Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 153/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 153/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 9408/225/2014
Dosar nr._ stabilire program vizitare minor
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința minori și familie nr. 153
Ședința publică din data de 05.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. L.
Grefier ședință P. L.
Pe rol soluționarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta P. N. și pe pârâtul P. E. C., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 05.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 16.07.2014 sub nr._, reclamanta P. N. a chemat în judecată pârâtul P. E. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să –i permită pârâtul a avea legături personale cu minorul P. A. C. născut la data de 11.04.2004 după următorul program: in prima si a treia săptămâna din fiecare luna de vineri ora 17.00 pana duminica ora 18.00; o luna in vacanta de vara in perioada 15 iulie - 15 august; o săptămâna in vacanta de iarna, o zi de C. si una de Paști .
În motivarea cererii a arătat că, din căsătoria sa cu pârâtul a rezultat minorul P. A. C. născut la data de 11.04.2004, iar prin sentința minori și familie nr. 94 din data de 18.02.2014 definitiva prin decizia nr.55/24.06.2014 pronunțate în dosarul nr._, instanța a dispus printre altele stabilirea locuinței minorului mai sus menționat la domiciliul pârâtului, fără însă a stabili și un program după care să poată avea legături cu minorul.
Anterior pronunțării deciziei Tribunalului M., prin sentința civila nr. 175/24.03.2014 pronunțata pe cale de ordonanța presedentiala in dosarul nr._ al Judecătoriei Dr. Tr. S. instanța a stabilit domiciliul minorului la parat pana la soluționarea definitiva a dosarului având ca obiect "divorț cu minori", iar din momentul in care a luat minorul la el, paratul refuză în mod categoric să o lase pe reclamantă sa aibă legături personale cu minorul deși in nenumărate rânduri a încercat sa ia legătura cu acesta.
Consideră că se impune pronunțarea unei hotărâri privind stabilirea de legături personale cu minorul având în vedere faptul că este mama minorului, acesta este atașat de ea, iar pârâtul refuză categoric să o lase sa ia legătura cu minorul.
P. în vacanța intersemestrială minorul a locuit cu reclamanta, iar din vacanta, după ce paratul a cerut sa lase minorul si pe la el, acesta i-a interzis sa se mai întoarcă la reclamantă deși
promisese că îl va aduce la domiciliul acesteia la sfârșitul săptămânii. La sfârșitul săptămânii a sunat-o și i-a cerut să-i mai lase copilul o săptămână după începerea școlii, urmând să îl aducă la ea însă după aceste două săptămâni nu l-a mai adus, refuzând categoric acest fapt.
Din momentul in care a luat minorul de la domiciliul reclamantei, paratul nu i-a mai permis să ia legătura cu minorul, nu l-a lăsat să- i răspundă la telefon, l-a forțat să-și schimbe adresa de facebook, iar în prima săptămână de școală nu l-a lăsat să meargă la cursuri.
De atunci si pana in prezent a putut să vadă minorul doar la școală, în prezența pârâtului.
Învederează instanței faptul ca pana la momentul in care paratul i-a interzis minorului sa mai ia legătura cu reclamanta in vreun fel, minorul era foarte atașat de reclamantă, cu atât mai mult cu cat reclamanta a fost in permanenta alături de minor si tot ea am fost cea care s-a ocupat efectiv de creșterea si educarea acestuia.
Întrucât minorului i-a fost stabilita locuința la parat iar reclamanta este in imposibilitate de a lua legătura cu acesta apreciază ca sunt întrunite condițiile de admisibilitate a prezentei cereri, aceasta fiind si data de menținerea legăturilor firești dintre părintele cu care nu locuiește minorul si acesta, de posibilitatea ca minorul sa crească si sa se dezvolte in prezenta ambilor părinți.
Având în vedere toate aceste aspecte solicit admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 496 al.5 C. civ., art. 194 si urm. C..
Anexează certificat naștere minor, sentința civila nr. 94/18.02.2014, decizia Tribunalului M., sentința civila nr. 175/24.03._, împuternicire avocațiala.
Pârâtul, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii formulata de reclamanta PAPAVA (fosta P.) N., prin care solicita sa se dispună stabilirea unui program de vizitare a minorului P. A.-C., născut la 11.04.2004 dupa următorul program: in prima si a treia săptămâna, in fiecare luna, de vineri ora 17 pana duminica ora 18, o luna in vacanta de vara in perioada 15 iulie - 15 august, o săptămâna in vacanta de iarna, o zi de C. si una de Paste.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca a fost căsătorita cu pârâtul si din căsătoria lor a rezultat minorul P. A.-C., născut la 11.04.2004, iar prin sent. civ. nr. 94 MF/18.02.2014 pronunțata de Judecătoria Drobeta T. S. in dosarul nr._, rămasa definitiva prin dec. nr. 55/24.06.2014 pronunțata de Tribunalul M. in același dosar, căsătoria lor a fost desfăcuta, minorul i-a fost încredințat pârâtului si el i-am interzis copilului sa tina legătura cu reclamanta de care este atașat.
