Pretenţii. Sentința nr. 2265/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ

Comentarii

0

Sentința nr. 2265/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 2952/226/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA F.

JUDEȚUL B.

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2265/2013

Ședința publică din 23 mai 2013

JUDECĂTOR: P. M. - Garofița

GREFIER: R. M.

Pe rol se află amânarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamanții T. V. M., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., T. A., cu domiciliul în Mun. F., .. 3, Jud. B., T. I., cu domiciliul în Mun. F., .. 3, Jud. B. și M. I. – A., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., toți cu domiciliul ales la C.. av. T. O. în localitatea Florești, .. 131, corp C3, ., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA, cu sediul în Mun. București, .. 31-33, sector 2, cu sediul secundar și procesual ales în Mun. B., .. 11, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare - legal îndeplinită.

Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din data de 9 mai 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, apoi la termenul din 16 mai 2013, când instanța a amânat pronunțarea la data de 23 mai 2013.

INSTANȚA

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 20.09.2012, cu nr._, reclamanții T. V., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., T. A., cu domiciliul în Mun. F., .. 3, Jud. B., T. I., cu domiciliul în Mun. F., .. 3, Jud. B. și M. I. – A., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., toți cu domiciliul ales la C.. av. T. O. în localitatea Florești, .. 131, corp C3, ., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA, cu sediul în Mun. București, .. 31-33, sector 2, cu sediul secundar și procesual ales în Mun. B., .. 11, au solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor despăgubiri civile:

I. a) Pentru T. V. M., despăgubiri materiale și morale după cum urmează:

1. Despăgubiri materiale în cuantum de 27.342,47 lei, conform înscrisurilor anexate, reprezentând cheltuieli prilejuite de accident: cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, conform prescripțiilor medicale - efectuate până la data prezentei; de asemenea, obligarea asiguratorului la plata tuturor cheltuielilor.

2. Despăgubiri în cuantum 172 657 lei, reprezentând daune morale.

b. Pentru T. A., în calitate de mamă a numitei T. V. M.,

suma de 322 lei cu titlu de daune materiale și suma de 80 000 lei cu titlu de daune

morale,

c. Pentru T. I., în calitate de tată al numitei T. V. M., suma de

80.000 lei cu titlu de daune morale,

d. Pentru M. loana-A., în calitate de soră a numitei T. V.

M., suma de 80.000 lei cu titlu de daune morale,

II. Mai solicită ca în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata astfel după cum vor rezulta dintr-un

centralizator justificativ depus la dosar. Acestea constau în onorariu de avocat, cheltuieli

de deplasare a avocatului pentru înregistrarea acțiunii, prezența la termene, dar și orice

alte cheltuieli apărute în cursul procesului și care au fost suportate de reclamanți.

III. Obligarea asiguratorului la plata penalităților de 0,1% pe zi aplicate la sumele

solicitate de reclamant calculate începând cu 10.04.2012 care este data avizării producerii

evenimentului asigurat de către partea prejudiciata, prin cererea de despăgubire anexata,

și până la plata efectivă a întregii sume datorate.

Cu privire la taxele judiciare de timbru:

În conformitate cu art. 15, lit. ,,o" din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, raportat la art. 24 lit. o din Normele metodologice de aplicare a legii sunt scutite de taxe de timbru despăgubirile civile pentru daunele materiale si morale decurgând din acestea (cauze penale), formulate cu prilejul soluționării dosarului penal sau prin acțiune civila separata, introdusă la instanța civilă...". Așa fiind, prezenta acțiune este scutită de taxe de timbru întrucât, din Procesul verbal de cercetare la fața locului și din Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, anexată la dosar, raportat la împrejurarea că autorul accidentului a decedat, (dosar nr. 681/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F.), rezultă că vinovăția exclusivă pentru producerea accidentului aparține conducătorului auto decedat, S. R.. P. urmare, în speța de față a existat o cauză penală, însă. acțiunea penala nu a putut fi pusa în mișcare din lipsa de obiect, în conf. cu art. 10 lit. g., Cod procedură penală.

Cu privire la prescripția dreptului la acțiune:

Reclamanții apreciază că în cauza de față nu a intervenit prescripția extinctivă prevăzută de art. 3 din Decretul Lege 167/1958. Conform art. 8 al acestui act normativ ,,prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea". Așa fiind, cu toate că accidentul din care a rezultat vătămarea gravă a reclamantei T. V., a avut loc în data de 2 iulie 2006, dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a născut de la acel moment ci de la un moment ulterior când reclamantei i se poate pretinde a cunoaște întinderea pagubei.

Aceasta deoarece raportat la întinderea prejudiciului și consecințele vătămării integrității corporale precum și a sănătății care, sunt grave si multiple, trebuie așteptat momentul epuizării tuturor mijloacelor medicale de recuperare pentru a putea statua în mod corect asupra consecințelor definitive ale faptei ilicite asupra stării de sănătate a victimei. Așa fiind, reclamanta pentru vătămările corporale suferite la data accidentului, 02.07.2006, a fost supusă mai multor tratamente medicale și recuperatorii pe parcursul anilor, motiv pentru care la data producerii evenimentului rutier, aceasta nu ar fi trebuit ii nu ar fi putut sa aprecieze în mod corect aceste consecințe. P. urmare, la aprecierea datei la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, solicită să se aibă în vedere data la care se putea efectua evaluarea stării de sănătate a acesteia, respectiv, 01.11.2011, motivat de faptul ca de abia atunci, odată cu ieșirea din spital a reclamantei dovedit cu biletul de externare anexat prezentei, din 01.11.2011 a . SA Târgu M., s-a consolidat prejudiciul suferit de T. V.. Începând cu aceasta dată, 01.11.2011, s-a ameliorat controlul motor la nivelul membrelor inferioare, a spasticității la nivelul grupelor musculare aferente, s-a recâștigat, din păcate doar parțial, ca urmare a tratamentului fizic axat pe kinetoterapie, electroterapie, electrostimulare si electrogimnastică, controlul asupra vezicii urinare si a sfincterului anal, pană la acest moment fiind dependentă total de purtarea permanentă, zi si noapte, a scutecelor absorbante de tip "Pampers". Astfel, termenul general de prescripție începe să curgă din data de 01.11.2011, dată la care este consolidată starea de sănătate a victimei, iar prejudiciul este cert.

