Plângere contravenţională. Sentința nr. 458/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 458/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 458/2016
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 458
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. F.
Grefier ședință: A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de petenta . în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-VEST O.-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.01.2016, apoi pentru pentru termenul de astăzi, 28.01.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 30.06.205 sub nr._ petenta . în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor-Comisariatul Regional Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest O.-Comisariatul Județean Pentru Protecția Consumatorilor M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.06.2015 de către intimată.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat faptul că la data de 18.06.2015, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor -M. a desfășurat un control ca urmare reclamatiei depuse la aceasta autoritate de către consumatorul M. L., urmare retragerii dreptului de efectua trageri din descoperitul de cont acordat in baza contractului de overdraft.
A susținut că din verificările întreprinse, documentele prezentate de petenta si cele puse la dispoziția CJPC M. la solicitarea de către operatorul economic reclamat, s-au constatat următoarele:
Petenta M. L. a beneficiat de o facilitate de descoperit de cont acordata in baza contractului de credit nr._/036/24.11.2011 pentru suma de 3000 lei, incheiat pe o perioada nedeterminata si de un card de credit Bonus Card, acordat in baza contractului de card de credit din_ .
Conform adresei nr._/03.06.2015, Banca a hotărât atât retragerea dreptului consumatorului de a efectua trageri din suma aferenta descopeitului de cont, cat si suspendarea dreptului de utilizare a creditului pus la dispoziție in baza contractului de card de credit, decizie interna luata la data de 04.05.2015.
Operarea efectiva a celor doua operațiuni s-a făcut la 15.05.215, deci dupa 11 zile calendaristice.
Petenta s-a prezentat la banca in 18.05.2015, prin adresa nr._ solicitând informații si lămuriri cu privire la cele petrecute in 15.05.2015, respectiv retragerea dreptului de a efectua retrageri din overdraft si refuz de autorizare a tranzacțiilor cu cârdul, constatate la momentul cand a dorit sa efectueze plata unor cumpăraturi.
In aceeași zi banca emite conform celor descrise in punctul de vedere oficial nr._/21.05.2015 si înregistrat la CJPC M. cu nr. 565/29.05.2015 o notificare anexata si aceasta adresei_/25.05.2015, notificare prin care Banca informează petenta despre cele doua hotărâri luate, fara a inscrie in aceasta data la care vor fi operate efectiv, ci doar ca nu va mai putea retrage si alte sume.
Astfel, notificarea emisa la 18.05.2015 conform informațiilor oferite de banca, desi semnata si datata, nu conține un număr de înregistrare. In plus, conform adresei nr. 7375/03.06.2015 eliberata de Fan Curier s-a incercat expedierea acesteia (nereușita din diverse motive; destinatarul nu a fost găsit; adresa greșita) la data de 19.05.2015 (AWB 3/995/_/19.05.2015).
Notificarea despre care banca face vorbire in răspunsul sau la cercetarea ANPC nr._/22.05.2015, spunând ca a fost emisa la 18.05.2015, a fost transmis si pe adresa de e-mail a petentei la 18.05.2015, desi documentul prezentat de banca ca temei transmis pe e-mail poarta data de 15.05.2015, este semnata, dar si acesta fara număr de înregistrare, or, in sensul celor instituite de legiuitor in cuprinsul ari. 44 OUG 50/2010 cu modificările si completările ulterioare, orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie sa fie semnata, datata si cu număr de înregistrare.
Apreciază ca operatorul economic reclamat nu si-a îndeplinit obligația existenta in cuprinsul art. 55 alin. 4 OUG 50/2010 modificata, de a-l informa pe consumator in legătura cu retragerea dreptului si cu motivele acestuia, pe hârtie sau pe alt suport durabil, daca este posibil inainte de retragere si cel mai târziu imediat ulterior.
A menționat ca decizia băncii de retragere, decizie luata in data de 04.05.2015, putea fi comunicata petentei in cele 11 zile ce au precedat retragerea, astfel operatorul putând respecta dorința in litera si spiritul legii, prima obligație a acestuia fiind "daca este posibil inainte de retragere ".
