Fond funciar. Sentința nr. 2661/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2661/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 3486/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2661/2013
Ședința publică din 19 iunie 2013
Complet specializat pentru soluționarea litigiilor de fond funciar
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: M. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanții G. O., L. A. și H. L., împotriva pârâților H. V., G. A. L., I. E., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V. – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. – prin prefect, având ca obiect litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la termenul din 12 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus reclamanții G. O., L. A. și H. L., au chemat în judecată pe pârâții H. V., G. A. L., I. E., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V. – prin primar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. – prin prefect, având ca obiect litigiu de fond funciar, solicitând următoarele:
- Să se constate că nu au autoritate de lucru judecat Sentința civilă nr._ și Decizia civilă nr.533/R/2012 din dosarul Judecătoriei F. nr._ în ce privește părțile din proces, deoarece aceste hotărâri s-au pronunțat fără ca ei să fie citați în proces, deși sunt moștenitori în calitate de copii ai def H. V. senior alături de H. V. junior (pârâtul nr.1)
- Să se dispună nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene nr.33 din 7 august 1991 Anexa nr.3 poziția nr.32 pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,70 ha teren agricol pe raza localității V. de Sus (. sensul înlăturării de la această reconstituire ca fiind persoane neîndreptățite a pârâtelor G. A.- L. (identical cu G. A. înscrisă în Adeverința de proprietate nr.6465 din 29.IX 1997 -_copie după prima adeverință din anul 1991 precum și a TP nr._ din 1.09.1999,TP nr._ din 8.02.2011 și a TP nr._ din 15.11. 2007 și TP nr._/22.02.2012
- să se dispună eliberarea titlurilor de proprietate numai la numele
antecesorului lor H. V. (dec. la 3.dec. 2010)
- să fie obligați pârâți care se vor opune admiterii acțiunii la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în localitatea V. de Sus anterior anului 1947 la nr. ad-tiv 115 locuia familia H. V. și soția lui H. P. (al cărui tată se numea G., și care a decedat la 17 august 1963 - a se vedea certificatul de naștere anexat, dar și familia C. I. și S. la nr.91.
Familia H. avea 2 copii, pe V. și S., iar familia C. aveau doi copii, pe I. și P..
În anul 1947, la 30 iunie (așa cum rezultă din certificatul de căsătorie anexat) fiul V. H. se căsătorește cu fiica P. a familiei C., formând o familie la nr. ad-tiv 115. Cu ocazia căsătoriei, P. C. primește zestre de la părinții ei terenuri conform "Actului provizoriu de donație" din data de 22 iunie 1947 anexat prezentei acțiuni.
Nu mai există la Primărie evidențe, însă este cert că suprafețele de terenuri ale familiei H. de la nr. ad-tiv 115 au crescut prin transferul zestrei în Registrele Agricole de la nr.91 la nr.115.
Pentru că în preajma anului 1957 (urmând a se cere act de căsătorie pentru def. S. I. născ. H.) și fiica acestei familii, S. Hăăabală se căsătorește și prin actul "Carte de zestre din 31.03.1957" anexat, mama P. Ghe. H. (tatăl V. fiind decedat) îi dă zestre terenuri agricole în suprafață de 3,37 ha - a se vedea în Registrul Agricol ad-tiv. 115 că această suprafață figurează la rubrica ieșiri încă din anul 1956, astfel că în Registrul Agricol la nr. ad-tiv 115 încă din anul 1956 se departajează averea celor 2 copii ai familiei de la nr.115 (tatăl V. decedat și mama P. Ghe. H.).
În urma acestei ieșiri materializată prin cartea de zestre din 31.03.1957 (anexată) fiica S. va avea în proprietate suprafața de 3,37 ha (suprafață care rezultă nu din cartea de zestre ci din Registrul Agricol) iar fiul H. V. va fi înscris cu rol propriu ca și cap de familie la nr. ad-tiv 115 cu suprafața rămasă de 5,40 ha teren (la care se vor adăuga intrări în anul 1958 - nu se știe din ce surse) astfel că H. V., tatăl lor, ar fi trebuit să se înscrie în CAP cu suprafața înscrisă în Registrul Agricol de la nr. 115. El fiind salariat la C. Ch. V. și nedorind să-și piardă serviciul, înscrierea în CAP a fost făcută de mama lor (soția P. fostă C.). Evident că nu a înscris în CAP decât terenul rămas la 115 după ce cumnata ei, S., a primit zestrea de 3,37 ha dar și terenul adus de ea la nr.115 de la nr.91, ca și zestre primită prin actul din 1947. Au depus în anexă cererea de înscriere în CAP a mamei, care cuprinde mențiunea tatălui că este de acord.