Concluzia pe care o desprinde cu privire la legalitatea demersului lor nu poate fi decât unul singur: termenul general de prescripție nu a fost depășit, considerente pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum este formulată.

În motivarea acțiunii reclamanții arată că, în noaptea de 1/ 2 iulie 2006, pe DN 73 A, la km 68+800, pe raza localității Ș. V., jud. B., T. V. a fost victima accidentului rutier, produs în următoarele împrejurări:

În noaptea respectivă, se întorcea spre F. din Ș. V., jud. B., ca pasager dreapta-față în autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ , condus de S. R.. La un moment dat, acesta s-a angajat într-o depășire aunui alt autoturism, însă autoturismul nu a mai revenit pe banda normală de mers, ci a părăsit partea carosabilă și s-a izbit într-un stâlp, după care s-a rostogolit de câteva ori si s-a oprit într-o salcie de lângă drum. Conducătorul auto a decedat pe loc, iar reclamanta, a fost aruncată din mașină și a fost găsită la câțiva metri de aceasta ulterior fiind transportată de urgență la spital.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului și din Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, raportat la împrejurarea că autorul accidentului a decedat, (dosar nr. 681/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F.), rezulta că vinovăția exclusivă pentru producerea accidentului aparține conducătorului auto decedat, S. R..

Autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ era asigurat, la data producerii accidentului, la Societatea de asigurări S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. conform extrasului din baza de date CEDAM, anexat.

I. Reclamanta, T. V. M., în vârstă de 23 de ani la data accidentului, a suferit, în urma acestuia, traume fizice si psihice, după cum urmează:

Între momentul producerii accidentului și până la internarea la Spitalul Clinic de Urgență B. A. (02.07.2006), a avut momente în care a fost în stare de inconștiență, cu dureri puternice în zona toraco-lombară și nu își simțea picioarele. De la locul accidentului a fost transportată la Spitalul Municipal F., iar după ce am fost stabilizată parțial, a fost transferata la Spitalul Municipal B.. După câteva investigații făcute la B., i s-au descoperit: un traumatism vertebromedular, un traumatism cranian, un traumatism ocular și un traumatism pulmonar, iar medicii acestei unități au decis transferarea sa la București, la Spitalul B. A.. Ajunsă la București, a fost internată la secția de Reanimare pentru o săptămână, timp în care medicii au fost sceptici în privința șanselor de supraviețuire. După prima săptămână de stat la Reanimare, a fost transferata la secția de Neurochirurgie, unde a rămas internată până la data de 14.07.2006. Diagnosticul la externare a fost: politraumatism din accident rutier; traumatism vertebromedular toracal; fractură cominutivă T4; leziune neurologică complexă nivel T5 Frankel A; traumatism craniocerebral minor grad 1; traumatism toracic cu hemotorax bilateral; plagă contuz-frontală dreapta suturată; fractură frontoorbitară. I-au fost montate drenaje pleurale și sonda vezicală, deoarece nu avea control asupra jumătății inferioare a corpului. În ceea ce privește o eventuală operație, medicii de la acest spital au refuzat efectuarea acesteia, considerând că nu există nici o șansă ca ea să mai meargă vreodată.

La câteva luni de la externare, a aflat despre Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile F. și s-a internat aici. În urma unei investigații RMN (din data de 10.11.2006-diagnostic parapareza spastică), a decis sa facă tot ce îi stă în putere pentru a încerca să aibă o viață cât de cât apropiată cu cea de dinainte de accident. Împreună cu medicii, a făcut eforturi deosebite pentru recuperarea capacității de a se deplasa: a urmat tratamentul medicamentos prescris, precum si program de kinetoterapie adaptat, gimnastică medicală și masaj intens.

Programul de recuperare a devenit o prioritate pentru reclamantă. Astfel, pe parcursul acestor aproape șase ani, a mers la recuperare de două ori pe an la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile F., dar din anul 2009 nu a mai fost deoarece nu își permite din punct de vedere financiar.

În perioada 2006-2011, a purtat în permanență scutece, deoarece nu avea control asupra vezicii urinare, a sfincterului anal și micționa necontrolat. Această situație i-a creat un plus de disconfort, de jenă și de izolare. În urma internării la Spitalul N. Vita Târgu M., în perioada 11.10._11, ca urmare a tratamentului fizical axat pe kinetoterapie, electroterapie, electrostimulare și electrogimnastică, i-a fost redat controlul asupra vezicii urinare și a sfincterului anal.

Consecință a celor menționate mai sus, în data de 29.11.2006, a fost încadrată în gradul de handicap grav (gradul de handicap unu), cu însoțitor (asistent personal) de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean B.. La revizuirea din anul 2007, s-a decis de către aceeași comisie că încadrarea cu grad de handicap este: handicap grav si permanent, nerevizuibil, beneficiind de asistent personal.

Rezultatul acestor eforturi este materializat în faptul că a ajuns ca în prezent să se poată deplasa pe distanțe scurte, cu ajutorul cârjelor. În continuare este și va fi dependentă toată viața de prezența permanentă și de îngrijirea altei persoane.

Menționează că la data accidentului avea o viață foarte activă, specifică vârstei, era angajată ca inginer în produse alimentare la societatea comercială Agro T. S.R.L. din F., loc de muncă ce presupunea deplasarea sa la diverse unități. A fost foarte greu pentru reclamantă ca la 23 de ani să se adapteze la viață într-un scaun cu rotile și să accepte schimbările dramatice și deosebit de dureroase din viața sa.

În urma disperării, neputinței și sentimentului de inutilitate umană, socială și profesională, a lipsei de perspective, a conștientizării handicapului grav si incapacității de muncă totale și permanente în care se afla, a clacat și astfel a intrat într-o stare de depresie majoră, pentru tratarea căreia a avut nevoie de tratament psihiatric, de terapie și consiliere psihologică. Diagnosticul specialistului, din data de 14.12.2011, anexat prezentei, a fost: depresie majoră posttraumatică, stări emoționale extrem de acute, cu conotații preponderent negative, stări depresive persistente, care anulează dorința de acțiune și de recuperare, sentimente de indezirabilitate din partea societății, complexe de inferioritate, tendințe schizoide, obsesii, anxietate aproape permanentă, tensiunea interioară în cele mai multe cazuri reținută.