A susținut că deficienta contravine prevederilor art. 44 OUG 50/2010 modificata, sancționată de art. 7 OG 2/2001 si art. 55 alin. 4 OUG 50/2010 modificata, sancționată de art. 86 alin. 1 OUG 50/2010 modificata cu amenda de la 10.000 la 80.000 lei, pentru incalcarea art. 44 din OUG 50/2010 s-a aplicat sancțiunea avertisment, iar, pentru incalcarea prevederilor art. 55 alin 4 din OUG 50/2010, s-a aplicat sancțiunea amenzii in cuantum de 20.000 Ron.
Cu privire la prima fapta contravenționala, respectiv lipsa numărului de inregistrare de pe adresa emisa de banca la data 18.05.2015, a precizat că fapta reținută nu este prevăzuta de lege, întrucât legiuitorul în cuprinsul prevederilor OUG 50/2010 a inteles sa faca distincție intre instituția notificării si aceea a informării.
A precizat că consumatorul a fost informat pe suport durabil-e-mail și prin urmare condițiile prevăzute de art. 55 alin. 4 sunt îndeplinite.
Cu privire la cea de- a doua fapta contravenționala, respectiv încălcarea art. 55 alin 4 din oug 50/2010, apreciază ca fapta reținuta nu este prevăzuta de lege, întrucât autoritatea de control nu a avut in vedere ca prevederile art. 55 alin 4 din OUG 50/2010 acorda consumatorului dreptul de a fi informat si "imediat ulterior" datei retragerii dreptului de a efectua trageri din credit.
Retragerea dreptului de a efectua trageri s-a realizat la data de 15.05.2015 (vineri) iar informarea (si nu notificarea) a fost transmisa in următoarea zi lucratoare, respectiv la data de 18.05.2015 ( luni), adică imediat ulterior.
A susținut că prin art. 55 alin 2 din OUG 50/2010 s-a dorit sa ofere consumatorilor o protecție in cazul incapacității de plata si, in acest sens, a acordat băncii posibilitatea de a retrage dreptul de a efectua trageri daca sunt indicii de neplata a creditului ( risc semnificativ de incapacitate de plata) in cazul contractelor pe durata nedeteminata, astfe că . angajatorului are drept consecința imprejurarea ca salariații nu isi mai primesc drepturile salariale la timp si in cuantumul avut in vedere la momentul analizei de credit, fapt ce reprezintă un risc semnificativ de incapacitate de plata a creditului.
A mai apreciat că art. 55 alin 4 din OUG 50/2010 nu se aplica contractului de descoperit de cont, fapt ce rezulta si din cuprinsul art. 3 din OUG 50/2010 care a exclus descoperitul de cont din sfera de aplicare a art. 55 alin 4, arătând că în categoria contractului de credit pe durata nedeterminata se găsește doar cardul de credit, intrucat doar in acest caz consumatorul este obligat sa ramburseze in totalitate creditul la scadenta sau la un anumit timp de la scadenta iar în cazul descoperitului de cont consumatorul trebuie sa ramburseze doar dobânda datorata fara a fi obligat sa ramburseze si principalul datorat.
În ceea ce privește pretinsa incalcare a dispozițiilor art. 44 alin 4 O.U.G nr. 50/2010 a susținut ca nu exista fapta contravenționala, intrucat, banca a respectat intocmai prevederile art. art. 44 alin 1 si art. 55 alin. 4 din Oug nr. 50/2010 si doar o confuzie a organelor de control, a condus la aplicarea sancțiunii.
În drept a invocat dispozițiile art. 1 si art. 16, art. 31 din O.G. 2 /2001, art. 3. art. 35 alin 3, art. 40 alin 2, art. 41, art. 55 alin 3 si 4, art. 80, 11 alin. 1 si 2 lit. a) si c) si art. 13 din OUG 50/2010, modificata.
In dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar în original, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.06.2015, adresa nr._/03.06.2015, adresa nr._/28.05.2015, invitație, fișa de sesizare nr. 0019/19.05.2015, adresa nr._/28.05.2015, plângere M. L., contract de card de credit și contract nr._001036 din 24.11.2011 pentru acordarea facilității de descoperit de card.
La data de 14.10.2015 intimata Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 84-92) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că în urma sesizării nr. 0019/19.05.2015 a d-nei M. L., prin care aceasta reclama că i-a fost instituită inderdicția de a mai putea retrage alte sume în afara sumei deja utilizate din descoperitul de cont autorizat pe perioada nederminată la data de 24.11.2011, din verificările intreprinse, documentele prezentate de petentă și cele puse la dispoziția CJPC M. la solicitarea de către operatorul economic reclamat, s-a constatat că operatorul economic reclamat nu și-a îndeplinit obligația existenta în cuprinsul art. 55 alin.(4) din OUG 50/2010, de a îl informa „pe consumator în legătură cu retragerea dreptului și motivele acestuia pe hârtie sau alt suport durabil, dacă este posibil înainte de retragere și cel mai târziu imediat ulterior .
A apreciat că decizia băncii de retragere, decizie luată în data de 04.05.2015, putea fi comunicată petentei în cele 11 zile ce au precedat retragerea, astfel operatorul putând respecta dorința legiutorului în litera și spiritul legii - prima obțiune a acestuia fiind „dacă este posibil înainte de retragere".
Banca nu a transmis CJPC M. până la întocmirea prezentului document de control, explicații, motive și argumente în favoarea sa, care să justifice netransmiterea unei notificări. „daca este posibil,, înaintea retragerii.
Susținerea petentei că „fapta reținută nu este prevăzută de lege" este neîntemeiată și făra fundament legal, întrucât deși enumerarea în plângerea contavențională atât alin.(3) cât și alin.(4) al art. 55 din OUG 50/2010, încearcă să arate diferența dintre informare și notificare dar este foarte clar stabilită de legiuitor modalitatea de informare prealabilă a consumatorului în situația în care creditorul retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri, (art. 55, alin.(3)), completând în alin.(4), din același articol că informarea consumatorului cu privire la retragerea dreptului și motivele acestuia se face pe hârtie sau alt suport durabil, în consecința informarea consumatorului se face prin document scris ce reprezintă o notificare, acestea coroborat cu prevederile art 44 din OUG 50/2010 care impune ca notificarea să conțină semnătură, dată și număr de înregistrare, concluzionam că, informarea prin e-mail a consumatorului fiind nulă, nu poate fi considerată ca fiind notificare în sensul dorit de legiuitor.
Susținerea petentei este neîntemeiată și aceasta dă o interpretare eronată și în interesul său a noțiunilor de informare și notificare pentru ca și OUG 50/2010 modificată, prevede că, informarea consumatorului de servicii financiare, se face prin notificare care trebuie sa îndeplinească anumite condiții stabilite de OUG 50/2010, fiind întradevăr două chestiuni diferite dar notificarea reprezintă forma prin care se face informarea consumatorului de către creditor despre anumite decizii unilaterale ale acestuia.
Prin informarea pe suport durabil în cazul serviciilor de plată, se înțelege orice instrument care permite utilizatorului serviciilor de plată să stocheze informații adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare, pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informațiilor respective, și care permite reproducerea identică a informațiilor stocate (art. 5 pct. 36 din O.U.G. nr. 113/2009), iar dacă s-ar trece peste nulitatea informării/notificării din data de 18.05.2015, aceasta este tardivă și nu intră în sfera noțiunii de „imediat ulterior" dorită de legiuitor pentru că s-a făcut după o perioadă de 11 zile ulterior momentului în care banca a luat decizia ridicării dreptului consumatorului de a mai face retrageri.
A susținut ca banca ar fi trebuit să respecte termenul impus de imediat ulterior să fi transmis notificarea în aceeași zi sau următoarea zi către consumator, dar în realitate banca a hotărât retragerea dreptului prin decizie internă în data de 04.05.2015, dar comunică cosumatoarei în data de 15.05.2015, prin e-mail, după susținerea băncii, dar nu ca notificare venită din partea băncii, ci dimpotrivă, ca răspuns la adresa pe care a depus-o d-na M. L..