La acel moment, 1962, terenurile primite zestre de mătușa lor S., în suprafață de 3,37 ha, erau preluate de către Sfatul Popular al Comunei D. în baza Decretului 115/1959 (deoarece atunci, adică în anul 1959, era . era ca moștenitoarele pârâte I. E. și G. A. - L. să solicite acest teren de la stat, care s-a reconstituit și altor persoane în situația lor, ca și acțiuni la Herghelia Sâmbăta (.).
De altfel, și Adresa nr.663 din 5 mai 1959 a fostului Sfat Popular al Comunei D., pe care o anexează, confirmă faptul că mătușii S. i s-a preluat acest teren de 3,37 ha. În concluzie, mătușa S., mama pârâtelor 2 și 3, nu a înscris teren în CAP - toată suprafața înscrisă în CAP de la nr.115 V. de Sus fiind înscrisa de către mama reclamanților și a pârâtului nr.1.
În anul 1991 au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul de la nr.115, tatăl lor, H. V. senior (deși mama trăia dar era în vârstă și bolnavă, însă nu au fost contradicții între ei pe această temă, fiind aceeași familie și terenurile au aparținut la amândoi anterior CAP – practic e zestrea lui și zestrea ei).
Au formulat cereri și pârâtele 2 și 3 însă apreciază că rezultă cu certitudine că mama lor nu mai avea rol agricol pe aceste terenuri de la nr.115 pentru că își primise drepturile de zestre din terenurile familiei și deci și ele au devenit persoane neîndreptățite conform legii a li se reconstitui drepturi pe aceste terenuri.
În mod legal a judecat instanța de fond prin sentința civilă pronunțată, însă reclamanții solicită să se pronunțe în contradictoriu și cu ei această nulitate parțială.
Din câte au observat în actele dosarului, la instanța de recurs s-a produs o eroare în ce privește numele de P., apreciindu-se că cea care a adus terenurile în CAP ar fi fost bunica P. - fapt incorect pentru că terenurile nu au fost aduse în CAP de P. –bunica, ci de P. - mama lor - soția lui V. senior - așa cum rezultă și din mențiunea de pe cererea de înscriere în CAP.
Bunicul, soțul Paraschivei luată în calcul de instanța de recurs, nu se numea V., ci V. - a se vedea actele de căsătorie a celor două femei cu numele P., anexate prezentei.
Pârâtele, în baza Legii 18/1991 au depus cerere legală, însă această cerere este valabilă nu pentru reconstituirea dreptului asupra suprafețelor aduse în CAP de mama reclamanților, de 5,70 ha, ci asupra suprafeței de 3,37 predată la stat.
Pârâtele trebuie să înțeleagă că prin această reconstituire ilegală ar primi teren de la mama reclamanților, iar terenul mamei lor ar rămâne la stat.
În drept au fost invocate disp. art.III alin.1 pct. (a) și (i).
La data de 12.11.2012 comisia județeană pârâtă a depus întâmpinare (fil.43), prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția, însă consideră necesare următoarele precizări:
Din întreaga expunere de motive, reiese că petentele doresc să pună în discuție însăși validarea dreptului de proprietate care a avut loc în anul 1991 și pe care unul dintre cei 3 beneficiari direcți - autorul reclamanților - nu a contestat-o, în termenele și în cadrul procedurii prevăzute de lege
Autorul reclamantelor ar fi avut posibilitatea de a contesta, încă din anul 1991, propunerile comisiei locale și, eventual, ar fi putut înainta plângere împotriva hotărârii de soluționare a contestației; chiar petentele, în calitate de succesoare, ar fi avut dreptul de a depune cereri — în temeiul L.247/2005 - ultima etapă în care s-au mai pus în discuție aspecte de fond cu privire la calitatea de persoană îndreptățită ori cu privire la întinderea dreptului. Practic, la acest moment, negarea sau dovedirea calității de persoană îndreptățită, după ce întregul proces de reconstituire a dreptului s-a încheiat este, în opinia comisiei județene și, în general, și a jurisprudenței, inadmisibilă.
Atacarea propriului titlu de proprietate în temeiul art.111 din L.169/1997 nu este admisibilă, întrucât acesta este mijlocul legal de care beneficiază terțul, care nu a fost parte la reconstituire, nu și titularul reconstituirii, care are la îndemână procedura contestației.
Reiterează însă că poziția comisiei județene este aceea de a lăsa soluția la aprecierea instanței, iar față de aceasta, solicită respingerea petitului referitor la cheltuielile de judecată în sarcina Comisiei Județene.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe art.115C.proc.civ., L.18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 7.12.2012 pârâtele I. E. și G. A. L. au depus la dosar întâmpinare (fil.50-55), prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiata, precum și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor face cu acest proces.