1) Cu privire la daunele materiale

Referitor la daunele materiale privind beneficiul nerealizat solicită să se constate că la data producerii accidentului, reclamanta T. V. avea venituri din muncă, conform adeverinței de la dosar, fiind angajată la . F. și încadrată în muncă până la data de 01.12.2006 cu un salariu brut la nivelul anului 2006 de 500 lei. P. urmare, este incident în materie, art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 3108 din 10 decembrie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule. Așa fiind, raportat la data producerii accidentului și data pronunțării definitive a unei hotărâri judecătorești în cauza, victima accidentului, T. V., beneficiază de despăgubiri materiale datorită faptului ca în urma accidentului și a documentelor medicale de la dosar aceasta nu a mai obținut venituri din munca de la data producerii accidentului. Este vorba de un beneficiu nerealizat în cuantificarea căruia solicită să se facă diferența dintre veniturile realizate de către reclamantă înainte de accidentul de circulație a cărei victimă a fost și veniturile ce le-ar fi putut încasa daca accidentul nu ar fi avut loc.

Cuantumul acestor despăgubiri, cu titlu de beneficiu nerealizat, este următorul:

Pentru anul 2006: 3000 lei

Lunile iulie - decembrie, 6 luni x 500 lei = 3000 lei

Pentru anul 2007:10 560 lei

Conform Contractului Colectiv de Muncă Unic nr. 2895 / 29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, intrat în vigoare cu 29.01.2007, încheiat conform Art. 10 si 11 din Legea nr. 130/1996, republicata, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.11.2006, art. 40 alin. 1 lit. ,,d" si alin. 4, stabilește faptul ca salariul minim de bază brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, este de 440 lei. D. fiind faptul că reclamanta a fost angajată pe funcția corespunzătoare pregătirii superioare, inginer fiind în produse alimentare, la . F. salariul sau minim la nivelul anului 2007 ar fi fost de 880 lei. P. urmare, pentru întreg anul 2007 beneficiul nerealizat s-a ridicat la 12 luni x 880 lei = 10 560 lei.

Pentru anul 2008: 3 000 lei

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1507/2007 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care a modificat de drept, începând cu 1 ianuarie 2008, în baza art. 247 din Codul muncii si art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată al personalului încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare se stabilește la 1000 lei. Astfel, beneficiul nerealizat pe anul 2008 a fost de 1000 lei x 3 luni = 3 000 lei. S-au luat în calcul doar 3 luni din anul 2008 deoarece reclamanta T. s-a angajat în munca începând cu 07.04.2008 așa cum rezulta din adeverința de salariat anexata prezentei.

Concluzionând, cu privire la beneficiul nerealizat de către reclamantă de la data producerii accidentului 2 iulie 2006 §i pana la 7 aprilie 2008 data încadrării în muncă, acesta este de: 3000 + 10 560 + 3000 = 16 560 lei.

Cu privire la daunele materiale rezultate ca urmare cheltuielilor prilejuite de accident ( art. 42 din Ordinul CSA 3108/2004).

Datorită imposibilității deplasării sale ca orice om normal și având în vedere că a dorit să încerce să aibă o viață cât de cât normală în situația dată, a fost nevoită să își procure un autoturism la mâna a doua pe care mai apoi să-l adapteze infirmității sale. Costurile legate de autoturismul cumpărat și pe care le revendică cu titlu de daune materiale se ridică la 5 286,4 lei, suma dovedită cu următoarele înscrisuri:

- Valoarea mașinii a fost la data de 11.09.2011 de 750 Euro conform contractului de vânzare cumpărare anexat. Având în vedere că cursul leu euro de la BNR de la data de

11.09.2011 a fost de 4,2657 lei pentru un euro rezultă că mașina a fost achiziționată cu

3199 lei (750X4,2657)

- Numerele de înmatriculare au fost achiziționate cu 85 lei

- Costuri legate de Registrul auto roman: 802,4 lei

- Adaptare comandă manuală pentru frână și accelerație: 1200 lei

Cu privire la daunele materiale rezultate ca urmare a spitalizării în perioada 11.10._11 acestea sunt cuantificate la suma de 3780 lei. Dovada constă în factura fiscală și bon fiscal eliberate de . SA Târgu M..

Tax Invoice Receipt - este factura emisă de clinica Hyperdia din B. unde i s-a făcut RMN-ul, iar suma de 90 lei reprezintă costul investigației.

Mai solicit si plata sumei de 171,1 lei costurile ortezei pentru piciorul drept

De asemenea, mai depune o . bonuri fiscale ce înfățișează cheltuielile pe care le-a suportat personal pentru a se deplasa la spitale, respectiv plata unor medicamente. Astfel atașează patru bonuri fiscale de la stații de carburant în valoare totală de 429,05 lei și un bon fiscal cu medicamentul Vesicare în valoare de 60,01 lei, recomandat prin biletul de externare din Spitalul . SA Târgu M..

Totodată pe timpul recuperării reclamantei efectuate la Spitalul clinic de recuperare medicala, Băile F. Bihor, a cheltuit, din bani personali, cate 322 lei reprezentând taxa spital (cazare și masă) bani ce nu i-au fost decontați de CNSAS. Așa fiind, depune la dosar și 3 chitanțe fiecare în valoare de 322 lei, deci în total 966 lei.

P. urmare, totalul daunelor materiale ce i-au fost provocate și pe care le revendică de la asigurator se ridica la suma de 27 342,47 lei.