Raportat la motivul retragerii dreptului de a mai face retrageri, art. 55 alin.(3) din OUG 50/2010 impune că „creditorul poate retrage dreptul consumatorului de a efectua retrageri pentru alte motive justificate obiectiv " iar petenta arată că . RAAN și concluzia băncii că angajații RAAN ar intra în incapacitate de plată nu sunt justificări obiective și nu le-a fost pus la dispoziție de către bancă, astfel apreciind ca justificată decizia de retragere a drepturilor consumatorilor care sunt angajați ai RAAN iar în virtutea dispozițiilor art. 249 C. sarcina acestei probe incumbă petentei.
De asemenea în art. 9.2.3 din contract se menționează blocarea cardului doar în situații justificate obiectiv prin existența unui risc semnificativ de incapacitate a împrumutatului de a rambursa sumele datorate, situație în care d-na M. L. nu a fost niciodată în postura de a nu-și rabursa sumele datorate.
A menționat că acordarea sumei de 100 lei prin restructurare se poate considera ca fiind modificare unilaterală a contractului făcută de către bancă fără motiv întemeiat și fără notificarea titularului de contract, contrar art. 9.1.2 din contractul nr. 08_ 2011 000/036/24.11.2011 care stabilește că modificarea valorii Facilitații de Overdraft se va face prin încheierea unui act adițional la prezentul contract, act adițional ce nu a fost încheiat, ce a ce reprezintă o agravantă.
La întâmpinare, intimata a atașat în fotocopie procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.06.2015.
La data de 05.11.2015, petenta . a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 96-103), prin care a insistat cu privire la admiterea plângerii contravenționale formulate.
La termenul de judecată din data de 14.01.2016, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.06.2015 încheiat de către reprezentanții intimatului (filele 13-16), petenta . a fost sancționată contravențional cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 44 din OUG nr. 50/2010, precum și cu amendă în sumă de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat că la data de 19.05.2015 numita M. L. a sesizat organele de control ale unității intimate cu privire la aspectul că i-a fost instituită interdicția de a mai putea retrage alte sume de bani în afara sumei deja utilizate din descoperitul de cont autorizat la data de 24.11.2011 pe perioadă nedeterminată.
Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentei faptul că în urma controlului realizat de organele de control din cadrul unității intimate la sucursala petentei situată în mun. Drobeta Turnu Severin, ., .. M., s-a constatat că numita M. L. a încheiat la data de 24.11.2011 un contract de credit nr. 08_ 2011_/24.11.2011 pentru suma de 3000 lei, contractul fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar în baza acestui contract numita M. L. a beneficiat de un descoperit de cont și de un card de credit.
De asemenea, s-a reținut că prin adresa nr._/03.06.2015 emisă de petenta . aceasta a hotărât atât retragerea dreptului consumatorului M. L. de a efectua trageri din suma aferentă descoperitului de cont precum și suspendarea dreptului de a utilizare a creditului pus la dispoziția acestui consumator, decizia internă fiind luată la data de 04.05.2015.
S-a mai arătat că în cazul de față operarea efectivă a celor două operațiuni s-a făcut la data de 15.05.2015, adică după un interval de 11 zile calendaristice.
S-a mai menționat că numita M. L. s-a prezentat la . la data de 18.05.2015, iar prin adresa nr._/18.05.2015 a solicitat de la bancă informații și lămuriri cu privire la decizia băncii de retragere a dreptului de a mai efectua retrageri de sume din descoperitul de cont și de suspendare a dreptului de utilizare a creditului pus la dispoziția sa.
S-a constatat că urmare a solicitării consumatorului M. L. din 18.05.2015, banca a emis în aceeași zi o notificare prin care a informat pe consumator despre cele două hotărâri luate.