În motivarea întâmpinării pârâtele au arătat că, prin acțiunea introdusă de către reclamanți, aceștia solicită să se constate că nu au autoritate de lucru judecat Sentința civilă nr.1649/2011 și Decizia civilă nr.533/R/2012 în ceea ce îi privește pe reclamanți, să se dispună nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene nr.33 din 7 august 1991, Anexa 3, poziția 32, parțială, în sensul înlăturării de la această reconstituire ca fiind persoane neîndreptățite a pârâtelor G. A. L. precum și a titlurilor de proprietate 59/1999, 4332/2007,_/2011 și_/2012, să se dispună eliberarea titlurilor de proprietate numai pe numele antecesorului reclamanților, H. V., decedat în anul 2010.
În motivarea acestei cereri, reclamanții susțin faptul că mama lor, HARABALA P. s-a înscris în CAP cu teren și deși trăia în anul 1991 și mama lor, H. P., terenul cu care a intrat dânsa la CAP a fost revendicat de către soțul său, H. V. senior. Mai susțin, în continuare, faptul că ele – pârâtele - au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri care au aparținut părinților lor, acreditând ideea că acel teren ar fi aparținut bunicii, HARABALA S. P..
Se mai susține faptul că cele două hotărâri menționate anterior nu le sunt opozabile întrucât nu au fost citați și ei în instanță în calitate de moștenitoare ale defunctului H. V. Senior, iar instanța de recurs a reținut în mod eronat faptul că terenurile în litigiu au fost aduse în CAP de către H. S. P. în loc de H. P. (mama reclamanților), iar în drept își întemeiază acțiunea pe prevederile art.III al.1, lit.a și i din Lg.169/1997.
Pârâtele au arătat că această acțiune promovată de către reclamante este neîntemeiată pentru mai multe motive.
În primul rând, trebuie să precizeze faptul că aceeași acțiune, parțial modificată, a fost introdusă și de către alt moștenitor al defunctului H. V. senior, respectiv pârâtul din acest dosar, H. V. junior. Motivarea cererii este identică.
Prin Decizia civilă nr.533/R/2012, Tribunalul B. admite recursul declarat de către pârâte, modifică în tot Sentința civilă nr.1649/2011 și respinge acțiunea acestui reclamant.
În motivarea acestei hotărâri se reține faptul că prin cererea de reconstituire formulată de către H. V. senior, acesta a înțeles să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6 ha după mama sa H. P., față de care avea calitate de moștenitor.
Totodată se retine faptul că terenul revendicat aparținea familiei tatălui reclamantului în care este inclusă și mama acestuia, H. S. P., respectiv bunica lor.
Atât reclamantul din acel dosar cât și tatăl acestuia, nu au înțeles să conteste hotărârile comisiei județene prin care au fost validate propunerile comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate și nici nu au contestat dispozițiile comisiei locale potrivit prevederilor dispozițiilor art.27 alin.3 din Regulament.
În consecință, s-a constatat faptul că bunica părților a intrat în C.A.P. cu teren, fiind membră a acestei cooperative, astfel încât toți moștenitorii acesteia, respectiv H. V. senior și ele (fiicele defunctei H. S. căsătorită lliescu) au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după aceasta.
Mai fac precizări și în legătură cu arborele genealogic al defunctei H. S. P.. În fapt, numita HARABALA S. P. a avut doi copii, respectiv pe HARABALA V. (tatăl reclamanților și al pârâtului H. V. jr.) și pe HARABALA S., căsătorită I. (mama pârâtelor). Pe soția lui HARABALA V. senior o chema tot HARABALA P. ca și pe soacra sa. HARABALA S. P. a decedat în anul 1963.
Primul capăt de cerere al reclamanților este neîntemeiat întrucât aceștia nu pot solicita să se constate că anumite hotărâri judecătorești nu le sunt opozabile ci eventual ar fi putut să solicite acest lucru în apărare, dacă instanța sau pârâtele ar fi invocat excepția autorității de lucru judecat.
Astfel, ele consideră că Decizia nr.533/R/2012 a Tribunalului B. are putere de lucru judecat în ceea ce privește discuțiile legate de calitatea lor de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta H. S. P. și respectiv de persoane îndreptățite de a li se reconstitui dreptul de proprietate potrivit Titlurilor de proprietate contestate, astfel încât, chiar dacă nu suntem în prezența autorității de lucru judecat, această hotărâre, sub acest aspect, este opozabilă și reclamanților.
Putem vorbi, susțin pârâtele, de o prezumție de lucru judecat fiind vorba de identitate de chestiuni litigioase tranșate prin Decizia nr.533/R/2012. Această prezumție simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv și totodată, împiedică contradicțiile între ceea ce s-a constatat prin Decizia susamintită și ce s-ar constata, între considerentele hotărârilor.