2. Cu privire la daunele morale

Referitor la solicitarea de acordare a daunelor morale, solicită să se constate că reclamanta, parte vătămată, a avut de suportat și suportă în continuare suferințe fizice și psihice de excepție, dese tratamente medicale și că va fi privată de tot ceea ce definește o viață normală (a anexat o descriere sumară situației reclamantei pe care solicită ca instanța să o aibă în vedere la pronunțarea soluției). În raport de consecințele extrem de grave produse, inclusiv pierderea total a capacității de muncă, de suferințele fizice si psihice îndurate și de împrejurarea că, începând cu vârsta de 23 de ani întreaga viață a sa se va înscrie pe alte coordonate, decât cele normale, se poate constata dimensiunea tragediei pe care trebuie să o trăiască. Este neîndoielnic că a suferit un prejudiciu corporal constând în durerile fizice suportate în urma accidentului. La stabilirea întinderii daunelor cerute solicită să se țină seama atât de suferința fizica încercată cât și de efectele psihologice ale sale, constând în temerea și angoasa părții vătămate care și-a pierdut definitiv motricitatea membrelor inferioare, în fața perspectivei că niciodată nu va mai putea fi catalogată ca o persoană validă, actele dosarului confirmând ca a rămas cu infirmitate fizică permanentă. P. urmare, prejudiciul corporal încercat de reclamantă, inclusiv cel de agrement, reclamă o compensație corespunzătoare, cu rostul de a-i alina, pe cat posibil, suferințele avute atât ca o consecința directa a vătămării, cât și pe acelea ce le va suporta în viitor, decurgând din starea de infirmitate în care a ajuns. Vătămarea sănătății și integrității corporale i-a produs, prin urmare, și un serios prejudiciu de agrement, îngreunându-i posibilitățile de deplasare și accesul la o viata normala. Așa fiind, consideră că acoperirea acestui prejudiciu impune asigurarea posibilității sale de compensare a dificultăților de deplasare zilnică în afara locuinței pentru agrement și socializare fiind nevoită la cheltuieli periodice pe benzină, cărți, reviste, servicii de telefonie, internet si televiziune. P. urmare, prejudiciul de agrement se referă la restrângerea atât a posibilităților de a satisface totalitatea activităților de care a beneficiat anterior incidentului, cât și la calitatea acestora.

Prejudiciul de agrement se impune a fi indemnizat, conform recomandării făcute de Consiliul Europei si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Protocolul 11 al Convenției Europene privind Drepturile Omului din 1994) dreptul la indemnizare fiind consacrat prin rezoluția nr. 75-7 a C.E., care recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimentele de inferioritate, sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc).

Solicită să se aibă în vedere raportat la cuantumul daunelor morale solicitate de starea de infirmitate în care se află, că este inaptă a munci pe tot restul vieții la adevărata sa capacitate fizică și psihică, a suportat până în prezent ca efect al accidentului tratamente costisitoare și dureroase, tot restul vieții sale fiind nevoită a continua tratamentele pentru menținerea cât de cât a actualei sale condiții fizice. Fără acestea viața sa, și așa răvășită, s-ar altera continuu. Imposibilitatea deplasării datorită invalidității îi creează o stare de natură a o împiedica să ducă o viata normala, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului si situației sale speciale. Mai mult, desele internări în spital, trecute sau viitoare, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viată normală corespunzătoare vârstei, implică de buna seamă și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat. Este, prin urmare, neîndoielnic, că a fost supusă la traume fizice si psihice excepționale.

Mai arată că în timpul lungilor perioade de încercări de a-și reface sănătatea, inclusiv pe timpul internărilor în spital, a fost privată de un mod de viață liber însușit, ceea ce constituie grave încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la integritatea sănătății fizice și psihice; dreptul la libera circulație; dreptul la desfășurarea unor activități economice, sociale, culturale, politice sau de altă natură în conformitate cu propriile vocații, respectiv dreptul de agrement.

În virtutea fundamentelor psihologiei individuale și sociale, mai ales atunci când victima rămâne cu o infirmitate fizică permanentă, așa cum este și cazul reclamantei, suferințele psihice constând în lezarea demnității, sentimentul umilinței, frustrarea, însoțesc întotdeauna, și uneori depășesc în intensitate traumele psihice propriu-zise. În fața evidenței că a rămas cu o infirmitate fizică permanentă ce nu poate fi înlăturată, va fi afectată psihic tot restul vieții iar umilința și frustrarea îi va limita nu numai percepția efectivă dar, mai ales, percepția afectivă, împrejurări ce concretizează prejudiciul moral suferit. Solicită să se aibă în vedere și cheltuielile cu caracter permanent cu îngrijirile medicale (cu kinetoterapie, masaj medical, analize medicale periodice), pentru compensarea dificultăților de deplasare zilnică în afara locuinței, pe care este nevoită să le suporte pentru tot restul vieții.

În concluzie, solicită să se constate că despăgubirea morală solicitată se impune a fi acordată, pentru a contribui la reducerea compensatorie a suferinței psihice încercate prin fapta comisă de asigurat, considerente pe care solicită să se aibă în vedere la justețea comensurării daunelor morale fiind lipsirea persoanei vătămate de modul normal de a-și continua trăirile materiale, fizice, psihice, emoționale.

Consideră că suferințele fizice și traumele psihice suferite o îndreptățesc să solicite suma arătată mai sus cu titlu de daune morale, pe care o consideră justă și echitabilă, fiind în concordanță cu jurisprudența recentă din România.

În toată această lungă perioadă de dureri fizice și traume psihice, reclamata a fost și este îngrijită, susținută moral și încurajată de către mama, tatăl său și sora sa, fără ajutorul cărora nu crede că ar fi avut puterea să meargă mai departe în viață. Mai precizează că la data accidentului locuia cu părinții săi. Ulterior accidentului s-a mutat la sora mea din cauza că este mult mai ușor pentru reclamantă să locuiască într-un apartament de . mai mici, distanța de la dormitor la baie este mai scurtă, iar reclamantei îi este mult mai ușor să se descurce acolo, comparativ cu casa părinților ei în care la fiecare cameră există praguri la uși și nu este adaptată pentru o persoana în situația reclamantei. S. sa are 2 copii, iar apartamentul este cu 2 camere iar disconfortul pe care i l-am creat involuntar a fost, imens.

II. Reclamanții, T. A. mama victimei, T. I., tatăl victimei și M. I. - A., sora victimei, cu acte de stare civilă doveditoare depuse la dosar, solicită să se constate ca accidentul descris mai sus în care fiica, respectiv sora lor, a suferit vătămări deosebit de grave, a avut consecințe care s-au răsfrânt și se răsfrâng și în prezent asupra familiei lor.

Este de neimaginat calvarul care a marcat definitiv familia. În toată perioada internării, a fost tot timpul, prin rotație, cel puțin unul dintre ei, alături de V., pentru a-i asigura minimul de confort necesar: începând cu a o întoarce de pe o parte pe alta la fiecare doua ore pentru a evita producerea escarelor și riscul de pneumonic și pleurezie, continuând cu a o hrăni și a se asigura că ia medicamentele prescrise, pentru a o încuraja să continue programul de recuperare și a-i insufla speranța și încrederea că într-o zi va putea avea din nou, o viață cât de cât apropiată de cea normală. Au fost nevoiți să o învețe din nou să se ridice de la poziția orizontala în șezut, sa-și mențină echilibrul, să se întoarcă de pe o parte pe alta în pat și alte lucruri elementare a căror obișnuință o pierduse. Datorita acestui fapt, T. A., mama victimei a fost diagnosticată cu Lumbago, fiind nevoită și ea să fie internată la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile F., unde a cheltuit din bani personali suma de 322 lei (taxe de spital, cazare si masa), bani ce nu i-au fost decontați de CNSAS și pe care îi revendică cu titlu de daune materiale.