In fapt, este adevărat ca prin hotărâri judecătorești minorul P. A.-C., născut la 11.04.2004, a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare, dar nu este adevărat ca acesta sa fi obstrucționat copilul in a păstra legăturile cu mama sa.
Dimpotrivă, minorul care a rămas la reclamanta si din luna februarie 2013 a cerut sa vina la pârât, fiind afectat emoțional de viața extraconjugala a mamei care era desfășurata chiar in prezenta minorului.
Se poate observa ca deși inițial, in procesul de divorț, pârâtul am cerut ca minorul sa fie încredințat mamei, de îndată ce aceasta prin comportamentul sau neglijează si chiar pune in pericol dezvoltarea emoționala a minorului, consideră ca exista urgenta ca acesta sa aibă parte de un mediu stabil si arată si el dispune de mijloace bune de creștere si educare a minorului si in prezent acesta urmează un tratament psihologic, suferind un soc emoțional.
Nu poate fi primite susținerile reclamantei din cuprinsul acțiunii pentru ca el nu a făcut nimic spre a împiedica legăturile dintre minor si mama sa ci, aceasta răcire a relațiilor s-a datorat exclusiv dezinteresului manifestat de mama fata de copil.
Copilul a cerut sa vina sa locuiască la pârât si observând tulburările acestuia a decis sa fie investigat psihologic si sa urmeze un program de consiliere psihologica pentru a depăși momentele critice in care a fost adus chiar de mama sa.
A solicitat la rândul său încredințarea provizorie către el a minorului care este la o vârstă fragedă - 10 ani fara câteva zile - și care, urmare a lipsei de preocupare a paratei si a vieții extraconjugale, a suferit tulburări care au un efect nefast asupra dezvoltării sale ulterioare. Deși de la despărțirea in fapt minorul a locuit la mama, in prezent locuiește la pârât si arată ca dispune de mijloace bune de creștere si educare a acesteia.
Apreciază ca sunt deosebit de importante concluziile examinărilor psihologice ale minorului efectuate de către persoane de specialitate care releva necesitatea stopării de urgenta a oricărei presiuni psihologice din partea mamei.
De altfel, prin comportamentul reclamantei fata de minor, s-a ajuns la punerea in pericol a dezvoltării echilibrate a minorului si necesitatea ocrotirii interesului superior al acestuia de vreme ce s-a ajuns la consiliere psihologica.
Desigur ca reclamanta are dreptul ca părinte de a păstra legături cu minorul dar nu in acest moment, ci ulterior când minorul va fi echilibrat psihic si emoțional.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea cererii reclamantei.
În dovedire, a depus la dosar in copie, certificata: dec. nr. 55/A/MF/24.06.2014 pronunțata de Tribunalul M. in dosarul nr._, sent. civ. nr. 175/24.03.2014 pronunțata de Judecătoria Drobeta T. S. in dosarul nr._, sent. civ. nr. 94 MF/18.02.2014 pronunțata de Judecătoria Drobeta T. S. in dosarul nr._, certificatul de naștere al minorului, examinarea psihologica a minorului nr. 416/11.02.2014, adeverința medicala nr. 385/13.02.2014, chitanțele pentru consiliere nr. 14/11.02.2014, nr. 9/05.02.2014, 18/12.02.2014, 25/20.02.2014, nr. 32/06.03.2014, nr. 39/12.03.2014, nr. 1/27.03.2014, nr. 16/01.04.2014, nr. 41/23.04.2014, nr. 27/10.04.2014, procesul verbal din 17.06.2014 si 24.03.2014 pentru audierea minorului si proba cu martori, solicitând audierea numiților P. L. si B. V..
Sub aspectul materialului probator, instanța încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii P. V., P. E., P. L. și B. Lămîița Vișinica și proba cu interogatoriul pârâtului . De asemenea, a fost ascultat minorul în camera de consiliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința minori și familie nr.94 din data de 18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Tribunalului M. nr.55/A/MF/24.06.2014, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului P. A. C.,născut la data de 11.04.2004 și stabilirea locuinței minorului la pârât.
În considerentele deciziei sus menționate s-a reținut că este în interesul minorului ca locuința acestuia să fie stabilită la tată, având în vedere nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate a copilului, precum și opinia copilului, care a fost în sensul ca locuința acestuia să fie stabilită la tată, cu argumente de neglijență din partea mamei cât timp a locuit cu aceasta și care au avut o influență negativă asupra dezvoltării psihice a minorului.
Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită stabilirea unui program de vizitare a minorului, susținând că minorul este atașat de mama sa și pârâtul refuză categoric să-i permită să ia legătura cu minorul.
Instanța reține că, potrivit art. 496 al.5 C.civ. „Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.”
Din cuprinsul acestei dispoziții se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre părinți să aibă posibilitatea de a menține și dezvolta legături personale cu copilul său chiar dacă nu i s-a stabilit domiciliul la el.