S-a menționat că notificarea emisă la data de 18.05.2015 de către bancă, deși era semnată și datată, nu conținea numărul de înregistrare.
Organele de control ale unității intimate au concluzionat că au fost încălcate disp. art. 44 din OUG nr. 50/2010 care statuează că orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată și cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conține aceste minime informații este considerată nulă de drept.
De asemenea, organele de control au concluzionat și că banca nu a respectat obligația instituită de art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 privind informarea consumatorului în legătură cu retragerea dreptului și motivele acestuia pe hârtie sau alt suport durabil, dacă este posibil înainte de retragerea și cel mai târziu imediat ulterior.
În acest sens, în procesul de contravenție s-a menționat că decizia băncii luată în data de 04.05.2015 de retragere a dreptului consumatorului putea fi comunicată numitei M. L. în cele 11 zile ce au precedat retragerea, astfel încât banca putea respecta dorința legiuitorului întrucât prima opțiune a acestuia a fost “dacă este posibil înainte de retragere”.
Sub acest aspect s-a menționat că banca nu a transmis până la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție explicații, motive și argumente în favoarea sa, care să justifice netransmiterea unei notificări “înainte de retragere”.
Totodată, s-a arătat că notificarea emisă de către bancă la data de 18.05.2015, neavând număr de înregistrare, este nulă de drept potrivit art. 44 din OUG nr. 50/2010.
De asemenea, s-a apreciat că nu întrunește cerințele impuse de legiuitor prin art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 nici notificarea/informarea/adresa de răspuns nr._ din data de 28.05.2015 emisă ulterior de bancă, întrucât a fost întocmită ulterior acțiunii de control efectuată de organele intimatului, pe de o parte, și a fost emisă ca răspuns la solicitarea consumatorului M. L. (solicitarea consumatorului înregistrată la bancă sub nr._ din 18.05.2015), pe de altă parte. Ca atare, s-a menționat că nu este îndeplinită nici cerința din cuprinsul art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 privind efectuarea unei notificări “cel mai târziu imediat ulterior”.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către reprezentantul legal al petentei persoană juridică, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat faptul că nu este de acord cu aspectele reținute în sarcina sa ca urmare a controlului efectuat de organele de control ale unității intimate.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 30.06.2015, împotriva procesului verbal de contravenție incheiat la data de 18.06.2015.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitateaprocesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care organul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petentă.
Astfel, potrivit disp. art. 44 din OUG nr. 50/2010 se prevede că orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată și cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conține aceste minime informații este considerată nulă de drept.
Conform disp. art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 se stabilesc următoarele:
“(1) Dacă s-a convenit în contractul de credit, creditorul, din motive justificate obiectiv, poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri pe baza unui contract de credit pe durată nedeterminată.
(2) Pot constitui motive justificate obiectiv suspiciunea unei utilizări neautorizate sau frauduloase a creditului ori un risc semnificativ de incapacitate a consumatorului de a rambursa valoarea totală a creditului. Aceste motive nu sunt limitative.
(3) Creditorul enumeră în contract motivele considerate justificate în temeiul cărora acesta poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri. În mod excepțional, creditorul poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri pentru alte motive justificate obiectiv, motive ce nu sunt prevăzute în contract, cu informarea prealabilă a consumatorului.
(4) Creditorul îl informează pe consumator în legătură cu retragerea dreptului și cu motivele acesteia, pe hârtie sau pe alt suport durabil, dacă este posibil înainte de retragere și cel mai târziu imediat ulterior, cu excepția cazului în care furnizarea acestor informații este interzisă prin norme naționale ce transpun legislația comunitară sau ce creează cadrul legal pentru aplicarea acesteia ori furnizarea acestei informații contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică.”
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimatul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M., respectiv întâmpinare (filele 84-88) coroborat cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă (filele 17-37), precum și cu aspectele menționate în procesul verbal de contravenție (filele 13-16) rezultă următoarele:
Numita M. L. a sesizat organele de control ale unității intimate cu privire la aspectul că i-a fost instituită de către Garanti B. SA interdicția de a mai putea retrage alte sume de bani în afara sumei deja utilizate din descoperitul de cont autorizat la data de 24.11.2011 pe perioadă nedeterminată (fila 23 dosar).