În intervalul de timp de la accident și până la data prezentei, au făcut tot posibilul să o ducă pe V. în limitele posibilităților lor financiare extrem de limitate, cel puțin de doua ori pe an, la tratament de recuperare, la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile F., unde, de asemenea, prin rotație, unul dintre noi a însoțit-o constant.

Fiica, respectiv sora lor a avut perioade îndelungate de depresie, în care a trecut prin stări emoționale foarte schimbătoare, de la lipsa totala a voinței de a trai, la stări în care considera că nu mai poate fi de folos nimănui sau că nimeni nu o mai dorește.

Durerea prin care trece un părinte, respectiv o sora, când își văd fiica, sau sora, în floarea tinereții, imobilizată la pat, fără nici o speranță de a mai avea o viață normală, descurajată, tristă, revoltată pentru soarta care i-a fost scrisă, de multe ori irascibilă și instabilă emoțional, toate acestea consecință a accidentului sus-menționat, este incomensurabilă și nu poate fi descrisă în cuvinte.

Este înfiorătoare suferința unui părinte care azi își vede copilul în floarea tinereții, sănătos, voios, plin de viață, optimist, cu un loc de muncă, fericit, care își face planuri de viitor, să-și întemeieze o familie alături de persoana iubită, să aibă copii, să-și construiască o cariera profesională conform studiilor superioare absolvite, să se remarce pe plan social, și brusc să constate că toate acestea au dispărut într-o clipă și totul a fost în zadar, iar copilul lor nu mai poate să aibă parte de aceste bucurii normale ăi firești pentru oricare dintre noi.

La fel de dureros este si pentru sora mai mare, care abia aștepta să își vadă surioara mai mică la casa ei, întemeindu-și o familie și având la rândul ei copii, să constate că nu va putea împărtăși aceste momente cu ea, că niciodată copiii ei nu se vor juca cu verișorii lor, că toate sfaturile și experiența sa de viață nu îi pot folosi surorii sale mai mici decât pentru a o ajuta să supraviețuiască, fără a se putea bucura cu adevărat de viață. Este împotriva firii ca o sora să-și vadă sora mai mica în căruciorul cu rotile, descurajată, pesimistă în legătură cu viitorul ei, în ciuda încurajărilor și suportului moral acordat, chiar cu prețul neglijării propriei familii.

Pe de alta parte, pentru reclamantul T. I., accidentul fiicei mele, șocul emoțional și suferințele îndurate, au avut drept consecință apariția unei insuficiente tiroidiene acute, ale cărei simptome s-au agravat în timp. În aceste condiții este și va fi nevoit să urmeze tratament și să se prezinte periodic la consult pentru reglarea întregului metabolism.

Solicitarea reclamanților pentru acordarea daunelor pentru prejudiciul moral ,,prin ricoșeu". respectiv prejudiciul de afecțiune și de acompaniament, este întemeiată pe orientarea recent a doctrinei și practicii judiciare. Admiterea acestui principiu pornește de la ideea că, dacă pierderea unei ființe dragi conferă dreptul membrilor familiei acestuia de a fi recompensați pentru pierderea suferită, se impune cu evidență, ca și în cazul în care victima accidentului supraviețuiește, însă ajunge într-o stare deplorabilă de sănătate, de neputință, de dependență fizică și psihică față de cei apropiați, încadrată în grad de handicap grav, în incapacitate de munca, membrii familiei să fie despăgubiți pentru suferințele îndurate alături și pentru aceasta. Este evident faptul că, suferințele celor apropiați subzistă și atunci când victima supraviețuiește, ba chiar mai mult, acestea pot fi chiar mai mari, cum este cazul în speță.

În concluzie, apreciază că în urma accidentului din care a rezultat vătămarea corporală grava a Valeriei, fiica, respectiv sora reclamanților, au suferit și suferă în continuare prejudiciu moral constând în traume psihice cauzate de vătămarea persoanei iubite. Au suferit, de asemenea, și un prejudiciu de companie, izvorât din faptul invalidității permanente a fiicei și surorii lor (handicap grav și permanent) și implicit un prejudiciu de agrement ce constă în restrângerea posibilităților noastre civile de a se bucura împreună de viață, de a ne bucura de satisfacții materiale, spirituale, sentimentale pe care viata alături de victimă, dacă nu ar fi în situația dată, ne-ar fi putut-o oferi.

În dovedirea cererii reclamanții au depus:

I Pentru reclamanta T. V. M., victima directă a accidentului de circulație:

- Cerere de despăgubire și convocare la conciliere directă (filele 18 – 21);

- C. buletin de identitate T. V. (fila 22);

- Dovada ca autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat la Asigurarea

Româneasca - A. SA, precursoarea S.C. A. V. INSURANCE GROUP

S.A. (fila 23);

- Proces verbal de cercetare la fața locului efectuat de Poliția Municipiului F. (filele 24- 26);

- Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria F. (filele 27-28);

- Scrisoare medicală și Bilet de externare Spitalul Clinic de Urgenta B.-A. - internare 02.07._06 (filele 29-30);

- Rezultat examinare RMN din 10.11.2006 (fila 31)

- Scrisoare medicală Spitalul Clinic Municipal F. - internare 04.06._07 (fila 32)

- Scrisoare medicală din 20.06.2007 (fila 33)

- Scrisoare medicală Spitalul Clinic de Recuperare Băile F. - internare 10.09.2007-

24.09.2007 (fila 34)

- Program individual de recuperare, readaptare și integrare socială - Comisia de evaluare

a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean B. din data de

21.11.2007 (fila 35)

- Scrisoare medicală Spitalul Clinic de Recuperare Băile F. - internare 03.03.2008-

17.03.2008 (fila 36)

- Rezultat examinare RMN din 03.11.2009 (fila 37)

- Scrisoare medicală Spitalul Clinic de Recuperare Băile F. - internare 05.10.2009-

19.10.2009 (fila 38)

-Fișa de evaluare psihologicei - Cabinei individual de psihologie G. D., F. -14.12.2011 (fila 39)

- Bilet ieșire din spital - Spitalul Clinic de Recuperare Băile F. - internare 06.11.2006-

13.11.2006 (fila 40)

- Bilet ieșire din spital - Spitalul Clinic de Recuperare Băile F. - internare 19.03.2007-

06.04.2007 (fila 41)

- scrisoare medicală Spitalul de Urgenta B.-A. - internare 24.07.2006 (fila 42);

- Bilet externare Spitalul N. Vita Târgu M. - internare 11.10._11 (filele 43-44)

- Certificat de încadrare în grad de handicap - Comisia de evaluare a persoanelor cu

handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean B. nr. 4035/29.11.2006 (fla 45)

- Certificat de încadrare în grad de handicap nerevizuibil - Comisia de evaluare a

persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean B. nr.

