Contestaţie la executare. Sentința nr. 1933/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1933/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 594/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1933/2013
Ședința publică din 17 aprilie 2013
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: M. G. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul B. N., domiciliat în mun. F., ., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice F., cu sediul în mun. F., ., jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat U. Ș. pentru contestator și consilier juridic Stiniguță R. pentru intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat U. Ș. susține că a fost achitată o parte din datorie de către contestator, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen întrucât clientul său este plecat la Timișoara, pentru a depune dovezi în acest sens.
Instanța, deliberând asupra acestei cereri o respinge.
Avocat Ugureanu Ș. și consilier juridic Stiniguță R. arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de solicitat, instanța, în baza art.150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat U. Ș. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și motivată în scris.
Consilier juridic Stiniguță R. solicită respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată și inadmisibilă, precum și menținerea formelor de executare silită ca legale, susținând cele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar. În cauză sunt aplicabile dispoz. art.172 al.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, motivele invocate în cuprinsul contestației neputând fi invocate în cadrul contestației la executare. Solicită a se avea în vedere și disp. art.141 și 145 Cod procedură fiscală și a se constata că nu se contestă formele de executare silită ca nefiind întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, ci se invocă motive ce pun în discuție fondul drepturilor, ceea ce este inadmisibil în cadrul contestației la executare. Solicită a se constata că actele de executare silită au fost îndeplinite cu respectarea tuturor cerințelor legale iar contestația formulată de contestatoare este neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatorul B. N., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice F., a formulat contestație la executare împotriva somației nr.8/_ /_ și a titlului executoriu nr._, ambele emise la data de 20.01.2012 de către intimată, solicitând desființarea acestora.
În motivarea contestației la executare s-a arătat de către contestator că mai întâi trebuia să fie anunțat, trebuia să i se trimită decizia prin care s-a stabilit obligația de plată, pentru a o consulta și a achita suma ori a formula obiecțiuni și apoi să se efectueze executarea luzi în caz de refuz de plată. apreciază că modul în care s-a procedat nu este legal, fiind păgubit, impunându-se obligarea lui la sume de bani, posibil în plus, astfel încât solicită a se desființa cele două acte fiscale.
La data de 12.03.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare (fil.14-18), prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatoare ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, decizia de impunere la care contestatorul face referire că nu i-ar fi fost comunicată, respectiv decizia de impunere nr._/05.06.2012 a fost comunicată de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și confirmată, așa cum rezultă din confirmarea de primire anexată în susținere.
Astfel, organul fiscal, a respectat întrutotul dispozițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Învederează că, în cauză sunt aplicabile prevederile legale speciale în materie fiscală, respectiv prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 172 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în catul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii "
În ceea ce privește conținutul și forma titlului executoriu și a somației de plată emise în data de 20.12.2012, învederează faptul că sub acest aspect actele de executare se află la adăpost de orice critici.
Astfel, din analiza formelor de executare contestate, se observă faptul că acestea respectă cu strictețe elementele prevăzute la art. 141 și 145 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Actele de executare silită au fost emise cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală și ale Ordinului nr. 585 din 6 mai 2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale.
Pe cale de consecință solicită să se rețină temeinicia și legalitatea actelor de executare, neexistând nicio derogare de la textul de lege din partea organului fiscal.
De altfel, pe calea contestației la executare instanța este ținută să se pronunțe cu privire doar la legalitatea și temeinicia actului de executare contestat, fără a avea competențe în a analiza susțineri referitoare la faptul că nu ar datora sumele înscrise în titlul executoriu sau să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu și somației de plată contestate în acțiune.
Mai solicită a se reține realitatea ce demonstrează că în cauză contestatorul nu contestă legalitatea întocmirii actelor de executare silită, ci invocă motive care pun în discuție fondul drepturilor sale și a căror invocare este inadmisibilă în cadrul contestației la executare.