Se reține că numita M. L. a încheiat cu . la data de 24.11.2011 un contract de credit nr. 08_ 2011_/24.11.2011 pentru suma de 3000 lei, contractul fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar în baza acestui contract numita M. L. a beneficiat de un descoperit de cont și de un card de credit (filele 31-37).
De asemenea, se reține că ulterior la data de 04.05.2015 prin decizia internă a băncii . s-a hotărât atât retragerea dreptului consumatorului M. L. de a efectua trageri din suma aferentă descoperitului de cont precum și suspendarea dreptului de a utilizare a creditului pus la dispoziția acestui consumator, decizia internă fiind luată la data de 04.05.2015, aspecte ce rezultă din adresa nr._/03.06.2015 (fila 17).
Ca atare, în cazul de față operarea efectivă a celor două operațiuni s-a făcut la data de 15.05.2015, adică după un interval de 11 zile calendaristice.
Instanța constată că numita M. L. s-a prezentat la . la data de 18.05.2015, iar prin adresa nr._/18.05.2015 (filele 27-28) a solicitat de la bancă informații și lămuriri cu privire la decizia băncii de retragere a dreptului de a mai efectua retrageri de sume din descoperitul de cont și de suspendare a dreptului de utilizare a creditului pus la dispoziția sa.
Urmare a solicitării consumatorului M. L. din 18.05.2015, banca a emis în aceeași zi o notificare adresată consumatorului, act în cuprinsul căruia consumatorul esteinformat despre cele două hotărâri luate (file 29-30).
Instanța observă că notificarea emisă la data de 18.05.2015 de către bancă, deși este semnată și datată, nu conține numărul de înregistrare (file 29-30).
Organele de control ale unității intimate au concluzionat că au fost încălcate disp. art. 44 din OUG nr. 50/2010 care statuează că orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată și cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conține aceste minime informații este considerată nulă de drept.
De asemenea, decizia băncii luată în data de 04.05.2015 de retragere a dreptului consumatorului putea fi comunicată numitei M. L. în cele 11 zile ce au precedat retragerea, astfel încât banca putea respecta dorința legiuitorului întrucât prima opțiune a acestuia a fost “dacă este posibil înainte de retragere”.
Sub acest aspect, organele de control au menționat că banca nu a transmis până la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție explicații, motive și argumente în favoarea sa, care să justifice netransmiterea unei notificări “înainte de retragere”.
Totodată, s-a arătat că notificarea emisă de către bancă la data de 18.05.2015, neavând număr de înregistrare, este nulă de drept, potrivit art. 44 din OUG nr. 50/2010.
De asemenea, s-a apreciat că nu întrunește cerințele impuse de legiuitor prin art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 nici notificarea/informarea/adresa de răspuns nr._ din data de 28.05.2015 emisă ulterior de bancă, întrucât a fost întocmită ulterior acțiunii de control efectuată de organele intimatului, pe de o parte, și a fost emisă ca răspuns la solicitarea consumatorului M. L. (solicitarea consumatorului înregistrată la bancă sub nr._ din 18.05.2015), pe de altă parte. Ca atare, s-a menționat că nu este îndeplinită nici cerința din cuprinsul art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 privind efectuarea unei notificări “cel mai târziu imediat ulterior”.
Ca atare, organele de control au concluzionat și că banca reclamantă nu a respectat obligația instituită de art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 privind informarea consumatorului în legătură cu retragerea dreptului și motivele acestuia pe hârtie sau alt suport durabil, dacă este posibil înainte de retragerea și cel mai târziu imediat ulterior.
Petenta a susținut că în mod nejustificat a fost sancționată prin procesul verbal ce face obiectul prezentului dosar întrucât abaterile reținute în sarcina sa nu constituie contravenții.
