Plângere contravenţională. Sentința nr. 3735/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3735/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 3735/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3735
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.12.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE T. T.
GREFIER M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. N. T. SRL S.R.L. și pe intimatul I. MEHEIDNȚI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 C., instanța procedează la verificarea, din oficiu, a competentei si constată că, în temeiul art. 94. pct. 4 C.. rap. la 32 al 1 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
În temeiul dispozițiilor art. 238 al. 1 C., instanța, în raport de probele solicitate și de înscrisurile aflate la dosar, estimează că procesul poate fi soluționat la termenul de astăzi.
În temeiul art. 258 rap. la 255 alin. 1 C., instanța încuviințează, pentru petentă și intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește proba cu martorul C. R. L., solicitată de petentă, instanța urmează a o respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în temeiul art. 394 alin 1 C., instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 18.02.2015, sub nr._, petenta S.C. N. T. SRL S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimatul I. M., plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/20.01.2015 întocmit de I. M., solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal și exonerarea de la plata amenzii de 4000 lei, reindividualizarea sancțiunii aplicate,și înlocuirea amenzii în avertisment.
În fapt arată că prin procesul verbal de contravenție s-a constatat că societatea a comis următoarea faptă: în data de 20.01.2015 ora 11.35, în localitatea Șimian, județul M., la controlul în trafic, șoferul societății C. R. L. ce conducea autoutilitara societății_, nu a prezentat diagramele din zilele de 15,25 și 24 decembrie 2014.
Insistă în judecarea cauzei, în limitele prezumției de nevinovăție și excluderea prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție.
Prin tratatul TFUE, reconfirmat de Tratatul de la Lisabona, Legea 30/1994, Constituția României, România ca stat membru al Uniunii Europene este obligata sa aplice si sa respecte cu prioritate înaintea oricăror norme interne, Legislația Uniunii Europene cât și Jurisprudența Hotărârilor Curții Europene de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea potrivit art.46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului România s-a obligat sa aplice jurisprudența CEDO.
Consideră că procesul verbal a fost întocmit abuziv un polițist rutier ce nu era împuternicit să constate și să aplice sancțiuni cu privire la activitatea de transport și care a solicitat, diagrama din data de 15.12.2014, la momentul 20.01.2015, peste termenul legal de 28 de zile anterioare controlului.
Deși i-a fost prezentat, a ignorat certificatul de desfășurare a activității întocmit de societate conform Regulamentului CE Nr.561/2006, prin care se justifica ca începând cu data de 15.12.2014 și până în data de 13.01.2015, Societatea N. T. și șoferul C. R. L., nu au mai desfășurat activitate de transport rutier.
Între formularul de Control în Trafic și procesul verbal de contravenție întocmit ulterior, există o contradicție evidentă ce urmează să profite contravenientei N. T. SRL.
De asemenea consideră că au fost încălcate dispozițiile art.5 alin. l din HG 1088 din 02.11.2011 publicată în Monitorul Oficial 782 din 03.11.2011.
Art.5 alin. l din HG 1088 /2011 dispune: (l) Exercitarea atribuțiilor specifice de inspecție și control se va face pe baza legitimației și a ecusonului de identificare emise în condițiile stabilite de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Procesul verbal de contravenție, este astfel nesemnat de un agent constatator ce își exercita atribuțiunile în mod legal, și urmează a fi anulat pentru vădita nulitate absolută.
Apreciază că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa deoarece societatea nu a mai desfășurat activitate de transport și în acest caz, nu mai era necesară prezentarea unor diagrame tahograf pentru zilele de 15,24 și 25 decembrie 2014, în care societatea N. T. SRL nu a efectuat transporturi.
În al doilea rând, există o contradicție între Formularul de Control în Trafic (semnat în fals în dreptul Conducătorului Auto de o altă persoană decât C. R. L. -conducătorul auto), ce nu a identificat nici un fel de abatere, și procesul verbal de contravenție, în care s-au indicat abaterile evocate de agentul constatator de poliție rutieră.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 17, 19, 21, 31, 32 din O.G. nr. 2/2001, art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 1088/2011.
