Pretenţii. Sentința nr. 968/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 968/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 10290/225/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 968
Ședința publică din data de 04.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.- M.
GREFIER: C. L.- I.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. Vânzare SA și pe pârâta R. T. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că în data de 02.03.2015, pârâta a depus un înscris prin care arată că a achitat suma datorată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C.proc.civ., apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 01.08.2014, înregistrată sub nr. _, reclamanta C. Vânzare SA în contradictoriu cu pârâta R. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1901,64 lei din care 1765,62 lei reprezentând consum de energie electrică și 136,02 lei reprezentând penalități de întârziere.
În motivare reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice_/07.09.2007 (contract atașat prezentei cereri), in baza căruia pârâtei s-a atribuit codul de client_. Compania C. VÂNZARE SA a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile atașate acțiunii, facturi care însa nu au fost achitate integral de către debitor.
Începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data in care debitorul a început sa consume energie electrica, însușindu-si totodată si toate obligațiile legale si contractuale care deriva din utilizarea serviciului de furnizare a energiei electrice.
Având in vedere faptul ca paratul a beneficiat de utilizarea serviciilor de furnizare a energiei electrice, in cauza sunt incidente următoarele prevederi legale si contractuale: art. 59 din Legea 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale, potrivit căruia: «în conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul si în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice, art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007, potrivit căruia: «In conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat sa plătească contravaloarea energiei electrice consumate.», Art. 7, lit. c) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, potrivit căruia consumatorul are următoarele drepturi și obligații: c) sa achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate, art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, potrivit căruia: (1) Factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadenta fiind înscrise pe factura.
(2)Neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere, după cum urmează: a)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare; b)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadentei; c)valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii.
In dovedirea recunoașterii si însușirii derulării contractului dintre debitor si C. Vânzare SA, sta si faptul ca acesta a efectuat o . plați către societatea creditoare, așa cum rezulta si din situația financiara a debitorului, anexata.
Începând cu data de 10.04.2012, deși avea in continuare obligația ca, in termen de 15 zile de la data emiterii facturii, sa achite contravaloarea serviciilor prestate în conformitate cu facturile emise de către furnizor (art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei), in mod total nelegal si nejustificat paratul a refuzat sa mai procedeze la achitarea serviciilor de care a beneficiat.
A menționat faptul ca intre părți este încheiat un contract de adeziune, având in vedere ca prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, cu modificările si completările ulterioare, au fost aprobate contractele-cadru pentru consumatorii de energie electrica.
Întrucât acest act normativ a fost publicat in forma inițiala in Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestuia si neînsușirea clauzelor prevăzute in acesta, mai ales ca prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta ca acel consum care nu se realizează in baza unui contract intra sub incidența Codului Penal.
Prin urmare, C. Vânzare SA si-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrica, fără ca acesta din urma sa-si fi îndeplinit întocmai obligația corelativa de achitare a facturilor, in contextul in care nu a tăgăduit existenta raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor si nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plata a debitului restant si a penalităților.
In dovedirea susținerii ca aceste facturi sunt acceptate la plata sta si faptul ca aceste facturi nu au fost contestate de către parat, conform prevederilor art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004, si care stabilește ca debitorul avea obligația ca in cazul in care contesta valoarea facturii, sa comunice acest fapt furnizorului in termen de 15 zile de la primirea ei.
A menționat faptul ca expedierea facturilor de energie electrica se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale si care se afla in proprietatea statului roman, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul României, iar in cazul in care se considera necesar se poate completa dosarul cu dovada depunerii facturilor la ghișeele acestei instituții (prin borderouri de trimitere), având in vedere ca societatea creditoare respecta întreaga legislație in domeniu si astfel ca debitorului i s-a comunicat obligația de plata si implicit a recunoscut-o.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizează ca semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Mai mult decât atât, nu se poate ignora practica judiciara in materie astfel ca a menționat că Decizia nr. 29/E/12.01.2005 emisa de secția comerciala a Curții de Apel Iași in care aceasta a admis un recurs formulat deoarece in prima instanța, Judecătoria lași respinsese acțiunea pe motiv ca facturile depuse la dosar nu erau acceptate la plata de către pârâta, prin semnătura si stampila.