Capătul de cerere prin care se solicită să se dispună nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene nr.33 din 7 august 1991, în sensul înlăturării de la reconstituire a numitei G. A. L. ca fiind persoană neîndreptățită, este de asemenea neîntemeiat și chiar inadmisibil. Consideră că prevederile art.III din Legea 167/1997 nu sunt aplicabile cu privire la nulitatea hotărârilor Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar.
La data emiterii hotărârii ce a stat la baza emiterii adeverinței de proprietate, tatăl reclamanților avea deschisă calea contestației reglementată de dispozițiile art.29 din HG nr.131/1991, potrivit cărora după definitivarea tabelelor anexa 2-20 și aprobarea lor prin procese verbale de către comisiile locale, acestea vor fi afișate la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de cei interesați. Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale pot face în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene. Comisiile județene soluționează aceste contestații, iar împotriva hotărârii comisiei județene, persoanele nemulțumite pot formula plângere în termen de 30 de zile la Judecătorie.
Așa cum rezultă chiar și din motivarea acestei noi acțiuni precum și din motivarea Deciziei nr.533/R/2012, tatăl reclamanților nu a înțeles să se prevaleze de această procedură specială de critică a hotărârilor comisiei județene.
Dacă tatăl reclamanților ar fi considerat că pârâtelor li s-a reconstituit în mod ilegal dreptul de proprietate împreună cu dumnealui, în calitate de moștenitori după HARABALA S. P., ar fi formulat plângeri și contestații împotriva Hotărârilor Comisiilor pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Neatacarea actelor provizorii de proprietate demonstrează valabilitatea titlurilor de proprietate emise.
Și capetele de cerere privind nulitatea titlurilor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie pentru același motiv, că nu sunt persoane îndreptățite la reconstituire, sunt neîntemeiate.
Așa cum au mai arătat, prin Decizia nr.533/R/2012, în ceea ce le privește, s-a constatat cu putere de lucru judecat, că sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după bunica lor H. S. P. și respectiv mama lor, lliescu S.. Ele nu au revendicat teren care ar fi aparținut mamei reclamanților.
De altfel, atât ele cât și tatăl reclamanților, H. V. senior, au revendicat teren care a aparținut bunicii lor.
H. S. V. nu putea să revendice teren cu care a intrat în CAP soția sa, H. P., întrucât așa cum recunosc și reclamanții, la data revendicării, aceasta trăia.
Nu poate fi primită susținerea reclamanților potrivit căreia, tatăl lor, H. V. senior ar fi revendicat teren care aparținea soției sale, întrucât la acea dată aceasta trăia.
O astfel de cerere ar fi fost nulă având în vedere prevederile stricte ale Legii 18/1991, potrivit cărora cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este o cerere personală.
În afară de acest aspect, așa cum au dovedit deja în dosarul nr.1085/2011, bunica lor a deținut teren cu care a intrat în CAP, la fel și mama lor, I. S..
Astfel, după cum se poate constata, chiar și pârâtul H. V. jr. recunoaște faptul că mama sa, HARABALA P., a făcut acea cerere de aducere a terenului în CAP cu privire la teren "proprietatea tatălui meu HARABALA V.".
Din extrasul din Registrul agricol rezultă că terenul menționat acolo aparținea familiei lui HARABALA V. care o includea și pe mama acestuia, HARABALA S. P..
În cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, HARABALA V. senior solicita reconstituirea în calitate de moștenitor.
Este adevărat că nu menționează dacă în calitatea de moștenitor după mama sa sau după soția sa. Dar așa cum au mai arătat, soția sa trăia în momentul formulării cererii de reconstituire, după recunoașterea reclamanților.
Au fost depuse la dosar nr.1085/2011, înscrisuri, de unde rezultă că și mama pârâtelor a deținut înainte de cooperativizare terenuri, respectiv din adresa nr.665/1959 emisă de Sfatul popular al comunei F. prin care i se punea în vedere să predea terenurile agricole pe care le deținea. Un alt înscris de unde rezultă faptul că și mama pârâtelor deținea terenuri este "Nota de calcul" unde se arată că atât dumneaei cât și tatăl reclamantului au primit ca zestre terenuri, urmând a se înțelege cu privire la "cotele" pe care trebuiau să le predea pentru aceste terenuri.
De asemenea, din "Cartea de zestre" din anul 1957 rezultă faptul că mama pârâtelor a fost înzestrată de mama sa, HARABALA S. P. cu anumite suprafețe de teren.
Totodată, din cărțile funciare desfășurate rezultă faptul că HARABALA S. P. deținea în proprietate, în calitate de moștenitoare, diferite suprafețe de teren.
