Plângere contravenţională. Sentința nr. 1695/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1695/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 16358/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 1695
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. C. G.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în cauza civilă privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., având ca obiect plângere contravențională, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea din data de 28.04.2015 când, având nevie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 05.05.2015, încheierea din 28.04.2015 făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2014 sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimata Poliția Municipiului Dr. Tr. S., a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 16.11.2014 de Poliția Municipiului Dr. Tr. S., solicitând admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal și exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Arată că în fapt, la data de 16.11.2014. orele 17:18. pe DN 6, localitatea S. județul M. mijlocul de transport - microbuz ce aparține și este utilizat de petentă în vederea prestării serviciilor de transport public de persoane prin curse regulate, cu număr de înmatriculare_ condus de Cocoana C., a fost oprit de către inspectorii din cadrul Politiei Municipiului Dr Tr S. .
În urma efectuării controlului, în mod eronat, au constatat faptul că, persoana juridică . a săvârșit fapta prevăzuta de dispozițiile art 4 pct 10 din HG nr 69/2012 fiind astfel sancționată cu amenda in cuantum de 4.000 lei in baza art 7 alin 2 lit a) din HG nr 69/2012 .
Consideră că a fost sancționată în mod eronat deoarece, agentul constatator a consemnat în procesul verbal de contravenție s-a reținut că persoana juridica . cu sediul în ., județ M., în ziua de 16.11.2014, ora 17:18, locul DN6 S. a săvârșit următoarele: Cocoana C. CNP_ in calitate de conducător auto a condus microbuzul Volkswagen cu număr de înmatriculare_ efectuând transport de persoane contra cost prin servicii regulate pe ruta Dr Tr S. - Salcia sub licența A. T. SRL transportând 9 pasageri eliberând bilete de călătorie (...) făra a respecta graficul de circulație și anume a efectuat cursa nr. 4 din graficul de circulație în ziua de duminică făra a avea acest drept.
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție și sancționare apreciază că se impune nulitatea acestuia, față de disp. art. 4 pct. 10 din HG nr 69/2012 cu modificările și completările ulterioare și art 7 ale aceluiași act normativ - HG nr 69/2012, astfel cum au fost modificate prin HG nr 76/2014, coroborat cu dispozițiile art 16 alin 1 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Fără îndoială, sancțiunea prevăzută de actul normativ în vigoare, pentru starea de fapt așa cum este reținuta de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție și sancționare contestat, se aplica în baza art. 7 alin. 1 din HG nr 69/2012 cu modificările și completările ulterioare și nu art.7 alin 2 lit a din HG nr 69/2012 .
Tot sub aspectul legalității procesului verbal contestat, deși organul constatator aplică în mod greșit sancțiunea amenzii pentru persoana juridica ., la momentul întocmirii procesului verbal . nr_ nu are în vedere dispozițiile art. 16 alin 6 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții ce prevăd în mod expres și imperativ: În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acestuia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
De asemenea, sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție se constata încălcarea dispozițiilor OG nr 2/2001 privind regimul contravențiilor, cu completările și modificările ulterioare, fiind incidente dispozițiile ce atrag nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin 7 din OG nr 2/2001 în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare . Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Agentul constatator inserează în procesul verbal că contravenientul nu este de față la întocmirea procesului verbal.
Mai arată că potrivit dispozițiilor art.19 din OG 2/2001 alin. 1, "Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator si de contravenient . În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia ".
Motivele inserate de către agentul constatator față de lipsa martorului asistent nu pot fi reținute, fiind lipsite de echivoc atunci când este vorba de o obligație legală în sarcina agentului constatator, ce trebuie adusa la îndeplinire.
În drept, invocă dispozițiile art 31 si urm. din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea cererii arată că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
A depus a dosar procesul verbal de contravenție, în copie certificată conformă cu originalul și extras din HG nr. 69/2012.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 13 dosar.
Prin rezoluția din 17.12.2014, aflată la fila 25 dosar, instanța pus în vedere petentei să indice numele și prenumele ori denumirea, cât și domiciliul sau sediul pârâtului, cu care înțelege să se judece.
Prin precizarea formulată la data de 30.12.2014, aflată la fila 28 dosar, petenta a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, Inspectoratul de Poliție al Județului M..
Intimatului i-au fost comunicate plângerea contravențională și înscrisurile anexate, conform dovezii aflate la fila 34 dosar, cu mențiunea că acesta are obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. De asemenea, s-a pus în vedere intimatului să depună întâmpinarea în 2 exemplare și să atașeze la întâmpinare același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină.
La data de 30.01.2015 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca valabil încheiat.
A arătat că la data de 16.11.2014, petenta a efectuat transport de persoane contra cost în regim de cursă regulată, cu microbuzul având nr. de înmatriculare_, condus de C. C., pe ruta Dr. Tr. S. - Salcia, iar la controlul efectuat, a rezultat faptul că nu s-au respectat prevederile graficului de circulație al licenței de traseu, în sensul că a efectuat cursa nr. 4 din graficul de circulație în ziua de duminică, fără a avea acest drept.
Petenta a fost, astfel, sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor art.4 pct.10 din H.G. nr.69/2012, respectiv pentru ""nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional ", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei minimul amenzii în cuantum de 4000 de lei.