Contestatorul, în cuprinsul acțiunii formulate invocă aspecte legate de suma de plată stabilită prin deciziile emise de Casa de Asigurări de Sănătate, aspecte pe care contestatorul ar fi trebuit să le invoce pe calea unei acțiuni separate în fata instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește modul de declanșare a executării silite, precizează că executarea silită s-a făcut cu respectarea întrutotul a dispozițiilor legale reglementate de O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, având în vedere obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului, organele fiscale au început procedura de executare silită împotriva contestatorului în temeiul OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, prin emiterea somației și a titlului executoriu contestate în acțiune.
Ori, instanța de judecată nu este investită să se pronunțe în prezenta cauză asupra existenței ori inexistenței creanțelor fiscale pentru care s-a început executarea silită fiind ținută să se pronunțe numai asupra legalității întocmirii formelor de executare contestate. Susținerile contestatorului privesc fondul cauzei și vor putea fi invocate pe calea contestației administrative pe care acesta o are la îndemână.
Așa cum a arătat mai sus, criticile contestatorului nu vizează aspecte care ar duce la concluzia că actele de executare au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, ci vizează aspecte legate de modalitatea de calcul a sumei datorate.
Obligațiile de plată neachitate pentru care s-a început executarea silită au fost anterior stabilite prin titlurile de creanță enumerate în cuprinsul titlului executoriu, pentru fiecare în parte fiind evidențiată natura actului, numărul sub care a fost emis și data emiterii.
Învederează faptul că titlurile de creanță enumerate în titlul executoriu puteau fi contestate, în termen de 30 de zile, la organul fiscal competent, în condițiile art. 205 și 207 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care contestatorul se considera nemulțumit de sumele stabilite.
Așa cum a fost formulată contestația rezultă că, pe de o parte se contestă formele de executare, iar pe de altă parte, contestatorul înțelege să formuleze critici chiar împotriva titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea, ceea ce este inadmisibil.
Legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței contestate prin respectivul titlu executoriu.
Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare.
Contestația la executare vizează doar împrejurări survenite după începerea executării silite și care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse într-un titlu executoriu. Nu pot fi invocate acte sau împrejurări de natură a diminua sau stinge datoria dacă asemenea acte sau împrejurări existau la data soluționării cauzei.
Așa cum s-a arătat și în doctrină și jurisprudență, contestația la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurală săvârșită cu prilejul activității de urmărire silită. Cu titlu de exemplu ele se pot referi la: nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului despre declanșarea urmăririi silite, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, modul de realizare a publicității prevăzută de lege pentru realizarea licitației, timpul în care se putea face urmărirea silită, etc.
Însă, nu pot face obiectul unei analize pe fond în cadrul contestației la executare titlurile executorii pentru care legea prevede expres o altă procedură, cum ar fi titlurile emise în materie fiscală conform Codului de procedură fiscală. În materie fiscală Codul de procedură fiscală instituie o procedură administrativă urmată de una judiciară prin care titlul de creanță fiscală se definitivează, astfel că se poate aprecia că legea prevede altă procedură care exclude de la cenzura instanței de executare fondul acestui titlu.
Când titlul de creanță devine executoriu și este pus în executare contestația la executare va avea ca obiect numai aspectele formale ale executării, inclusiv ale titlului executoriu fără însă a se putea antama fondul acestuia care reprezintă de altfel fondul titlului de creanță fiscală și care poate fi analizat numai în procedura specială reglementată de Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, pentru a se putea introduce contestația la titlu pe calea contestației la executare, aceasta trebuie sa îndeplinească două condiții cumulative:
- acest titlu să nu fie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional;
- pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege, care să prevadă posibilitatea ca o instanță competentă să se pronunțe asupra acestuia (art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală).
Pentru toate considerentele dezvoltate mai sus, solicită să se rețină faptul că, formele de executare inițiate de intimată au respectat voința legiuitorului astfel cum a fost exprimată prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, susținerile contestatorului nu au suport real, neexistând o motivație pertinentă de natură să formeze convingerea instanței de judecată în sensul admiterii contestației și a anularii formelor de executare promovate de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F..