Pârâtul H. V. jr. a recunoscut la interogatoriu faptul că o parte din terenurile care au fost introduse la CAP de către mama sa, aparțineau de fapt numitei Hărăbaia S. P..
Din declarațiile martorilor din același dosar, rezultă faptul că atât tatăl reclamantelor cât și mama pârâtelor au primit de la mama lor diferite suprafețe de teren pe care le-au folosit.
Din toate cele arătate mai sus, pârâtele consideră că fac dovada faptului că sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri ce au fost în proprietatea bunicii lor, HARABALA S. P. și respectiv mamei lor. De fapt, terenurile intrate în CAP erau în proprietatea bunicii HARABALA S. P.. Ele erau însă în folosința mamei lor și a tatălui reclamanților. Faptul că ele erau trecute la registrul agricol pe numele unuia sau altuia dintre cei doi, nu dovedește că terenurile erau în proprietatea lor ci că doar le foloseau.
La data cooperativizării acestor terenuri, HARABALA S. P. trăia, astfel încât ele au fost preluate din proprietatea dumneaei. Consideră că dovada preluării terenurilor la CAP nu se poate face doar prin cererile de intrare în CAP, fiind cunoscut faptul că toate terenurile au fost preluate la Stat, indiferent dacă foștii proprietari doreau sau nu acest lucru.
Pârâtele au mai precizat faptul că mențiunile din registrul agricol se fac pe baza declarațiilor unilaterale ale posesorului, fără a exista certitudinea rigurozității lor.
Chiar și așa, atâta timp cât în registrul agricol este menționată și HARABALA S. P., rezultă că și dumneaei deținea în folosință din terenul înregistrat.
Mai arătă și faptul că dețin și ele o dovadă că și mama lor a fost înscrisă la Registrul agricol V. de Sus cu o suprafață de teren, chiar dacă nu era înscrisă în cartea funciară cu dreptul de proprietate.
Față de toate cele arătate mai sus, pârâtele consideră că sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare după bunica și respectiv mama lor, motiv pentru care consideră că acțiunea reclamanților este neîntemeiată. Solicită astfel, să fie respinsă acțiunea reclamanților.
În drept, pârâtele și-au întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.115 Cod procedură civilă.
La data de 16.01.2013 reclamanții au depus la dosar note scrise în completarea motivelor cererii și față de întâmpinarea pârâtelor (fil.62-64), prin care au arătat că bunica lor și a pârâtelor, despre care face vorbire Decizia pronunțată de Tribunalul B. că se numea H. S. P., și ei au preluat în motivare acest indicativ al tatălui acesteia de "S”,nu putea avea în nume indicativul tatălui S pentru că așa cum rezultă din certificatul de deces al acesteia, tatăl ei se numea G., Ș. fiind numele de familie și este de notorietate cunoscut faptul că nu se înscrie inițiala numelui de familie ci a prenumelui.
Este foarte posibil ca în acte să fi fost înscris „I” adică tatăl mamei care a și adus terenul în CAP și a fost înscrisă în Registrul Agricol al Primăriei V. și cu mare ușurința sa se confunde I (scris caligrafic) cu S.
Ca urmare, antecesoare ale reclamanților sunt:
- bunica H. Ghe. P., decedată în 17 august 1963 și care nu mai era înscrisă în Registrul agricol după ce își împărțise copiilor terenurile agricole de la nr. ad-tiv 115 V. de Sus și nu a formulat cerere de înscriere în CAP
-mama reclamanților, H. I. P. (născută C.) căsătorită cu H. V. (tatăl reclamanților).
Această persoană a adus în CAP, prin Cererea adresată Comitetului Executiv al Sfatului Popular D., suprafața de teren din litigiu, făcând precizarea că înscrie ea terenurile familiei de la nr. ad-tiv 115 și se înscrie în CAP și cu alte atelaje protejând pe soțul ei (tatăl reclamanților, H. V. senior) - care lucra la fostul C. Ch. . Or. V., spre a nu-și pierde acesta din urmă locul de muncă.
În ce privește cererile de reconstituire formulate de pârâtele din dosar
către C. L. din anul 1991, se poate observa că ele au solicitat
terenurile agricole ce au aparținut mamei lor. În același act ele arată că
mama lor era I. S. și era decedată.
Terenul din litigiu nu a fost adus în CAP de mama lor, I. S., ci de mama reclamanților, H. I. Paracshiva.
Terenul mamei lor, în suprafață de 3,37 ha (primit de la bunica lor H. Ghe. P. - (mama mamei lor), anterior cooperativizării a fost predat la stat de către mama pârâtelor, I. S., în baza Decretului 115/1959.
