Plângere contravenţională. Sentința nr. 508/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 508/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 3984/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUD. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 508
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. L.
GREFIER: P. L.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul SCWHITE H. EAGLE SRL, în contradictoriu cu intimatul I. M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat B. D. pentru petentă, consilier juridic P. L. pentru intimată și martorii B. A. S., T. A. E. și P. F. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul art. 311 și următoarele C., procedează la audierea martorilor prezenți, sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Având cuvântul, avocat B. D. pentru petent, solicită emiterea unei adrese către I. M. pentru a înainta extras REVISAL privind salariații societății.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea cererii, întrucât acestea au fost depuse la dosar.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul petentei, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Instanța constată cercetarea procesului finalizată potrivit dispozițiilor art. 244 C. proc. civ. și declarând dezbaterile deschise în temeiul art.392 C. proc. civ., acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul petentei solicită admiterea plângerii, fără cheltuieli de judecată. Precizează că societatea petentă a respectat programul de lucru, iar pentru orele lucrate suplimentar, angajații beneficiau de zile libere în cursul săptămânii, iar in timpul vacanțelor au beneficiat de asemenea de zile libere.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea plângerii, întrucât petenta nu a respectat prevederile codului muncii.
INSTANȚA :
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 24.03.2014, petentul SCWHITE H. EAGLE SRL,, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2014 încheiat de intimatul I. M., prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea sa de plata amenzii.
În motivarea plângerii, a arătat că din procesul verbal contestat, rezultă că la data de 25.02.2014 inspectorii de muncă din cadrul I. M. au efectuat un control la punctul de lucru al societății petente, în care s-a reținut că au fost verificați cu privire la respectarea prevederilor art 16 (1), art 105,120-123, 137 și art 168 (1) din L 53/2003, republicată. De asemenea, s-a reținut că nu respectă prevederile art 137 din Legea 53/2003, republicată, în sensul că nu acordă repausul săptămânal de doua zile consecutive, de regulă sâmbăta si duminica și nici prevederile art 120 -123 din același act normativ, in ceea ce privește munca prestată suplimentar de către salariați, salariații Purcareata F. A. și B. C. E. declarând că nu beneficiază de repausul săptămânal și că lucrează zilnic de luni pana vineri un număr de 4 ore suplimentare pe zi, dar si 7 ore suplimentare in cele 4 zile de sâmbăta dintr-o lună.
Ca efect al acestui proces verbal și al celor reținute de către inspectorii de muncă a fost emis procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, prin care au fost sancționați cu amendă în cuantum de 6.000 lei, reținându-se că au încălcat art. 120 și 137 din L 53/2003, republicată și că sancțiunea a fost aplicată în temeiul art.260 alin.l lit "j" și "i" din același act normative.
Consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat a fost întocmit fără a respecta dispozițiile O.G. nr.2/2001 și ale Legii nr. 180/2002, în sensul că, în lipsa unui reprezentant legal al societății la întocmire și fără ca acesta să fie confirmat de cel puțin un martor asistent, conduc la nulitatea relativă a acestuia, vătămarea suferită fiind chiar amenda excesivă, dar și faptul că nu ne-am putut apăra cu documente, pentru a evita aplicarea unei sancțiuni.
In ceea ce privește starea de fapt, învederează instanței că societatea a respectat toate obligațiile prevăzute de legislația muncii în vigoare.
Cu privire la zilele de repaus săptămânal, inspectorii de muncă nu au vrut sa țină seama de înscrisurile prezentate de reprezentanții societății, din care rezultă că în perioada 21.12._14 toate salariatele au primit zile libere plătite, zile care trebuiau recuperate in cursul lunilor ianuarie si februarie 2014. Astfel, pentru zile libere primite la sfârșitul anului si plătite, salariatele s-au trebuiau sa se prezinte la munca in zilele de sâmbăta din lunile ianuarie și februarie 2014. Observând însă că in ziua de sâmbăta nu se realizează vânzare nici pentru acoperirea cheltuielilor cu curentul electric consumat de cuptor, asociații au renunțat ca salariatele sa se mai prezinte la munca sa recupereze zilele libere plătite .
Iată că in daca in cursul lunilor ianuarie - februarie s-au lucrat trei sau patru zile de sâmbăta, si acelea cu program redus de doar 4ore/zi, aceasta s-a datorat faptului că anterior, salariatele au primit zile libere plătite. Nu trebuie neglijat faptul că specificul activității societății este producerea de covrigi, este amplasata in zona școlilor și liceelor, motiv pentru care activitatea este concentrată in zilele de luni - vineri, de regula pana in jurul prânzului, după aceasta perioada activitatea de producție fiind întrerupta.
