Pretenţii. Sentința nr. 2154/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2154/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 3877/225/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr.2154
Ședința publică din data de 10.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: U. M. G.
Grefier: S. Ica E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. Județean de Urgență C. și pe pârâtul M. A. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Față de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamant, instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 23.04.2015 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pârâtul M. A. G. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, obligarea pârâtului la plata sumei de890,84 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivare a arătat că la data de 22.09.2012 pârâtul M. A. G. a fost internat la secția Chirurgie Toracică a la Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 22.09._12 iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de890,84 lei, suma ce nu a fost achitată până la data introducerii acțiunii, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru, prevăzute de art. 1357 și 1358 C.Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
S. C. Județean de Urgență C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei menționate mai sus, reactualizată cu indicele de inflație până la data plații efective a debitului.
Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru
privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suporta din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
De asemenea art.313 alin.2 ,statuează ca " furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin.l realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ".
Unitatea reclamantă, în speță S. C. Județean de Urgență C., a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea pe cale amiabilă, în sensul că a înștiințat pârâtul solicitând să prezinte toate datele cu privire la accidentul de circulație/ . a cărui/cărei victimă a fost și care a determinat internarea în unitatea noastră.
În speță faptul ca printr-o simplă interpretarea gramaticala a depozițiilor art.313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, insa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie șa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate.
În situația în care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație, iar unitatea reclamantă a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că unitatea reclamantă în speță, S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Întrucât, în patrimoniul spitalului s-a produs o îmbogățire fără just temei - izvor de obligații recunoscut de doctrină și practica judiciara și reglementat de actualul cod civil român în dispozițiile cuprinse în art. 1345 și potrivit căruia în situația în care patrimoniul persoanei este mărit pe seama patrimoniului altei peroane, fără ca pentru aceasta să existe temei juridic, naște în sarcina celui care își mărește astfel patrimoniul, obligația în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care 1-a accidentat/agresat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006. fiind o lege specială de la caic nu se poale deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pol fi create excepții în drept.
Acest text de lege se coroborează cu dispozițiile art. 1357 Cod civil conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligai să îl repare și 1358 - "Pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei...".
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul isi recunoaște culpa prevăzuta de dispozițiile art.1357-1358 C.Civ., constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Din dispozițiile legale mai sus menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția făptuitorului/autorului accidentului, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa prevăzuta de dispozițiile art. 1357 - 1358 C.Civ., constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/ autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat unității reclamante constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat cererii de chemare în judecată, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției reclamantei care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului..
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
A menționat că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 „prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata" si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atât la conținutul cat si cuantumul creanțelor fiscale”.
!n același timp obligațiile fiscale sunt definite de art. 22 al Codului de procedura fiscala obligația de a plăti la termenele legale, impozitele, laxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat: obligația de a plăti majorări de întârziere aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor, si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală. întrucât debitul menționat în cererea de chemate în judecată este o creanță bugetară. Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
A menționat că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea reclamantă, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
A precizat că acțiunea este supusa prevederilor Codului de procedura fiscala in ceea ce privește prescripția si nu Decretului 167/1958 .
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1357 și 1358 C.Civil, 112 Cod Procedura Civila si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății OG 92/2003cu modificările si completările ulterioare .
Potrivit art.30 din OUG 80/2013, a precizat reclamantul că este scutit de obligația achitării taxei de timbru, S. C. Județean de Urgenta C., fiind instituție publica, iar suma solicitata constituind venit public.
In temeiul art.223 coroborat cu art. 411 pct.2 alin2.NCPC a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La cererea de chemare în judecată a anexat decontul de cheltuieli.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al acțiunii, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 21.05.2015 reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat ca instanța să ia act de renunțarea la acțiune.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 406 alin. 1 C.proc.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța neputându-se substitui voinței părților și nici ignora manifestarea de voință a acestora, având doar obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 C.proc.civ. și să ia act că se renunță la judecarea cererii.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că după ce a învestit Judecătoria Drobeta T. S. cu soluționarea cererii, reclamantul a depus la data de 21.05.2015, prin Serviciul Registratură, o cerere de renunțare la judecată (f. 16).
Prin rezoluția din data de 25.05.2015 instanța a dispus citarea pârâtului cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală față de cererea formulată de reclamant.
Întrucât manifestarea reclamantului în sensul anterior amintit este neechivocă și este făcută printr-o cerere scrisă înainte de dezbaterea fondului, instanța, în baza art. 406 alin. 1 C.proc.civ., va lua act de renunțarea reclamantului S. Județean de Urgență C. la judecarea acțiunii având ca obiect pretenții formulată în contradictoriu cu pârâtul M. A. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul dispozițiilor art.406 Cod proc.civ., ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulate de reclamantul S. Județean de Urgență C. cu sediul în C., . în contradictoriu cu pârâtul M. A. G., având CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., ., ., ., județul M..
Cu recurs în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
Președinte Grefier
U. M. G. S. Ica E.
Red. UMG /Tehnored. SIE
ex. 4/ pag 4/16.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 2260/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 2115/2015. Judecătoria... → |
|---|