Ca urmare, mama pârâtelor nu a adus teren în CAP, nu a fost membră CAP și nu i se putea reconstitui nici ei, dacă trăia, nici pârâtelor, drept de proprietate pe suprafața de 5 ha, adusă în CAP de cumnata mamei pârâtei (mama reclamanților, H. I. P.).
Cu privire la apărările din întâmpinările formulate în dosar, arată următoarele:
Nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat invocând Decizia 533/R/2012, pentru că nu există identitate de părți, adică reclamanții nu au fost părți și decizia nu s-a pronunțat în contradictoriu cu ei. Textul legii impune identitatea de părți, de obiect și cauză.
Nu se poate invoca nici puterea lucrului judecat față de ei, care nu au participat la proces, nu și-au putut formula apărări în dosar și față de acel proces au calitatea de terți câtă vreme toate părțile din proces știau că și ei sunt descendenți ai defunctelor invocate în dosar.
În ce privește apărările formulate în întâmpinări, cu referire la procedura prealabilă prevăzută de Legea 18/1991, arată că ei nu au intrat în posesia Adeverinței de proprietate nr.6465 din 29.IX.1997 decât în "C." în anul 1997, și nu pot preciza ce a cunoscut sau nu autorul lor tată, H. V., însă pârâtele nu se pot prevala de astfel de apărări privitoare la procedura prealabilă din Legea 18/1991 câtă vreme Legea 169/1997 art.III și apoi art.27 alin.2 din Legea nr.247/2005 au dispoziții retroactive dispunând că sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile de la "momentul încheierii actului" art.III pct.I Legea 169/1997 fără a avea excepții de la aceste dispoziții.
De altfel, aceste texte legale privitoare la nulitate câtă vreme retroactivează de la momentul încheierii actului, înseamnă că nulitatea operează și sancționează actul de reconstituire la Legea 18/1991 anterior procedurii prealabile prevăzută de lege.
Este limpede că pârâtele nu sunt în viziunea legii „persoane îndreptățite" câtă vreme nu au vocație succesorală față de persoana căreia legea, în mod legal trebuia să-i reconstituie dreptul, și anume tatălui H. V. (pentru care terenul a fost adus în CAP de soția lui membră CAP).
În ședința publică din data de 12.06.2013 apărătoarea reclamanților a arătat că înțelege să renunțe la judecată în ce privește TP nr._ și a depus în scris această cerere semnată personal și de către reclamanți (fil.100).
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Potrivit adeverinței nr.6465/29.IX.1997 emisă de C. Comunală V., antecesorului reclamanților, H. V. și pârâtelor G. A. și I. E., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5,70 ha teren agricol, în baza Hotărârii comisiei Județene nr.33 din 7 august 1991, anexa 3, poziția 32 (fil.12).
Conform titlurilor de proprietate nr._ emis la 1.09.1999, nr._ emis la data de 8.02.2011 și 4332 emis la data de 15.11.207 (fil.13,14,15) s-a reconstituit în proprietate numiților H. V., G. A. și I. E. suprafața de teren de 2,18 ha pe raza . de moștenitori ai mamei și respectiv bunicii lor, H. S. P..
Prin sentința civilă nr.1649/2011 pronunțată de Judecătoria F. a fost admisă acțiunea civilă completată și formulată de reclamantul H. V. în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru aplicarea Legilor fondului funciar V. reprezentată prin primar, C. Județeană pentru aplicarea Legilor fondului funciar B., G. A. și I. E., fiind constatată nulitatea titlului de proprietate nr._ emis la data de 1.09.1999, a titlului de proprietate nr._/15.11.2007 și a titlului de proprietate nr._/8.02.2011 emise de C. Județeană pentru aplicarea Legilor fondului funciar B. și nulitatea procesului-verbal de punere în posesie nr.4447/26.08.2010 și a adeverinței nr.6465/29.09.1997 întocmite și eliberate de către C. L. pentru aplicarea Legilor fondului funciar V..
Prin decizia civilă nr.533/R/24 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat de pârâtele I. E. și G. A. L. împotriva sentinței civile nr.1649/11.10.2011 a Judecătoriei F., fiind modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulată și completată de H. V. împotriva pârâților C. L. V. de aplicare a Legilor fondului funciar și C. Județeană B. de aplicare a Legilor fondului funciar, I. E. și G. A., ca neîntemeiată.