În susținerea acțiunii petenta a depus în copie, următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție contestat, formular de control în trafic, anexă certificat de desfășurare a activității Regulamentul CE nr. 561/2006 sau AETR, certificat constatator emis în temeiul disp.art. 17 alin. 1 lit. b din Legea nr. 359/2004 emis la data de 13.02.2008 și eliberat la 15.02.2008.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit disp.art. 19 din OUG nr. 80/2013 rep., respectiv chitanța nr._/20.04.2015 depusă la fila 20 dosar.
În data de 03.06.2015 intimatul I. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Moinești, iar pe fond consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată pentru amatoarele motive:
În fapt, la data de 20.01.2015, agentul constatator a oprit în trafic pe DN6. pe raza localității Șimian, județul M., autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, condusă de C. R. L., iar cu ocazia controlului efectuat, acesta nu a prezentat toate cele 28 de digrame tahograf din zilele anterioare celei în care s-a efectuat controlul sau orice alt document justificativ.
Petenta a fost sancționată contravențional potrivit prevederilor art.8 alin. 1 pct.31 și art.9 alin din O.G. nr.37/ 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru " neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital iar agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei.
Referitor la motivele de nulitate absolută a procesului verbal invocate de petentă, arată că agentul constatator este polițist rutier (conform anexei nr. 5734/ 21.02.2012- fila nr.1 la adresa nr. 5734/27.02.2012), iar potrivit art.9 alin.4 din O.G. nr.37/ 2007 are competența de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni la O.G. nr.37/2007.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie ale procesului-verbul invocate de petentă, respectiv faptul că în perioada 15.12._15 nu a efectuat activități de transport, învederează instanței faptul că, la verificarea interiorului vehiculului, agentul constatator a identificat mai multe facturi și chitanțe din care rezultă faptul că petenta a efectuat activitatea de transport marfă ( mobilă) în, zilele de 24, 17, 15 decembrie 2014, iar agentul constatator a reușit să fotocopieze doar chitanțele respectiv nu, și facturile, întrucât conducătorul auto a refuzat fotocopierea și a acestora.
Nu în ultimul rând, este necesar a arăta că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul-constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petentă și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hol. din 7 oct.l988.s.A no.l41-A, p 15. 78. Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001: Angliei c. României, no._/03, p.60, 04 oct 2007) prezumțiile de fapt și de drept simt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor imite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile de ii combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În consecință, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/2001), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
În concluzie, considerăm că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, a solicitat proba cu înscrisuri.
Solicită instanței să pună în vedere petentei să depună la dosarul cauzei facturile m.737/24.12.2014; 732/17.12._; 730/15.12.2014; 729/15.12.2014; 736, 735, 734, 733/24.12.2014 din care rezultă activitățile de transport marfă efectuate de petentă.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
A atașat raportul agentului constatator; extras din anexa nr.5734/ 27.06.2012 ( fila 1 ) la Adresa nr. 5734/27.06.2012 formularul de control în trafic; anexa certificat de desfășurare a activității; chitanțele nr. 201/15.12.2014, 202/15.12.2014, 203/17.12.2014, 204/24.12.2014, 205/25.12.2015.
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin civilă nr. 1795/29.10.2015, Judecătoria Moinești a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Moinești și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Drobeta T. S..
La data de 09.11.2015 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. dosarul nr._, fiind acordat termen de judecată la data de 08.12.2015, cu citarea părților.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 alin. 1 C., instanța a încuviințat pentru petent și intimată, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.01.2015 întocmit de I. M., petenta S.C. N. T. SRL S.R.L. a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.8 alin. 1 pct.31 și sancționată de art.9 alin din O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru " neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.
S-a reținut că, la data de 20.01.2015, pe DN6 pe raza localității Șimian, județul M., a circulat autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, condusă de C. R. L., iar cu ocazia controlului efectuat, acesta nu a prezentat toate cele 28 de digrame tahograf din zilele anterioare celei în care s-a efectuat controlul sau orice alt document justificativ.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17, 19 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, semnătura agentului.