Mai solicită a se avea în vedere și decizia nr. 454/2003 a Curții Constituționale potrivit căreia, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul executării silite sau să explice titlul executoriu ce urmează a fi valorificat și că în cadrul soluționării contestației le executare instanța nu poate examina împrejurarea ce vizează fondul și care sunt de natură să repună în discuție hotărârea care emană de la organe ce au activitate jurisdicțională. A aduce în dezbatere probleme ce țin de creanța ce a stat la baza aplicării măsurilor de executare exced cadrului procesual existent.
Față de starea de fapt și de drept prezentată, solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, pe cale de consecință urmând să se constate legalitatea formelor de executare întocmite de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F..
În drept s-au invocat: art. 115, art. 137 și urm. Cod procedură civila;art. 141,145 și art.172-174 Cod procedură fiscală.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Așa cum rezultă din titlul executoriu nr._ intimata, Administrația Finanțelor Publice F., a emis la data de 20.12.2012 titlul executoriu menționat (fila 4), pe numele debitorului B. N., în care au fost indicate ca și debite sumele de 295 lei, 814 lei și 1969 lei, în total suma de 3078 lei, sume stabilite prin Decizia ACC nr._ din data de 5.06.2012, menționându-se că acestea reprezintă contribuție de asigurări sociale de sănătate, datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
La aceeași dată, în baza titlului executoriu menționat a fost emisă și somația nr.8/_ /_ pentru suma de 3078 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Potrivit art.85 Cod procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general, se stabilesc prin declarație fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal. Obligațiile fiscale principale și accesorii ale persoanelor fizice care au obligații de plată proprii se stabilesc în mod legal prin decizii de impunere emise de organele fiscale la care se referă dispozițiile art.17 alin.5 Cod procedură fiscală.
Instanța reține că prin contestația la executare care face obiectul prezentului dosar, contestatorul a solicitat anularea titlului executoriu nr._ și a somației cu nr.8/_ /_ emise la data de20.12.2012, motivând că titlul executoriu și somația respectivă sunt lovite de nulitate absolută întrucât intimata nu i-a comunicat decizia de impunere, iar titlul executoriu nu putea fi emis în lipsa acestei decizii.
În apărare instanța reține că intimata Administrația Finanțelor Publice F. a arătat prin întâmpinare că decizia de impunere la care contestatorul face referire că nu i-a fost comunicată, respectiv decizia de impunere nr._/5.06.2012 a fost comunicată de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și confirmată așa cum rezultă din confirmarea de primire anexată întâmpinării, fiind aplicabile în cauză prevederile legale speciale în materie fiscală, respectiv OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare
Conform disp. art. 44 alin.1 Cod procedură fiscală –actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Potrivit art.44 alin. (2^1) actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru, iar potrivit alin. (2^2) - în cazul în care comunicarea potrivit alin.(2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
În speță, instanța reține că potrivit confirmării de primire aflată la dosarul cauzei la fila 25, decizia de impunere nr._/5.06.2012 în temeiul căreia au fost emise titlul executoriu și somația respectivă, a fost comunicată în mod legal contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 14.06.2012, fiind indicat inclusiv numele contestatorului la rubrica numele primitorului, astfel că au fost respectate disp. art.44 alin.1 din codul de procedură fiscală.
În aceste condiții, având în vedere că decizia de impunere menționată a fost comunicată în mod legal contestatorului, urmează respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. N., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice F., împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr.8/_ /_ ambele emise la data de 20.01.2012 de către intimată.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. N., domiciliat în mun. F., ., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice F., cu sediul în mun. F., ., jud. B. împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr.8/_ /_ ambele emise la data de 20.01.2012 de către intimată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
B. G. M. G. S.
red.B.G.
23.04.2013
dact.M.G.S.
24.04.2013
4 ex.-
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4138/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 120/2013. Judecătoria... → |
|---|