Prin acțiunea care formează obiectul acestui dosar reclamanții G. O., L. A. și H. L., în contradictoriu cu pârâții H. V., G. A. L., I. E., C. L. V. de aplicare a Legilor fondului funciar și C. Județeană B. de aplicare a Legilor fondului funciar, au solicitat instanței să se constate că nu are autoritate de lucru judecat sentința civilă nr.1649/2011 a Judecătoriei F. și Decizia civilă nr.533/R/2012 a Tribunalului B. în ceea ce privește părțile din proces, deoarece aceste hotărâri s-au pronunțat fără ca reclamanții (frați cu reclamantul din dosarul inițial) să fi fost citați în proces deși sunt moștenitori în calitate de copii ai def. H. V. sen. alături de H. V. jr. – pârâtul nr.1; să dispună nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei Județene nr.33 din 7 august 1991 – anexa nr.3, poziția nr.32 pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,70 ha teren agricol pe raza loc. V. de Sus, în sensul înlăturării de la această reconstituire ca fiind persoane neîndreptățite a pârâtelor G. A.-L. și I. E., înscrise în adeverința de proprietate nr.6465 din 29.IX.1997, precum și a TP nr._ din 1.09.1999, TP nr._ din 8.02.2011 și a TP nr._ din 15.11.2007 și TP nr._/22.02.2012; să dispună eliberarea TP pe numele antecesorului lor H. V. – decedat la 3.12.2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în termen legal, pârâtele au solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, motivând că Decizia civilă nr.533/R/2012 a Tribunalului B. are putere de lucru judecat în ceea ce privește chestiunea litigioasă constând în aceea dacă pârâtele au calitatea de persoane îndreptățite de a li se reconstitui dreptul de proprietate după def. H. S. P., iar în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Județene nr.33/7 august 1991 în sensul înlăturării de la reconstituire a pârâtelor G. A. L. și I. E. – nu sunt aplicabile prevederile art.III din Legea nr.169/1997, întrucât tatăl reclamanților avea deschisă calea contestației reglementată de art.29 din HG nr.831/1991.
Potrivit actelor de stare civilă aflate la dosar la fil.16-18, 30-35, coroborate cu sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale după def. H. V. sen., decedat la data de 3.12.2010, și declarațiile martorilor audiați în cauză, H. V. (decedat la data de 3.12.2010) a fost căsătorit cu H. I. P. născută C., având împreună patru copii, respectiv pe H. V. (pârât nr.1), G. O., L. A. și H. L. (reclamanții din prezenta cauză).
Pârâtele G. A. și I. E. sunt fiicele defunctei I. S., soră cu H. V. – decedat la data de 3.12.2010, ambii fiind copiii defunctei H. Ghe. P. decedată la data de 17.08.1963, așa cum rezultă din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale după def. H. Ghe. P. – fil.20.
Instanța reține că din declarațiile martorilor audiați în cauză, S. I. și Copariu I. (fil.84-86) coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv cereri de înscriere în CAP și copie de pe registrul agricol (fil.25-28), reiese faptul că soții H. V. și H. I. P. născ. C. au locuit împreună cu mama și respectiv soacra H. Ghe. P. – decedată la data de 17.08.1963 pe imobilul situat în V. nr.adm.115, și dat fiind faptul că a fost introdus teren în CAP, de către această familie care locuia la nr.adm.115, în mod firesc s-au făcut cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv după desființarea CAP și apariția Legii nr.18/1991.
Chestiunea litigioasă în speța de față o reprezintă faptul dacă cererea de reconstituire pentru terenul introdus în CAP, cerere formulată de H. P., viza terenul introdus de bunica reclamanților și a pârâtelor, H. Ghe. P., sau terenul introdus de nora acesteia, H. I. P. născ. C. – mama reclamanților, astfel că în urma stabilirii acestui fapt se desprinde în mod evident concluzia privind persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 5,58 ha teren agricol reconstituit în proprietate prin adeverința nr.6465/29.IX. 1997 (fil.12).
Instanța apreciază acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește primul capăt de cerere privind constatarea că sentința civilă nr.1649/2011 a Judecătoriei F. și Decizia civilă nr.533/R/2012 a Tribunalului B. prin care a fost modificată sentința respectivă nu au autoritate de lucru judecat, în condițiile în care reclamanții nu au fost părți în procesul respectiv deși aveau calitatea de moștenitori ai def. H. V. – decedat la 2.12.2010, alături de pârâtul H. V. jr., astfel că aceste hotărâri nu le sunt opozabile, instanța îl apreciază ca inadmisibil dat fiind faptul că nici instanța de judecată și nici pârâții nu au invocat excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care urmează a fi respins.