In cursul anului 2013 societatea nu a avut nici un fel de activitate in silele de repaus săptămânal, ceea ce demonstrează ca nici salariatele nu puteau sa lucreze in aceste zile, activitatea firmei fiind producerea si vânzarea de covrigi.
Si cu privire la starea de fapt reținută de organele de control cu privire la orele suplimentare, aceasta a fost eronat reținută, fără a se tine seama de programul efectiv de lucru al salariatelor raportat la activitatea desfășurată, de numărul salariatelor și de graficul de prezentă la muncă al acestora, precum și de programul de masa la care au dreptul salariatele.
Astfel, programul de lucru al cocătoarelor si al modelatoarelor începea de la ora 5 si se termina la ora 14, in cuprinsul acestuia intrând si o ora pauza de masa sau pentru alte activități. De asemenea nu s-a ținut seama de graficul de prezentă la munca din care rezultă faptul că prin rotație, fiecare salariat, o zi pe săptămână ,termina programul undeva in jurul orelor 10-11. Astfel, prin rotație, cel puțin una sau două dintre salariate, cel puțin . săptămână, beneficiau de mai multe ore libere plătite. De asemenea, ori de cate ori vreuna dintre salariate avea vreo problema personală, primea zi libera care ii era plătită.
In ceea ce privește gestionarele, acestea aveau programul de la ora 7 la 16, cu o ora pauza de masa, însa, prin rotație fiecare din acestea de o zi liberă plătită. Iată că pentru niciuna din salariate nu a fost depășit timpul normal de muncă.
De altfel, organele de control din cadrul I., arată în mod generic ca au fost încălcate prevederile legale mai sus invocate, fara însa a arăta in mod concret despre ce perioada este vorba.
Mai mult, lecturând cu atenție procesul verbal și anexele acestuia se pot constata mai multe contradicții intre acestea si se ajunge Ia o concluzie fara a arăta in mod concert in baza căror documente au tras acele concluzii ca salariatele au prestat ore suplimentare sau nu le este acordata perioada de repaus săptămânal.
Si daca s-ar fi prestat munca suplimentara, se impune constarea potrivit cărei, aceasta s-a realizat cu acordul salariatului, dat fiind faptul că la terminarea programului de lucru din contractual de munca nimeni nu 1-a forțat sa stea peste program, iar daca a stat peste program pentru că nu si-a realizat sarcinile de serviciu, nu este culpa societății.
Consideră sancțiunea netemeinică și nelegală și aplicată pentru o faptă care nu există, lipsind în totalitate elementele constitutive ale unei contravenții, inclusiv pericolul social al faptei imputate.
Din cele arătate, dar și din probele ce vor fi administrate în fața instanței de judecată, rezultă că nu sunt în culpă, că societatea își respectase obligațiile impuse de actele normative în vigoare, ba mai mult, de la data înființării societății și până în prezent, societatea nu a săvârșit vreo contravenție în domeniul relațiilor de muncă și nici nu a fost sancționată vreodată cu amendă contravențională, neexistând abateri culpabile sau neculpabile în acest domeniu.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile C.proc.civ., Legea nr. 180/2002, O.G. nr.2/2001 și Legea nr.53/2003.
In dovedirea motivelor enunțate înțeleg să se folosească de proba cu acte, proba testimoniala cu numitele B. A. S., Purcareață F. A. si T. A. și orice alte probe admise de lege.
A anexat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, procesul verbal de control nr._14 cu anexe.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A arătat că, în datele de 25.02.2014 inspectorii de muncă au efectuat un control inopinat la locul de muncă organizat de societatea petentă” Simigeria P.” în . din Drobeta T.-S. unde au fost găsite în activitate mai multe persoane( P. F., B. C. E. și B. A. S.) cărora li s-a solicitat să completeze fișele de identificare cu privire la timpul de muncă, repausul săptămânal, concediul de odihnă.
Acestea au precizat în fișele de identificare că nu beneficiază de repaus săptămânal dar și faptul că lucrează program suplimentar.
Au fost solicitate documente care să ateste evidența muncii iar acestea au fost puse la dispoziția inspectorilor de muncă la sediul I. M. în data de 26.02.2014 de B. R. G., o persoană împuternicită de societate pentru a prezenta la control aceste documente. Deoarece a fost prezentată o procură specială în acest sens, pentru ca acesta să îi reprezinte pe cei doi asociați ai societății la controlul altor instituții ale statului, mai puțin Inspectoratul Teritorial de Muncă M., B. R. G. a fost considerat participant la control și nu reprezentant legal, astfel că actul de control a fost întocmit în lipsa părților.