Instanța apreciază că nu sunt întemeiate aceste apărări pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În acest sens instanța amintește că potrivit art. 47 din OUG nr. 2/2001 rep., dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedeasca, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezentul dosar se constată că petenta nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul verbal de contravenție.
1). Instanta consideră că nu este întemeiată apărarea invocată de petentă în sensul că noțiunea de “notificare” este diferită față de noțiunea de ”informare”, astfel încât în cazul informării nu sunt aplicabile cerințele instituite de art. 44 din OUG nr. 50/2010 ce reglementează, sub sancțiunea nulității, condițiile minime ce trebuie îndeplinite in mod cumulativ pentru ca o notificare să fie valabilă.
Examinând înscrisul aflat la filele 29-30 din dosar, instanța observă faptul că banca a emis în data de 18.05.2015 o notificare adresată consumatorului M. L., act în cuprinsul căruia consumatorul este informat despre decizia băncii de retragere a dreptului de a mai efectua retrageri de sume din descoperitul de cont și de suspendare a dreptului de utilizare a creditului pus la dispoziția sa.
Instanța observă că notificarea emisă la data de 18.05.2015 de către bancă este semnată și datată, dar nu conține numărul de înregistrare (file 29-30).
Instanța consideră că este eronată interpretarea dată de petentă dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2010 în sensul că noțiunea de “notificare” este diferită față de noțiunea de ”informare”, astfel încât în cazul informării nu sunt aplicabile cerințele instituite de art. 44 din OUG nr. 50/2010 ce reglementează, sub sancțiunea nulității, condițiile minime ce trebuie îndeplinite pentru ca o notificare să fie valabilă.
Sub acest aspect, instanța apreciază că între cele două noțiuni există o legătură indivizibilăîn sensul că notificarea reprezintă actul prin care se realizează informarea unei persoane, astfel încât noțiunile de notificare și informare nu sunt instituții juridice independente, de sine stătătoare.
Conform disp. art. 44 din OUG nr. 50/2010 se prevede că orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată și cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conține aceste minime informații este considerată nulă de drept.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a impus în mod expres anumite cerințe minime de formă pentru ca o notificare să poată fi considerată valabilă.
Sub acest aspect, instanța subliniază faptul că din punct de vedere al efectelor juridice, o notificare realizată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2010 trebuie să îndeplinească condițiile instituite de acest act normativ, iar sancțiunea ce intervine în cazul neconformării este nulitatea acelui act, nulitate care intervine de drept, în puterea legii.
Mai exact, pentru ca o notificare să poată fi luată în considerare și să producă efecte juridice este necesar să acest act să fie semnat, să fie datat și să aibă număr de înregistrare, iar aceste cerințe trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Motivul pentru care legiuitorul a prevăzut în mod expres necesitatea îndeplinirii în mod cumulativ a acestor condiții a fost legat de necesitatea prevenirii eventualelor încercări de fraudare a legii prin întocmirea ulterioară a unor astfel de acte.
Având în vedere că petenta nu a făcut dovada faptului că notificarea emisă în data de 18.05.2015 ar avea vreun număr de înregistrare, instanța constată că sancțiunea ce intervine în această situație este nulitatea, sancțiune ce intervine de drept, în puterea legii.
2). Instanța consideră că nu este întemeiată nici apărarea invocată de petentă în sensul că au fost respectate prevederile art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 prin efectuarea notificării consumatorului M. L. cu privire la hotărârea băncii de retragere a dreptului consumatorului.
Potrivit disp. art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 se prevăd următoarele:
“(4) Creditorul îl informează pe consumator în legătură cu retragerea dreptului și cu motivele acesteia, pe hârtie sau pe alt suport durabil, dacă este posibil înainte de retragere și cel mai târziu imediat ulterior, cu excepția cazului în care furnizarea acestor informații este interzisă prin norme naționale ce transpun legislația comunitară sau ce creează cadrul legal pentru aplicarea acesteia ori furnizarea acestei informații contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică.”