Referitor la solicitarea reclamanților privind constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.33/1991 – anexa nr.3, poziția nr.32 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,70 ha teren agricol pe raza loc. V. de Sus în sensul înlăturării de la această reconstituire ca fiind persoane neîndreptățite a pârâtelor G. A. L. și I. E., instanța reține că potrivit art.53 din Legea nr.18/1991 și art.27 din regulament, antecesorul reclamanților, respectiv H. V. sen – decedat la data de 3.12.2010, avea posibilitatea formulării plângerii împotriva acestei hotărâri dacă ar fi avut motive de nemulțumire în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren respective și în favoarea pârâtelor G. A. L. și I. E. (verișoare primare), deși acestea nu aveau calitatea de persoane îndreptățite în considerarea faptului că terenul a cărui reconstituire a dreptului de proprietate a solicitat-o ar fi aparținut în mod exclusiv lui și soției sale și nu mamei sale, (H. S. P.).
În consecință, atâta timp cât antecesorul reclamanților, H. V. sen., nu a uzat de calea plângerii împotriva Hotărârii nr.33/1991 a Comisiei Județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate, având în vedere că fiind vorba de o hotărâre prin care i s-a reconstituit în favoarea sa un drept de proprietate asupra terenului agricol alături de alte persoane despre care se susține că nu au calitate de persoane îndreptățite, singura posibilitate privind modificarea sau desființarea acestei hotărâri era plângerea în temeiul art.53 din Legea nr.18/1991, plângere care poate fi introdusă de către persoana îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate, adică fie fostul proprietar sau succesorul acestuia, fie persoana îndreptățită a beneficia de constituirea dreptului de proprietate, instanța apreciază că nu sunt aplicabile în speță cu privire la acest aspect disp. art.III din Legea nr.169/1997 modificate prin Legea nr.247/2005, astfel că se impune a fi respins acest petit ca nefondat.
În ceea ce privește chestiunea litigioasă privind calitatea de persoană îndreptățită a pârâtelor, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5,58 ha teren agricol în calitate de moștenitoare după bunica maternă (H. S. P.), instanța reține faptul că s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr.533/R/24.04.2012 de către Tribunalul B., prin care a fost modificată sentința civilă nr.1649/2011 a Judecătoriei F., că pârâtele au calitatea de persoane îndreptățite, reținându-se că așa cum rezultă din registrul agricol, terenul aparținea familiei tatălui reclamanților în care era inclusă și mama acestuia, bunica părților din proces, numita H. P., iar din anexa 3 aflată la fila 54 din dosarul atașat nr._ al Judecătoriei F. a reieșit că membru cooperator decedat, care a adus pământ în CAP, este bunica părților în litigiu, numita H. P., ce a deținut suprafața agricolă cu care s-a înscris în CAP de 5.58 ha, fiind reconstituită moștenitorilor acesteia, respectiv pârâtelor și antecesorului reclamanților.
Mai mult decât atât, instanța reține că prin cererea de reconstituire formulată de H. V. sen., aflată la fila 49 din dosarul atașat nr._ – acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6 ha în calitate de moștenitor după autoarea sa H. P., menționând faptul că acest teren a intrat în CAP în anul 1962, ceea ce confirmă faptul că terenul respectiv a aparținut autoarei sale H. P. și nu soției sale Hătrăbală I. P. născ. C..
De asemenea, instanța apreciază că nu poate fi primită susținerea reclamanților în sensul că tatăl lor, H. V. sen., prin cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate formulată (fil.49 din dosarul atașat) ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care aparținea soției sale H. I. P. născ. C., în condițiile în care au recunoscut la interogatoriu că la data formulării cererii aceasta era în viață, iar față de prevederile stricte ale Legii nr.18/1991 potrivit cărora o astfel de cerere este personală, dacă ar fi fost formulată cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate de o altă persoană decât cea care a introdus terenul în CAP ar fi fost nulă.
Așa fiind, față de considerentele ce preced, urmează a respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții G. O., L. A. și Harabală L. în contradictoriu cu pârâții H. V., G. A. L., I. E., C. L. de aplicare a legilor fondului funciar V. și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar B., având ca obiect litigiu fond funciar.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă urmează a obliga reclamanții să plătească pârâtei G. A. L. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții G. O., domiciliată în mun. F., ..14, ., jud. B., L. A., domiciliată în or. V., ., . și Harabală L., domiciliat în or. V., ., ., jud.B. în contradictoriu cu pârâții H. V., domiciliat în or. V., ., ., jud. B., G. A. L., domiciliată în mun. B., ., ., I. E., domiciliată în or. V., ., ., C. L. de aplicare a legilor fondului funciar V. și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar B., având ca obiect litigiu fond funciar.
Ia act că reclamanții renunță la judecată în ce privește TP nr._.
Obligă reclamanții să plătească pârâtei G. A. L. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
B. G. M. G. S.
red.B.G.
25.06.2013
dact.M.G.S.
28.06.2013
10 ex.-
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 110/2013. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 54/2013.... → |
|---|