Pe de altă parte trebuie precizat că dispoziția menționată, în opinia instanței, este în concordanță cu disp.art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Deși prin deciziile CEDO Curtea nu a definit ce este aceea viață de familie, în cuprinsul deciziei Lebbnik c.Olandei, viața de familie este înțeleasă ca fiind o legătură biologică și/sau juridică(rudenie, căsătorie, adopție etc.) peste care se suprapune o relație personală reală, efectivă. Dacă așa este văzută noțiunea de viață de familie, nu este mai puțin adevărat că prin dispozițiile art.8, paragraful 2 sunt consacrate obligațiile statului de a face toate demersurile pentru a proteja viața de familie, dar, în același timp, nu este admisă nici o ingerință în această viață de familie. Așadar, prin măsurile pe care statul le ia, trebuie respectată viața de familie a unei persoane, iar pentru un părinte și copilul său, a fi împreună ( cauza Ticli și Mancuso c. Italiei, hotărârea din 23.03.1999), ca și exercițiul drepturilor părintești(cauza R c.Marii Britanii, hotărârea din 08.07.1987) sunt elemente esențiale al vieții de familie.
Potrivit disp. art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și rudele, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea și găzduirea copilului pe perioade determinate. În realizarea acestui deziderat, Legea nr. 272/2004 impune respectarea principiului interesului superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Modalitatea în care se realizează această legătură trebuie adaptată permanent la vârsta copilului, la evoluția sa continuă fizică și psihică, fiind în interesul acestuia să crească în apropierea ambilor părinți, beneficiind de grija, afecțiunea și interesul acestora.
Interesul minorului cere ca acest drept legal să fie exercitat continuu, iar în situația în care există neînțelegeri cu privire la exercitarea acestuia, intervine instanța de judecată prin stabilirea unui program de vizitare.
Art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004 arată că, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului se poate limita exercitarea acestui drept, când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală morală… a copilului.
Interesul superior al minorului este asigurarea unui mediu de viață sănătos, a unei stări de liniște și echilibru emoțional, a unei „stări de bine” care să asigure minorului o dezvoltare armonioasă.
Din probatoriul administrat, instanța reține că există motive temeinice care justifică și impun limitarea pentru moment a exercitării dreptului mamei la legături personale cu minorul.
Astfel, din declarațiile martorilor, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că minorul refuză categoric să-și vadă mama și are o stare de temere atunci când aude de mama sa. Acesta este afectat de viața extraconjugală a pârâtei, care era desfășurată chiar în prezența minorului.
Fiind audiat, minorul a declarat că nu a văzut-o pe mama sa de un an de zile, însă nu își dorește să se întâlnească cu aceasta. Acesta a mai arătat că mama lui aducea în casă diverși bărbați, iar pe el îl încuia într-o altă cameră, de unde nu avea voie să iasă decât dacă avea nevoie să meargă la toaletă și s-a întâmplat ca, o dată, să bată la ușă și să nu fie auzit de mama sa. Minorul a declarat că este dezamăgit de mama sa, care a refuzat să-i dea cățelul pe care îl avea în apartament, spunându-i tatălui său că acel cățel valorează mai mult decât copilul său, care este un rahat cu ochi.
Examinarea psihologică a minorului relevă faptul că minorul are sentimente de stigmatizare, relatând despre experiențele sexuale ale mamei cu un alt partener, altul decât tatăl său, la care a asistat pasiv, fiind uneori manipulat cu dulciuri și jucării. Minorul prezintă reacții involuntare de angoasă la amintirile trăite, ,stare de neliniște paroxistică, parțial reactivată prin flash-back-uri, cu percepția unor mirosuri, a parfumului folosit de partenerul mamei, cu vizualizarea clară a unor fragmente, scene. Acesta prezintă dispoziție depresivă, încordare permanentă, vulnerabilitate, deficit de relaționare și adaptare socială. Recomandarea psihologului este stoparea de urgență a oricărei presiuni psihologice din partea mamei, avându-se în vedere procesul psihotraumatic și consecințele pe termen lung.
În consecință, întregul probatoriu administrat relevă faptul că minorul în prezent are nevoie de un cadrul instituțional și psihoeducațional adecvat nevoilor sale de protecție și securizare, de dezvoltare corectă, sănătoasă, armonioasă din punct de vedere fizic, psihic și mental, având în vedere starea sa actuală și este în interesul minorului ca, cel puțin la acest moment, să fie îngrădit contactul cu mama sa.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea având ca obiect stabilire program vizitare minor, formulată de reclamanta P. N., împotriva pârâtului P. E. C..
În temeiul art.453 C pr civ, va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect stabilire program vizitare minor, formulată de reclamanta P. N., CNP_, domiciliată în Dr.Tr.S., ., ., ., împotriva pârâtului P. E. C.,CNP_, domiciliat în ..
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. LuminițaPopescu L.
Red. B.L../Tehn. P.L.
4ex/ 10.04.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 52/2015. Judecătoria... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 200/2015.... → |
|---|