Similar spetei anterior menționate, contractul încheiat între părți si depus la dosar, are ca obiect furnizarea de energie electrica si clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, mod de calcul penalități. Clauzele menționate au fost acceptate de parat odată cu semnarea contractului. Astfel, obligația paratului de a plați contravaloarea energiei electrice furnizata de reclamanta s-a născut odată cu semnarea contractului (acesta reprezentând „legea pârtilor" în accepțiunea art. 969 din Vechiul Cod Civil) si nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta ca obligația de plata se naște pentru fiecare factura în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existenta contractului si a clauzelor referitoare la executarea obligației de plata. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor si, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
A arătat ca in prezenta acțiune, ar fi nelegala interpretarea potrivit căreia neacceptarea la plata a facturii echivalează cu nedovedirea acțiunii, în condițiile în care contractul încheiat între părți si atașat prezentei, reprezintă „legea părților" (art. 1.270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod Civil), iar obligația de plata s-a născut așa cum a arătat si Curtea de Apel lași in speța anterior menționata - ca efect al încheierii contractului si nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Pentru serviciile prestate si neachitate la termen, s-au calculat penalități in valoare de 719.44 RON, conform contractului, respectiv art. 11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementarilor legale in vigoare.
Facturile fiscale privind valoarea penalităților de întârziere sunt anexate prezentei acțiuni, iar in cuprinsul acestora se evidențiază expres modul de calcul, menționându-se facturile asupra cărora sunt calculate penalitățile, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere si coeficientul de calcul aplicat-potrivit reglementarilor in vigoare la data calculului si valoarea acestora.
Potrivit art. 1.516, alin. 1 Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta si la timp a obligației, iar conform art. 1.535, alin. 1 Noul Cod Civil, in cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plații, in cuantumul convenit de părți sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plații ar fi mai mic.
Creditoarea a încercat rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, prin notificări si apeluri telefonice adresate debitorului, însa demersurile nu au avut nici un rezultat.
In drept au fost invocate dispozițiile Noului Cod de procedura civila: art. 150, alin. 1 si 2, art. 194-204, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662; Vechiului Codul Civil: art. 969 si următoarele, art. 1.073; Noului cod civil art. 1.270, art. 1.516, art. 1.535; Codului de Procedura Fiscala (OG 92/2003): art. 120, alin. 7; Codului Fiscal: art. 155, alin. 28; Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si proba cu interogatoriu paratei.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: Dovada îndeplinirii procedurii de informare privind medierea, reglementata de Legea 192/2006; Situația centralizata a soldului; Facturile restante emise la care a fost anexat modul de calcul al debitului; Contractul de furnizare a energiei electrice.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtei un exemplar al acțiunii, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și s-a prezentat la instanță pentru a-și exprima punctul de vedere.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ C.p.civ., instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar.
La data de 02.03.2015, prin Serviciul Registratură, pârâta a depus note de ședință prin care a menționat că a achitat debitul ce face obiectul prezentei cauze și a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Analizând cererea dedusă judecății în raport de probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1765,62 lei consum energie electrică și 136,02 lei penalități de întârziere, în total suma de 1901,634 lei, motivat de faptul că a furnizat energie electrică pârâtei conform contractului și facturilor depuse la f.17-34 emise în perioada aprilie 2012-iulie 2013.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în termenul legal însă, la termenul din data de 02.03.2015 a depus un înscris cu valoare de întâmpinare (f.97), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect întrucât a achitat debitul, conform chitanței depuse.
Instanța reține că potrivit facturii emisă de reclamantă (f.101), la data de 30.01.2015, pârâta înregistra o datorie totală de 2174,73 lei din care sold anterior în sumă de 1901,64 lei, adică suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, precum și datoria curentă în sumă de 273,09 lei.
Având în vedere că această sumă a fost achitată de pârâtă pe data de 20.02.2015, după formularea cererii, conform chitanței de la f.98, instanța urmează să respingă cerere ca fiind rămasă fără obiect.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. V. SA având CUI RO_ cu sediul C., ., județul D. și cu sediul procesual ales în București, .. 10 A, clădirea C3, etaj 7, sector 2 în contradictoriu cu pârâta R. T., CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., .. 1, ., județul M., ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publica din data de 04.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. - M. C. L. – I.
Red. C.M.M./ Tehn. C.L.I./
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 1576/2015. Judecătoria... → |
|---|