În urma verificărilor efectuate asupra documentelor puse la dispoziție, respectiv dovezi de calcul al drepturilor salariale, autorizația de funcționare, pontaje privind evidența timpului de lucru, acte adiționale la contractele individuale de muncă, decizie colectivă de modificare a salariilor, au rezultat următoarele neconformități:
Angajatorul a modificat unilateral contractele individuale de muncă în ceea ce privește timpul de muncă, reducând astfel, fără acordul salariaților programul de lucru, implicit salariul . Acest aspecte au reieșit atât din actele adiționale la contractele individuale de muncă, acte care nu au fost semnate de către salariați dar și din fișele de identificare completate de salariați la momentul controlului.
Verificându-se și contractele individuale de muncă dar și actele adiționale s-a constatat că angajatorul nu respectă dispozițiile art.105 lit.a) și c) din Codul muncii . Astfel, prin nesemnarea actelor adiționale de către salariați și dacă în cuprinsul contractelor nu se face referire la toate elementele sale, contractul se consideră încheiat pentru normă întreagă.
Din verificarea documentelor a mai rezultat că angajatorul nu respectă nici dispozițiile art.137 din Codul muncii cu privire la repausul săptămânal.
Astfel, în situația de față, angajatorul nu a organizat planificarea activității pentru anumiți angajați astfel încât acestora să le fie respectat dreptul la repaus săptămânal în condițiile în care aceștia nu pot beneficia de acest drept ca toți ceilalți salariați, în timp real.
Motivarea petentei se rezumă la faptul că în anumite perioade de timp, respectiv în lunile ianuarie și februarie 2014, din motive economice, respectiv pentru faptul că nu se realiza vânzarea produselor la capacitate normală, a fost schimbat programul de lucru, aspect care nu este relevant pentru modificarea programului de lucru fără acordul salariaților, cu atât mai mult cu cât în fișele de identificare salariații au precizat că au un program de 8 ore pe zi.
Astfel, salariatele P. F. A. și B. C. E. au declarat în fișele de identificare faptul că nu beneficiază de repaus săptămânal deoarece au un program de 8 ore/zi în zilele de luni-vineri iar sâmbăta lucrează 4 ore/ zi, în toate cele 4 zile de sâmbătă din lună.
Din verificarea documentelor puse la dispoziție de angajator a reieșit că angajatorul nu respectă nici prevederile art. 120-123 din Codul muncii cu privire la munca prestată suplimentar de salariați, cu atât mai mult cu cât aceștia aveau un program de 4 ore pe zi, situație care nu permite efectuarea unui program suplimentar.
Aceste constatări rezultă în mod evident din statele de salarii dar și din pontajele întocmite de angajator care evidențiază că programul de lucru al salariatelor era de 4 ore pe zi, în contradicție cu programul stabilit prin contractul individual de muncă încheiat la angajare de 8 ore/zi dar și cu declarațiile salariatelor găsite în activitate la punctul de lucru( perioada noiembrie-decembrie 2013 și ianuarie 2014).
Situația de fapt, este așa cum a fost constatată la fața locului, prin documentele privind evidențierea timpului de lucru, respectiv foi de prezență colectivă și state de plată pentru perioada verificată.
Consideră că inspectorii de muncă în mod temeinic și legal au reținut că starea de fapt constatată și sancționată, este corectă iar sancțiunile aplicate sunt individualizate corect în raport de pericolul social al acestora.
Mai mult decât atât, petenta a cunoscut care sunt faptele pentru care urma să fie sancționată, încă din momentul în care s-a prezentat la sediul I.T.M. M. cu documentele solicitate în vederea finalizării controlului, prin precizarea făcută acceptând în acest fel că aceste constatări sunt corecte și că va trebui să procedeze la remedierea acestora prin respectarea prevederilor legale, pentru viitor.
Acesta a recunoscut în scris, în fața inspectorilor de muncă faptul că a modificat programul de lucru al salariaților iar aceștia au refuzat semnarea actelor adiționale, nefiind de acord cu modificările solicitate de angajator.
În ceea ce privește cauzele de nulitate a procesului-verbal de contravenție invocate de către petentă precizează că acestea nu sunt reale și nu pot fi dovedite.