5484/21.11.2007 (fila 46)

- Dispoziție privind acordarea drepturilor cuvenite persoanelor cu handicap începând cu data de 01.12.2007- Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean B. (fila 47)

- Adeverință salarizare din 12.01.2012 (fila 48)

- Adeverință salarizare din 25.07.2012 (fila 49

- Facturi, deconturi de cheltuieli (din 07.04.2007, din 24.09.2007, din 17.03.2008, din 03.10.2008, din 19.10.2009) și chitanțe aferente, pentru cheltuielile medicale efectuate (filele 50- 57)

- Cerere de despăgubire către A. (filele 58-60)

- Răspuns A. la solicitarea de plată a victimei (fila 61)

II. Pentru T. A., T. loan, M. A.:

- Cerere de despăgubire și convocare la conciliere directă (filele 62-65)

- Refuz de plata A. (fila 66)

- Declarații soră și părinți (filele 67-74)

- Diagnostic insuficienta tiroidiana (fila 75)

- Dovadă tratament spitalizare T. A. (fila 76)

- Certificat naștere, certificate căsătorie, carte identitate M. A. (sora) (filele 77-79)

- Cărți de identitate T. I. si T. V. (filele 80-81)

În drept s-au invocat:

- art. 998 si urm. vechiul Cod civil,

- art.1 și art. 11 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă

- art. 54 si 55 din Legea nr.136/1995 cu modificările si completările ulterioare, art. 7

alin. 2 anexa 3, art. 42, art. 45 alin. 3 din Ordinul nr. 3108 din 10 decembrie 2004

pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor

obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de

autovehicule și autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de

răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule

- art. 274 Cod procedură civilă

- art. 720¹ Cod procedură civilă

Pentru termenul din 8.11.2012 (filele 92-95), pârâta a depus întâmpinare față de cererea de chemare in judecata formulata de reclamanții T. V. M., T. A., T. I. si M. I.-A., prin care solicit obligarea la plata următoarelor sume de bani:

-_,47 lei cu titlu de daune materiale si_ lei cu titlu de daune morale pentru T. V. M.,

-322 lei cu titlu de daune materiale si_ lei cu titlu de daune morale pentru T. A., -_ lei cu titlu de daune morale pentru T. I., -_ lei cu titlu de daune morale pentru M. I. A., și în continuare penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate la sumele susmenționate din data de 10.04.2012 ca data convocării la conciliere directă a pârâtei plus cheltuieli de judecata care vor fi dovedite cu acțiunea și deplasarea avocatului ales pentru acest dosar. Față de petitele acțiunii solicită se dispună admiterea doar în parte a acesteia astfel cum se va menționa în cele ce urmează pentru suma de 5913 lei cu titlu de daune materiale, respingerea pentru restul capetelor de cerere ca prescrise la momentul introducerii acțiunii pentru următoarele.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în data de 1-2.07.2006 pe DN 73A, la km 68+800 pe raza localității Ș. V. din Județul B. a avut loc un grav accident de circulație în care a fost implicat autovehiculul Dacia 1310 cu nr._ condus de asiguratul societății S. R. care pe fondul unei viteze excesive și a consumului de alcool a pierdut controlul volanului, a ieșit de pe carosabil și s-a răsturnat .Din accident a rezultat distrugerea 80 % a autovehiculului, decesul conducătorului auto si vătămarea corporala gravă a pasagerei T. V. M. precum și a numitului C. C. .

Împrejurări și date relevante astfel cum rezultă din înscrisurile depuse din partea reclamanților pentru determinarea momentului de scurgere a termenului general de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiune - cel de 3 ani - sunt după cum urmează: Termenul general de prescripție în materie delictuală (în cazul accidentelor de circulație ) începe să curgă din data la care persoana păgubită a cunoscut paguba și persoana responsabilă de această pagubă . Deci textul legii impune întrunirea cumulativă a doua condiții: cunoașterea pagubei adică consecințele depline ale accidentului de circulație asupra sănătății și integrității corporale a victimei T. V. M. și identificarea persoanei responsabile de accident, eventual a persoanelor care ar putea răspunde din punct de vedere civil contractual pentru acoperirea pagubelor produse .

Pentru aceste elemente de calcul este Rezoluția cu nr.681/P/2006 dată de P. de pe lângă Judecătoria F. din data de 21.09.2006 din care rezultă finalizarea cercetării penale și persoana responsabilă de producerea accidentului de circulație, adică numitul S. R.. Cunoașterea rezultatelor păgubitoare asupra sănătății și integrității corporale a victimei se produce într-adevăr în etape până la stabilizarea acesteia, dar această situație de consolidare a pagubei nu se poate extinde în timp astfel cum a fost solicitată din partea reclamantei în acțiune .

Doctrina si jurisprudența a consacrat în această materie că atunci când consecințele unui accident de circulație se prelungesc în timp atunci pentru fiecare consecința păgubitoare începe să curgă un termen separat de prescripție în măsura în care paguba devine cunoscuta, deci se materializează în timp prin emiterea unor acte medicale, apar înscrisuri privind efectuarea unor noi cheltuieli din partea persoanelor păgubite .

Sub acest aspect este relevant, că din certificatele medicale emise de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap din data de 29.11.2006, victima a fost încadrata la gr.l de invaliditate cu însoțitor, ulterior în 2007 aceeași comisie stabilește în mod definitiv situația de handicap într-unul nerevizuibil.