Referitor la susținerile petentei, arată că, deși dintr-o eroare materială, agentul constatator a consemnat art. 7 alin. 2 lit. a în loc de art. 7 alin. 1, actul normativ a fost indicat în mod corect, totodată, petenta fiind sancționată, în mod corect, cu minimul amenzii prevăzută de art. 7 alin. 1, fiind consemnată și posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii aplicate în cel mult două zile lucrătoare. Astfel, având în vedere că fapta a fost descrisă în mod corect, iar amenda aplicată corespunde limitelor prevăzute la art. 7 alin. 1, consideră că petentei nu i-a fost produsă nicio vătămare care să impună anularea procesului verbal de contravenție contestat.
De asemenea, arată că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul-constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988. s.A no. 141-A, p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O). pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În consecință, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/2001), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
În concluzie, consideră că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
A depus la dosar raportul agentului constatator ; licența de traseu . nr._, caiet de sarcini al licenței de traseu . nr._.
Întâmpinarea formulată de intimat a fost comunicată petentului, conform dovezii aflate la fila 45 dosar, cu mențiunea că are obligația să formuleze răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, însă acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare, astfel că instanța, prin rezoluția din 26.02.2015, aflată la fila 46 dosar, a fixat primul termen de judecată la data de 24.03.2015 și a dispus citarea părților.
Instanța, în conformitate cu disp. art. 258 c.p.civ, a încuviințat pentru petent și pentru intimată, proba cu înscrisuri.
Analizând plângerea contravențională în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt și de drept:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 16.11.2014 (f.6) întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 4 pct.10 din H.G. nr. 69/2012.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Instanța constată că în cauză poate fi aplicată prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, întrucât există o proporționalitate între mijloacele folosite, scopul urmărit și în același timp se asigură posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile și de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contravenție în instanță.
Instanța constată că, în legătură cu legalitatea procesului-verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Astfel, instanța constata ca procesul-verbal conține numele prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a domiciliului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Cu privire la competența polițistul rutier de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 4 pct.10 din H.G. 69/2012, instant reține că potrivit art 57 din același act normativ „Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 3 - 5 și aplicarea sancțiunilor se face de către: a) inspectori; b) polițiști rutieri, în cazul efectuării controlului în trafic în lipsa personalului prevăzut la lit. a), în cazul constatării contravențiilor prevăzute la art. 3 pct. 1 - 6, 9, 10, 12, 14, 15, 22, 30, 38 - 41, la art. 4 pct. 1, 5, 10, 13, 14, 37, 40, 41, 49, 50, 57, 61, 72, 73, 76, 77 și la art. 5 pct. 5, 6, 25, 26 și 30.”
Așadar, instanța constată că fapta contravențională prevăzută de art. 4 pct. 10 din H.G. 69/2012 este atribuită în ceea ce privește constatarea și sancționarea și în sarcina polițiștilor rutieri, astfel că instanța va înlătura apărarea formulată de petentă pe acest aspect.
Cu privire la lipsa semnăturii unui martor pe procesul verbal de contravenție, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 "în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia." Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Din conținutul procesului verbal de contravenție instanța reține că agentul constatator a menționat motivul pentru care a fost încheiat în acest mod în sensul că „martorul asistent nu a fost identificat în timp util.”
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora: „În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.”, instanța reține că în procesul verbal au fost consemnate, denumirea, sediul și codul unic de identificare ale societății petente, aceste date fiind de natură să conducă la o identificare exactă a persoanei juridice cu privire la care s-a reținut contravenția. Instanța apreciază că nemenționarea datelor cu privire la numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal, precum și datele de identificare a persoanei care reprezintă persoana juridică nu sunt de natură să conducă la anularea procesului verbal, nefiind prevăzute sub sancțiunea nulității.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora: În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal, instanța reține că în procesul verbal la rubrica Alte mențiuni se menționează „contravenientul nu este de față la întocmirea prezentului proces verbal”, iar în dreptul rubricii semnătura contravenientului se menționează „nu este de prezent”.
În ceea ce privește încadrarea în drept a sancțiunii aplicate faptei contravenționale, instanța reține că menționarea eronată a dispozițiilor art. 7 alin.2 lit. a din H.G. 69/2012, în condițiile în care fapta contravențională prevăzută de art. 4 pct. 10 din H.G. 69/2012, este sancționată de dispozițiile art. 7 alin.1 din H.G. 69/2012, constituie o eroare materială care nu este de natură să conducă la anularea procesului verbal de contravenție. În plus, instanța reține că sancțiunea aplicată a fost amenda în sumă de 4000 de lei care corespunde minimului amenzii prevăzute de art. 7 alin.1 din H.G. 69/2012 ( forma în vigoare la data constatării contravenției).
Instanțaconstată că, potrivit art. 17 din OG 2/2001, cauzele de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute de lege, motivele invocate de petent neregăsindu-se printre aceste cauze. Mai mult, petentul nu a dovedit existența vreunei vătămări care să i se fi produs ca urmare a încheierii procesului verbal în maniera de mai sus, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, astfel că instanța constată că susținerile petentului sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C.p.c., întrucât cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În speță, fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.
Față de acest considerent, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este de natură să asigure corectarea conduitei petentei, iar instanța nu și-a putut forma convingerea în sensul că pe viitor petenta va împiedica repetarea contravenției. Aceasta, de altfel, nici nu a contestat fapta reținută în sarcina sa.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta . și să mențină procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în comun a Salcia, ., județul M., înregistrată la Registrul Comerțului M. sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO_, în contradictoriu cu intimatul IPJ M. –Poliția Mun. Drobeta T. S., cu sediul în Dr. Tr. S., ., județul M., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la sediul Judecătoriei Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. G. L. B.
Red. I.C.G./Tehn. L.B
4 ex./04.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1535/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1408/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