Precum s-a mentionat mai sus, la data de 04.05.2015 prin decizia internă a băncii . s-a hotărât retragerea dreptului consumatorului M. L. de a efectua trageri din suma aferentă descoperitului de cont și suspendarea dreptului de a utilizare a creditului pus la dispoziția acestui consumator, decizia internă fiind luată la data de 04.05.2015, aspecte ce rezultă din adresa nr._/03.06.2015 (fila 17).
Ca atare, în cazul de față operarea efectivă a celor două operațiuni s-a făcut la data de 15.05.2015, adică după un interval de 11 zile calendaristice.
Instanța consideră că banca a avut posibilitatea de a comunica consumatorului înainte de momentul retragerii dreptului consumatorului decizia sa luată în data de 04.05.2015 în condițiile în care această decizie a produs efecte începând cu data de 15.05.2015, adică după trecerea unei perioade de 11 zile calendaristice.
În ceea ce privește notificarea din 18.05.2015 realizată de bancă ulterior momentului intervenirii acestei modificări, instanța constată că numita M. L. s-a prezentat la . la data de 18.05.2015, iar prin adresa nr._/18.05.2015 (filele 27-28) a solicitat de la bancă informații și lămuriri cu privire la decizia băncii de retragere a dreptului de a mai efectua retrageri de sume din descoperitul de cont.
Urmare a solicitării consumatorului M. L. din 18.05.2015, banca a emis în aceeași zi o notificareadresată consumatorului, act în cuprinsul căruia consumatorul esteinformat despre cele două hotărâri luate (file 29-30), însă această notificare emisă de bancă la 18.05.2015, deși este semnată și datată, nu conține numărul de înregistrare (file 29-30).
Notificarea emisă de către bancă la data de 18.05.2015, neavând număr de înregistrare, este nulă de drept, potrivit art. 44 din OUG nr. 50/2010, astfel cum s-a analizat mai sus.
De asemenea, instanța consideră că nu întrunește cerințele impuse de legiuitor prin art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 nici notificarea/informarea/adresa de răspuns nr._ din data de 28.05.2015 emisă ulterior de bancă, întrucât a fost întocmită ulterior acțiunii de control efectuată de organele intimatului, pe de o parte, și a fost emisă ca răspuns la solicitarea consumatorului M. L. (solicitarea consumatorului înregistrată la bancă sub nr._ din 18.05.2015), pe de altă parte. Ca atare, s-a menționat că nu este îndeplinită nici cerința din cuprinsul art. 55 alin. 4 din OUG nr. 50/2010 privind efectuarea unei notificări “cel mai târziu imediat ulterior”.
Sub acest aspect, instanța subliniază faptul că notificarea emisă de bancă trebuia să fie efectuată din propria sa inițiativă, fără să fi fost determinată de cererea consumatorului care a solicitat lămuriri ca urmare a efectelor modificării deja produse, și fără să fi fost determinată de controlul efectuat de organele intimatului.
Pe cale de consecinta se constata ca starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat în sensul încălcării disp. art. 44 din OUG nr. 50/2010 și art. 50 alin. 4 din OUG nr. 50/2010.
Avand in vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se concluzioneaza ca petenta nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
În ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate petentei, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 44 din OUG nr. 50/2010 și sancțiunea aplicată spre cuantumul minim prevăzut de textul de lege, respectiv amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 50 alin. 4 din OUG nr. 50/2010, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, apreciind ca situatia de fapt retinuta prin procesul-verbal de contraventie contestat corespunde realitatii, in temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petenta impotriva procesului-verbal de contraventie . nr._/18.06.2015 încheiat de către reprezentanții intimatului si va mentine procesul-verbal contestat ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în București, Șoseaua Fabrica de Glucoză, nr. 5, Novo Parc 3, Business Center, clădirea F, ., Sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-VEST O.-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .-80, județul M., împotriva procesului verbal de contraventie . nr._/18.06.2015 încheiat de către reprezentanții intimatului.
Menține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. E.
Red. C.F./ Tehn. A.E.
4 ex./ 26.02.2106
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 743/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 475/2016.... → |
|---|
