Acţiune posesorie. Sentința nr. 3385/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3385/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 2276/226/2013
ROMANIA
JUDECATORIA FAGARAS
JUDETUL BRASOV
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3385/2013
Ședința publică din 15 octombrie 2013
JUDECATOR: Boștean O. M. L.
GREFIER: A. C. D.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamantul Toaca N., cu domiciliul ales în mun. F., ., ., jud. B., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul Toaca I., domiciliat în Sâmbăta de Sus, nr.133, jud. B., CNP_, având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la termenul din 01 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul Toaca N. a chemat în judecată pe pârâtul Toaca I., solicitând obligarea pârâtului să-i lase libera posesie asupra imobilului de care l-a deposedat. Cu cheltuieli de judecată
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat folosește imobilul (teren arabil), situat in zona denumita popular Poiana lui B., in suprafata de 1000 m2 inca din anul 1991, fiindu-i atribuit in posesie de prima Comisie locala de Fond funciar. Din acel moment si pana in toamna anului 2012, mai precis luna noiembrie 2012, cand paratul in mod abuziv i-a ocupat terenul si i l-a arat, el a fost singurul posesor al acestui teren, fapt indeobste cunoscut de catre locuitorii satului Sambata de Sus, in special de cei cu care reclamantul se învecinează cu acest teren.
Mai mult decat reclamantul a mai arătat că, in cursul lunii martie 2013 paratul a cultivat acest teren, fapt care l-a pus in situatia de a nu-l mai putea folosi pe toata durata acestui an agricol, iar intentia sa de a-i plati aratul din toamna, pentru a nu fi acuzat ca profită de lucrarea sa si să obțină profit in acest mod, si de a-și valorifica terenul au devenit zadarnice.
Din starea de fapt expusa anterior rezulta ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admiterea actiunii posesorii generale (in complangere), respectiv, deposedarea de bunul aflat in posesie fara acordul său, faptul posesiei terenului pe durata a cel putin 1 an de zile inainte de deposedare, din momentul deposedarii sale de catre parat nu a trecut 1 an de zile, iar posesia exercitata de reclamant din momentul intrarii in stapanirea terenului si pana in momentul deposedarii este utila, respectiv netulburata, pasnica, publica, continua si sub nume de proprietar, motiv pentru a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata iar pârâtul să fie obligat să-i lase linistita posesie asupra imobilului teren care face obiectul prezentei cereri.
In drept s-a invocat art. 1002, 1003, 1004 NCPC, Art. 949, 950, 951 NCC
La dosarul cauzei pârâtul T. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că, în fapt suprafața de 1248 m.p. de la locul numit „corn după garduri” situat la o anumită distanță de identificarea făcută de reclamant în acțiune ca fiind Poiana lui B. și ca având doar 1000 m.p. este terenul în litigiu. Terenul se află în imediata apropiere a intravilanului, zona în care potrivit Legii 18/1991 se efectuează punerile în posesie pe vechile amplasamente. A mai arătat că terenul a aparținut în CF la numele B. Gh. C. și G. C., înscriere efectuată în preajma anului 1920. Această familie avea o fiică pe nume C. M. căreia i-a dat zestre la căsătoria cu bunicul pârâtului, T. I. (al cărui tată se numea C.), prin actul de zestre din 8 aprilie 1929 – poziția 6 nr. top.5327 (CF 2702). Aceasta, beneficiară a zestrei după ce a adus terenul la nr. administrativ 133 (fost nr. vechi 533 cf adeverință nr.984 din 1.04.2013), l-a folosit împreună cu bunicul. Cei doi soți au avut 3 copii: N., I. și E. care au rămas în îngrijirea bunicului, după decesul mamei lor. Unul din acești copii a fost N., tatăl reclamantului, în prezent decedat. A mai arătat că, bunicul a crescut pe cei 3 copii cu o altă femeie pe nume V., cu care a mai avut 2 băieți, pe L. (tatăl pârâtului care a rămas pe curte) și M.. Pârâtul a mai arătat că terenul a rămas în proprietatea bunicului său, T. I. până la înființarea CAP-ului, și bunicul este cel care l- a adus în CAP de la nr. ad-tiv 133, în prezent. A mai arătat că, deși bunicul figura în Registrul agricol cu suprafața totală de 4,85 ha., la momentul anului 1991, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate – (la numele tatălui pârâtului, L., singurul care a formulat cerere pentru terenul de la nr.133), i s-a reconstituit doar suprafața de 3,88 ha., în care evident era inclusă și suprafața de 1248 m.p. – terenul din litigiu (adeverința nr.450 din II.10.1991).