P. urmare după luarea la cunoștință din partea victimei a acestor concluzii medicale relevante și în ceea ce privește situația capacității sale de muncă, avem un început de conturare a dimensiunii pagubei suferite, pagube materiale prin efectuarea unor tratamente medicale continua să apară în timp dar aceste pagube (costuri medicale) urmează a fi decontate din partea asiguratorului RCA în măsura în care vor fi dovedite suportarea lor din partea victimei (Adresa nr. VII -4831/30.11.2011) .

La data de 07.04.2008 victima este încadrată în muncă cu contract individual de 8 ore/zi si cu un salariu brut de 1080 lei. salariu net de 797 lei - potrivit adeverinței de salarizare depusă la dosarul cauzei .

Data de 07.04.2008 pârâta o considera ca data de început al scurgerii termenului de prescripție extinctivă atât pentru victima cât si pentru rudele acesteia, termen incident asupra majorității categoriei de pretenții daune materiale și morale reclamate pentru următoarele argumente: - victima era la data respectiva conștienta pe deplin asupra suferințelor îndurate, depunerea unui efort zilnic pentru câștigarea unei existențe oneste era un indiciu clar asupra conștientizării dimensiunilor materiale și morale în care urmează să-și reconfigureze viața, din acte medicale rezultă clar că a făcut eforturi considerabile pentru a-și depăși neajunsurile stării sale de sănătate, kinetoterapie etc..

În aceste condiții este de neînțeles rămânerea sa în stare de pasivitate în perioada de 07.04._11, termen general în care trebuia să-și formuleze pretențiile sale daune materiale și morale anterioare datei de la care a reînceput munca, sub orice forma s-ar fi desfășurat aceasta activitate, munca este reintegratoare în societate iar o persoana care dorește să muncească are niște scopuri existențiale bine stabilite în societate. La data de 07.04.2008, deci la aproape doi ani de la data producerii accidentului de circulație victima dar și rudele acesteia cunoșteau dimensiunea materială și morală a suferinței prin care au trecut dar și coordonatele reale ale condițiilor de viata cu care trebuie în continuare să se confrunte .

Față de aceste elemente introductive pârâta înțelege sa invoce în cauza excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamanților asupra următoarelor drepturi solicitate prin acțiune și supuse prescripției:

Daune morale în valoare de_ lei solicitate din partea reclamantei T. V. M., aceste daune morale fiind reclamate din accident, au existat suficiente elemente de fapt prin care cuantumul acestui prejudiciu a fost pe deplin cunoscut la data de 07.04.2008, acțiunea în realizarea acestor drepturi trebuia introdusa la instanță până la data de 07.04.2011, ori prezenta acțiune s-a înregistrat la data de 20.09.2012 la Judecătoria F. cu mult peste depășirea termenului general de prescripție de 3 ani .

Daune morale în valoare de_ lei solicitate din partea reclamantei T. A., daune morale de_ lei solicitate din partea reclamantului T. I., daune morale de_ lei solicitate din partea reclamantei M. I. A. - toate aceste daune morale sunt drepturi cu un caracter accesoriu față de dreptul principal al victimei T. V. M. și se aplică regula din materia prescripției extinctive, de altfel un principiu al acestei instituții juridice: o data cu stingerea drepturilor principale se sting si drepturile accesorii creanței urmărite.

Toate aceste drepturi pentru acordarea de daune morale s-au stins la data de 07.04.2011, dată la care reclamanții nu au început nici măcar demersurile de conciliere directa cu societatea de asigurare pentru a beneficia de termenul de suspendare a scurgerii prescripției, de 60 de zile, reglementat de Codul de Procedural Civila în materia concilierii directe .

- Alte drepturi daune materiale care trebuiau solicitate în termen de 3 ani susmenționați:

Suma de_ lei cu titlu de beneficiu nerealizat - de fapt potrivit normelor tehnice RCA este vorba de diferența de venit nerealizat după accident, diferența între venitul anterior avut accidentului și îndemnizația de concediu medical sau de drepturi din asigurări sociale (pensia de handicap), suma prescrisă în totalitate ca anterioară datei de reangajare în munca .

- alte chitanțe prescrise de la Băile F. :_/20.03.2007 de 322 lei ,_/ 20.03.2007 de 322 lei ,_/04.03.2008 de 322 lei ,_/11.09.2007 de 322 lei, toate prescrise, decontul de la Băile F. de 1926 lei din 07.04.2007 ; de 1330 lei din 24.09.2007, de 1330 lei din 17.03.2008, de 1974 lei din 03.10.2008, chitanța de la Ortoprofil de 171,10 lei din 23.09.2008, toate prescrise .

Daune materiale neprescrise și prin urmare recunoscute pe calea prezentei întâmpinări: -2043 lei tratament Băile F. din 19.10.2009, 3780 lei tratament N. Hospital Tg.M. din 11.10.2011 si tomografia computerizata de la Hiperdia în valoare de 90 lei din 03.11.2009 deci în total daune materiale admisibile de 5913 lei.

În categoria înscrisurilor doveditoare anexate pentru susținerea acțiunii se identifică și un

număr de bonuri de benzină, unele prescrise altele pentru care nu se pot stabili nici o legătură de cauzalitate cu accidentul suferit și consecințele acesteia .

- bon de benzina în valoare de 118,93 lei din 02.03.2008 - prescrisa

- bonuri de benzina din 10.12.2011 în valoare de 90,84 lei - fără legătură cu cheltuielile necesare și utile recunoscute de normele tehnice privind practicarea asigurării RCA - adică aceste cheltuieli pot fi dovedite în legătură cu diferite ocazii, deplasări ale părților dar fără relevanță pe răspunderea asiguratorului RCA în sensul ca reglementarea normative este clară și concisa în privința categoriilor de cheltuieli care pot fi acoperite din asigurare RCA (lipsa venituri, medicamente, tratamente pe prescripții medicale ) dar nu și bonuri de benzină: idem 100,02 lei din 06.10.2011, 150,09 lei din 21.10.2011, 60,01 lei din 01.11.2011 deci în total 400,96 lei .

P. urmare totalizând pe problema prescripției extinctive: drepturi solicitate prin acțiune și prescrise_,47 lei - 5913 lei =_,47 lei .

Admisibile 5913 lei .