Referitor la motivele de nulitate absolută a procesului verbal invocate de petentă, se reține că agentul constatator este polițist rutier (conform anexei nr. 5734/ 21.02.2012- fila nr.1 la adresa nr. 5734/27.02.2012), iar potrivit art.4 alin.2 din O.G. nr.37/ 2007 are competența de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni la O.G. nr.37/2007.
În ceea ce privește descrierea faptei, ca motiv de nulitate a procesului-verbal, astfel cum o invocă petenta, instanța reține că, în procesul-verbal, s-au făcut următoarele mențiuni: la data de 20.01.2015, agentul constatator a oprit în trafic pe DN6. pe raza localității Șimian, județul M., autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, condusă de C. R. L., iar cu ocazia controlului efectuat, acesta nu a prezentat toate cele 28 de digrame tahograf din zilele anterioare celei în care s-a efectuat controlul sau orice alt doc justificativ. Aceste date, consemnate de către agentul constatator, sunt suficiente pentru a se putea realiza încadrarea și sancționarea faptei contravenționale, pentru a se putea aprecia gravitatea acesteia, nefiind necesară consemnarea altor împrejurări.
De asemenea procesul verbal a fost întocmit în prezenta unui martor și a fost semnat de acesta.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie ale procesului-verbul invocate de petentă, respectiv faptul că în perioada 15.12._15 nu a efectuat activități de transport, învederează instanței faptul că, la verificarea interiorului vehiculului, agentul constatator a identificat mai multe facturi și chitanțe din care rezultă faptul că petenta a efectuat activitatea de transport marfă ( mobilă) în, zilele de 24, 17, 15 decembrie 2014, iar agentul constatator a reușit să fotocopieze chitanțele nu, și facturile, întrucât conducătorul auto a refuzat fotocopierea și a acestora.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lui până la proba contrară, probă ce incumbă petentului, potrivit art. 249 C. pr. civ., întrucât cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Instanța apreciază că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă cu realitatea, petentul neinvocând faptul că ar fi deținut diagramele pe care avea obligația de a le prezenta, ci referitor la temeinicia procesului-verbal a susținut că era posibilă aplicarea sancțiunii avertismentului, și a invocat prezumția de nevinovăție care ar trebuie să opereze în cauză.
Potrivit art.8 alin. l pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 modificată și completată prin O.G. nr.21/2009, aprobată cu Legea nr. 52/2010, "neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital ",și este sancționată conform prevederilor art.9 alin. l litera c din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei aplicată unei persoane juridice, pentru o contravenție la regimul privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală”, în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși, și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta N. TRANSRL SRL nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal contestat reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 20.01.2015, agentul constatator a oprit în trafic pe DN6. pe raza localității Șimian, județul M., autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, condusă de C. R. L., iar cu ocazia controlului efectuat, acesta nu a prezentat toate cele 28 de digrame tahograf din zilele anterioare celei în care s-a efectuat controlul sau orice alt document justificativ.
Față de cele învederate, instanța apreciază că petenta avea, așadar, obligația de a prezenta diagramele din ziua în curs și pe cele din cele 28 de zile precedente.
Pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 pct.31 din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin.1 lit. c) din același act normativ este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 4.000 și 8.000 RON. Așadar, observând sancțiunea stabilită precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 4000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 pc. 31 din OG 37/2007 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. De asemenea, în raport de imposibilitatea de verificare a respectării perioadelor de condus, a perioadelor de pauză, instanța constată că fapta este în măsură a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducând atingere și siguranței pe drumurile publice și drepturilor fundamentale garantate angajaților firmelor de transport. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale protejate, sens în care nu va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment și va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. N. T. SRL S.R.L., cu sediul în Moinești, .. B1, ., înregistrată la Oficiul registrului Comerțului sub nr. J_ și având CUI_ în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Municipiul Drobeta T. S., .. 75, județul M..
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2015.
P., GREFIER,
T. T. M. B.
Red.TT/tehnored MB/ 16.12.2015
4ex/. 1236/2015/Cod opertaor 6497
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3732/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3751/2015.... → |
|---|