Pârâtul a mai arătat că, între tatăl său și fratele lui vitreg au fost mereu neînțelegeri privitoare la acest teren . A mai arătat că, atât el cât și reclamantul au fost convocați la sediul comisiei cu actele doveditoare cu care să dovedească vechiul amplasament, astfel reclamantul a prezentat extrasul de CF, iar pârâtul a prezentat actul de zestre. Apoi s-au verificat evidențele din primărie și s-a decis că terenul este reconstituit în favoarea tatălui pârâtului – L. și s-a decis punerea în posesie, întocmindu-se actele pe tatăl său, T. L..
A mai arătat pârâtul că, el a arat terenul în toamnă, în 8 martie l-a semănat cu ovăz, iar reclamantul după această dată a dus gunoi pe 1/2 parte din teren, astfel că a trebuit să apeleze la poliție. Pârâtul a mai arătat că, intenționa să facă plângere penală reclamantului, însă acesta a afirmat că a înțeles care este situația, că este terenul pârâtului și astfel pârâtul a renunțat la plângerea penală. În aceste condiții posesia nu mai aparținea reclamantului încă din luna noiembrie 2012, fapt ce atrage neîndeplinirea condițiilor cerute de codul civil și de procedura civilă și atrage respingerea acțiunii posesorii a reclamantului. În speță deposedarea s-a făcut de către comisia de fond funciar, nu de către pârât, iar la momentul formulării cererii reclamantul nu mai are calitate procesuală activă, iar posesia pe care o invocă nu mai este utilă în considerarea art.922 alin.2 și 923 cod civil.
Față de cele de mai sus, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat art.207 și 477 cod procedură civilă.
La dosarul cauzei reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului T. I. ca fiind netemeinice și să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Potrivit art.1002 din Noul Cod de procedură civilă – cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul civil.
Conform art.649 alin.1 din Noul cod civil - cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau după caz restituirea bunului, iar potrivit art.951 din Noul Cod civil în caz de tulburare ori deposedare, pașnică sau violentă, acțiunea se introduce în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar,precum și din răspunsurile la interogator ale pârâtului ( fila 56 ) reclamantul folosește terenul din litigiu, situat în . în locul numit „ După Garduri „sau „ Poiana lui Baik „, conform evidențelor de carte funciară și lager book din anul 1991 . În primăvara acestui an pârâtul a început să lucreze acest teren deposedându-l pe reclamant de posesia acestuia .
Martorii audiați în cauză, respectiv I. I., D. G., paler E. N. și N. I. (fil. 5762), au confirmat faptul că reclamantul a posedat terenul din litigiu încă din anul 1991, că ambele părți au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și de punere în posesie pe acest teren, în baza legilor fondului funciar, proces nefinalizat până în prezent. De asemenea s-a emis până în prezent titlu de proprietate.
Potrivit art.949 noul cod civil condițiile care trebuie îndeplinite pentru admiterea acțiunii posesorii sunt: posesia să fi durat anterior introducerii acțiunii timp de un an, să nu fi trecut un an de la deposedare, posesia să fi fost utilă.
Instanța reține că, așa cum s-a arătat mai sus reclamantul a folosit terenul de peste 11 ani, că se consideră îndreptățit să i se și reconstituie acest teren și de asemenea, nu a trecut un an de la data deposedării.
Instanța reține și că posesia exercitată de reclamant este una utilă, în toată perioada arătată nefiind tulburat de fapt sau de drept de nici o persoană, de asemenea nu a fost împiedicat în exploatarea normală a terenului.
Pârâtul nu a făcut dovada contrară, respectiv ă posesia exercitată de reclamant nu a fost una utilă. Dacă ulterior i se va restabili dreptul de proprietate asupra terenului prin emiterea titlului de proprietate, pârâtul poate revendica acest teren în contrara tuturor celor care îl vor poseda fără drept.
Întrucât in cadrul acțiunii posesorii, instanța nu poate stabili vreun drept de proprietate, astfel că față de considerente ce preced, instanța constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă și în consecință urmează a obliga pe pârât să lase reclamantului deplina posesie și libera folosință asupra imobilului – teren arabil, situat în Sâmbăta de Sus, în zona denumită popular Poiana lui B., în suprafață de 1000 m.p.
În baza disp. art.453 cod procedură civilă, urmează a obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 701 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul Toaca N., cu domiciliul ales în mun. F., ., ., jud. B., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul Toaca I., domiciliat în Sâmbăta de Sus, nr.133, jud. B., CNP_, și în consecință:
Obligă pe pârâtul să lase reclamantului deplina posesie și libera folosință asupra imobilului – teren arabil, situat în Sâmbăta de Sus, în zona denumită popular Poiana lui B., în suprafață de 1000 m.p.
Obligă pe pârât să achite reclamantului suma de 701 lei, cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
Boștean O. M. L. A. C. D.
Red.B.O.M.L.
14.11.2013
Dact.A.C.D.4 ex
15.11.013
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 279/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 2177/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