Referitor la dispozițiile art.16 alin.7 din OG 2/2001, precizează ca acestea cuprind o obligație de procedura, aceea de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni si o obligație de forma, care consta in aceea de a consemna obiecțiunile formulate in procesul verbal de contravenție. Putem observa ca cea de a doua obligație ( neconsemnarea obiecțiunilor in procesul verbal de contravenție) este sancționată expres, ceea ce rezulta ca doar in acest caz am fi in situația unei nulității
exprese ( însa nu este cazul in speța, neexistând obiectiuni pentru ca nu a fost de fata contravenientul la întocmirea procesului verbal). Cat privește neîndeplinirea obligației de a comunica contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, aceasta nefiind sancționată expres, este o nulitate virtuala, care trebuie dovedita. In acest sens, contravenientul trebuie sa facă dovada faptului ca i s-ar fi adus vreo vătămare. Ori in cazul de fata, nefiindu-i atins dreptul la apărare, nu i s-a adus nici o vătămare petentei.
Cât privește obligația agentului constatator de a întocmi procesul-verbal de contravenție în prezența unui martor, precizează că în situația in care contravenientul nu se afla de fata, art.19 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 modificata si completata, stabilește obligația agentului constatator de a menționa lipsa contravenientului de la întocmirea procesului verbal, si motivația privind întocmirea procesului verbal in lipsa unui martor.
Aceste aspecte au fost respectate de către agentul constatator. Printr-o lecturare atenta a procesului verbal de contravenție se poate observa ca agentul constatator a făcut precizarea in sensul ca: procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor s-a încheiat la sediul I. in baza procesului verbal de control, de fata fiind doar agenți constatatori care, potrivit OG nr.2/2001 modificata si completata, nu pot avea calitatea de martori.
Referitor la dispozițiile art.16 alin.7 din OG 2/2001, precizează ca acestea cuprind o obligație de procedura, aceea de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni si o obligație de forma, care consta in aceea de a consemna obiecțiunile formulate in procesul verbal de contravenție. Putem observa ca cea de a doua obligație ( neconsemnarea obiecțiunilor in procesul verbal de contravenție) este sancționată expres, ceea ce rezulta ca doar in acest caz am fi in situația unei nulității exprese ( însa nu este cazul in speța, neexistent obiecțiuni pentru ca nu a fost de fata contravenientul la întocmirea procesului verbal).
De altfel, doar nerespectarea prevederilor art. 16 si 19 din OG 2/2001, poate atrage nulitatea relativa a procesului de constatare a contravențiilor si nicidecum nulitatea absoluta.
In consecința, pentru ca instanța de judecata sa poată retine nulitatea relativa, trebuie ca petenta sa facă dovada existentei vreunei vătămări care sa nu poată fi înlăturata decât prin anularea procesului verbal de contravenție întocmit.
Apreciază astfel că faptele constatate de către inspectorii de muncă au existat și au fost sancționate în mod temeinic și legal, obligațiile sunt stabilite de lege în sarcina angajatorilor, indiferent dacă aceștia sunt persoane fizice sau juridice, publice sau private.
Având în vedere motivele invocate, dar și faptul că, din probatoriul administrat rezultă existența faptelor petentei solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de . SRL ca nefondată, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/20.02.2014 ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 alin.2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În dovedire, au depus la dosar: Procesul-verbal de contravenție nr._/20.02.2014 și înștiințarea de plată; Procesul-verbal de control . nr._/28.02.2014 însoțit de Anexa 1 reprezentând anexa de constatare in domeniul relațiilor de munca; confirmare de primire; înștiințare; fișe de identificare P. F., B. C. E. și B. A. S. ; precizări împuternicit B. R. G.; state de salarii pentru lunile noiembrie, decembrie 2013, ianuarie 2014; contracte individuale de muncă și acte adiționale pentru salariatele P. F., B. C. E. și B. A. S., B. E.; extras Revisal, extras Oficiul Registrul comerțului.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul materialului probator a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martorii B. C. E., B. A. S., T. A. E. și P. F. A..
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 28.02.2014, petenta a fost sancționată de reprezentanții intimatei cu amendă în cuantum de 3.000 lei, în temeiul art.260 alin.1 lit.j din Legea nr.53/2003, și cu amendă în cuantum de 3.000 lei, în temeiul art.260 alin.1 lit.i din Legea nr.53/2003, reținându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 120 și art.137 din Legea nr. 53/2003, republicată .
