respectarea dispozițiilor legale de către petent.
Pe cale de consecință, față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata I.P.J. G..
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. I., având CNP:_, domiciliat în comuna Polovragi, ., în contradictoriu cu intimata I.P.J. G., cu sediul în Târgu-J., ., județul G., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. I., în contradictoriu cu intimata I.P.J. M., cu sediul în Drobeta T.-S., .. 75, județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 21.10.2014, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. - N.C. L.- I.
Red. O.M.N./ Tehn. C.L.I../5 ex./5 pag./15.05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1464/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1695/2015.... → |
|---|