S-a reținut în procesul verbal de contravenție că inspectorii de muncă din cadrul I. M. au efectuat în data de 25.02.2014, orele 15,15-15,45 un control inopinat la locul de muncă Simigeria P. din Drobeta T. S., ., organizat de către . SRL, unde s-a procedat la intervievarea în scris a numitelor P. F. A. și B. C. E., acestea declarând că desfășoară activitate în muncă, au semnat contractele de muncă și nu beneficiază de repaus săptămânal. Conform documentelor privind evidența timpului de muncă și cele de calculare a drepturilor salariale, corelat cu precizările scrise din fișele de identificare furnizate de către salariații intervievați în scris, rezultă faptul că angajatorul nu respectă prevederile art.137 din Legea nr.53/2003 republicată, în sensul neacordării repausului săptămânal de două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
Conform dovezilor de calculare a drepturilor salariale prezentate de către angajator, rezultă faptul că acesta nu respectă prevederile art.120-123 din Legea nr.53/2003 republicată, în ceea ce privește munca prestată suplimentar de către salariați. Astfel, conform art.120 alin.2 din același act normativ, munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului. Numitele P. F. A. și B. C. E. au declarat în scris că lucrează zilnic de luni până vineri un nr de 4 ore/zi ca timp suplimentar, dar și 7 ore/zi în cele patru zile de sâmbătă dintr-o lună, fiind tot muncă prestată suplimentar.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ce privește motivul de nulitate invocat de petentă, motivate de faptul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, nu va fi reținut de instanță, drepturile contravenientului nefiind în nici un fel vatamate prin întocmirea procesului verbal în acest mod, întrucât petentul are posibilitatea de a face răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal în fața instanței, urmând ca instanța să aprecieze și cu privire la corecta individualizare a sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii . Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Mai mult, potrivit art.47 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile OG 2/2001 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. În temeiul art.249 C.proc.civ., sarcina probei revine celui care face o afirmație în fața instanței, respectiv petentului, care este obligat să dovedească cele invocate prin plângerea formulată.
In speță, instanța reține că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.
Astfel, martora T. A. a declarat că a fost angajata societății până în iunie 2014, iar programul zilnic de lucru era de la ora 5 până la orele 14-15. Același martor a mai declarat că programul de lucru stabilit în contractul de muncă era de 8 ore pe zi și că acest program de lucru nu era respectat, iar pentru pentru orele lucrate suplimentar se acordau de către angajator zile libere sau ore libere. Deși martora a declarat că programul de lucru era de 8 ore pe zi, din Actul aditional la Contractul de muncă depus de intimată la dosar și semnat de salariat (f.56) rezultă că salariata T. A. avea un program de lucru de 4 ore/zi, începând cu data de 01.12.2013, situație care nu permite efectuarea unui program suplimentar. Aceeași este și situația martorei B. A., care de asemenea a semnat un Act aditional la contractual de muncă(f.55), prin care s-a redus programul de lucru de la 8 ore la 4 ore pe zi, martora declarând, de asemenea, cu ocazia audierii în fața instanței, că programul de lucru zilnic era între orele 5-14.
Mai mult, din statele de salarii și pontajele întocmite de angajator, instanța reține că pentru salariații P. F. A. și B. C. E. programul de lucru era de 4 ore pe zi, contrar programului de lucru stabilit în contractele individuale de muncă, de 8 ore/zi, dar și celor declarate de salariate, cu ocazia efectuării controlului de către reprezentanții I. (f.71,72). Audiată în fața instanței, martora B. C. E. a declarat că, pentru zilele lucrate uneori sâmbăta, angajatorul le acorda zile libere prin rotație, dar orele lucrate suplimentar în timpul săptămânii nu erau plătite și nu li se acorda salariaților timp liber în compensare. Declarația acestui martor se coroborează cu cea a martorului P. F. A., care a declarat, de asemenea, că pentru orele lucrate suplimentar, angajatorul acorda salariaților ore libere în compensare, însă acestea nu acopereau în totalitate orele lucrate peste program.
De asemenea, din probatoriul administrat, instanța mai reține că petenta nu a organizat planificarea activității pentru angajați, astfel încât acestora să le fie respectat dreptul la repaus săptămânal. Astfel, martora T. A. a declarat că nu exista o evidență a orelor libere și nici a orelor suplimentare lucrate de angajați și că exista întocmit un grafic în care erau trecute persoanele care urmau să beneficieze de ore libere, fără însă a fi trecut numărul de ore libere de care urma să beneficieze fiecare persoană. De asemenea, martorul B. A. a declarat că nu se ținea o evidență strictă a orelor lucrate peste programul normal de lucru.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.
Apreciind cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța constată că sancțiunea pecuniară aplicată se încadrează în limitele legale, iar similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Pentru aceste motive instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunilor contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Raportat la considerentele expuse, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. M. F., în contradictoriu cu intimatul IPJ M., ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul . SRL, cu sediul în Dr.Tr.S., ..4, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. M..
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. ..
4 ex. – 06.03.2015
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 513/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