Incident cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune este si instituită repunerii în termenul de prescripție, institute reglementata de art. 19 din Decretul 167/1958. Doctrina si jurisprudența a relevat ca aceasta instituție de drept civil ar fi aplicabilă în situații de spitalizări îndelungi si repetate .Reclamanta nu prea se încadrează în aceasta situație din moment ce desfășura deja o activitate salarizată și avea cunoștință de faptul ca internările sale în clinicile de specialitate în vederea recuperării stării sale de motilitate aveau loc de regula de doua ori pe an, deci pentru dânsa era un fapt previzibil ca trebuie să-și facă internarea de doua ori pe an, era de asemenea în măsură să contacteze persoane cu pregătire juridică necesară în vederea demarării procedurilor judiciare în realizarea drepturilor sale, proceduri judiciare care de altfel se derulează prin intermediari și nu necesită prezența reclamantei T. V. M..

Celelalte persoane reclamante nu pot însa invoca nici aceasta instituție de repunere în termenul de prescripție, aceste persoane reclamante nefiind vătămate în mod direct în acest accident.

Reclamanta T. V. M. susține de altfel în cuprinsul acțiunii introductive cu privire la problema prescripției ca starea de imposibilitate obiectivă de a acționa ar fi ajuns la final o dată cu externarea din clinica N. Vita Hospital din Târgu M. la data de 01.11.2011 dată la care a redobândit controlul vezicii urinare și a sfincterului anal, până la aceasta dată fiind dependentă de purtarea scutecelor absorbante "pampers", situație care ar fi îndreptățit-o de a nu acționa în termenul legal prevăzut de lege .

Chiar și dacă se adopta cu maximă larghețe faptul că situația sus menționată ar fi constituit un caz exclusiv de culpa si interpretabil între forța majora și cazul fortuit, cererea de repunere în termen trebuia formulata în decurs de o luna de la încetarea cauzelor care ar fi determinat inactivitatea persoanei vătămate sau ar fi creat o imposibilitate de a acționa pe plan procesual civil .(01.11._11)

Acest din urma termen de o luna este un termen de decădere de care reclamanta iarăși nu a

înțeles sa uziteze .

În aceste condiții pârâta consideră că termenul de prescripție s-a împlinit și nici nu mai subzista motive de repunere în termenul general, acțiunea este prescrisă asupra drepturilor sus menționate. admisibilă pentru rest.

Față de cele sus menționate solicită să se dispună admiterea doar în parte a cererii pentru suma susmenționată cu titlu de daune materiale, respingerea celorlalte capete de cerere cu titlu de daune materiale și morale ca prescrise în termenul general de prescripție de 3 ani față de pârâtă și obligarea reclamanților la suportarea proporțională a cheltuielilor de judecată cauzate de acest proces .

În drept s-au invocat: art. 115, 274 Cod Procedură Civilă.

La termenul din data de 13.12.2012 s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei și au fost audiați martorii Olzeanu C. – R. și P. R. – M., (filele 111 – 114), iar pentru termenul din data de 21.03.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză medico – legală, (filele 126 – 133), iar reclamanta T. A. a depus o precizare de acțiune, (fila 135), prin care își majorează cuantumul pretențiilor – daune materiale de la suma de 322 lei, la 4772 lei.

La termenul din data de 09.05.2013 a fost audiat martorul C. M. C., (fila 174), iar reclamanții au depus la dosar înscrisuri doveditoare pentru cheltuieli de judecată și note de ședință, (filele 175 – 217), iar pentru termenul din data de 16.05.2013, pârâta a depus la dosar concluzii scrise, (filele 217 – 224).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Din procesul verbal de cercetare la fața locului și rezoluția procurorului din data de 21.09.2006, (filele 24 – 28), rezultă că în noaptea de 1/ 2 iulie 2006, pe DN 73 A, la km 68+800, pe raza localității Ș. V., jud. B., T. V., ca pasager dreapta-față, a fost victima unui accident rutier, produs din vina numitului S. R., care conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_, soldat cu decesul conducătorului auto și vătămarea corporală gravă a reclamantei.

Din actele medicale depuse la dosar, (filele 29 – 47), precum și din declarațiile martorilor, rezultă că după accident, reclamanta a fost transportată la Spitalul Municipal F., iar după ce a fost stabilizată parțial, a fost transferată la Spitalul Municipal B., unde după investigații i s-au descoperit: traumatism vertebromedular, cranian, ocular și pulmonar. A fost transferată apoi la Spitalul B. A. din București, la secția de Reanimare, iar apoi la secția de Neurochirurgie, unde a rămas internată până la data de 14.07.2006, diagnosticul la externare fiind: politraumatism din accident rutier; traumatism vertebromedular toracal; fractură cominutivă T4; leziune neurologică complexă nivel T5 Frankel A; traumatism craniocerebral minor grad 1; traumatism toracic cu hemotorax bilateral; plagă contuz-frontală dreapta suturată; fractură frontoorbitară, fiindu-i montate drenaje pleurale și sonda vezicală, deoarece nu avea control asupra jumătății inferioare a corpului.

A urmat apoi un program de recuperare la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile F., de două ori pe an, pe parcursul a aproape șase ani, până în anul 2009, deoarece, din susținerile acesteia, nu își mai permitea din punct de vedere financiar.

În perioada 2006-2011, a purtat în permanență scutece, deoarece nu avea control asupra vezicii urinare și a sfincterului anal, iar în urma internării la Spitalul N. Vita Târgu M., în perioada 11.10._11, ca urmare a tratamentului de specialitate, i-a fost redat controlul asupra vezicii urinare și a sfincterului anal.

Potrivit certificatului nr. 4035/29.11.2006 emis de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap, reclamanta a fost încadrată în gradul I de handicap, iar conform certificatului nr. 5484/21.11.2007, încadrarea în gradul respectiv de handicap este permanent.

În conformitate cu dispozițiile art. 137 C.pr.civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Din concluziile expertizei medico – legale efectuate în cauză, (fila 127), rezultă că stadiul sechelar poate data din data de 01.11.2011, în cadrul spitalizării din perioada 11.10.- 01.11.2011, când s-a constatat recâștigarea parțială a controlului sfincterian anal și vezical, stabilindu-se că starea sechelară, adică modificările morfofuncționale nevindecabile, definitive, constau în parapareză spastică restantă, cu afectarea gravă a controlului motor la nivelul membrelor inferioare, nepermițându-i un mers fiziologic adecvat vârstei.

Aceleași concluzii rezultă și din nota expertală medico - legală întocmită de expertul propus de parte, (fila 133), respectiv faptul că tratamentul și mijloacele de recuperare au fost aplicate de la data producerii accidentului (02.07.2006) și până în data de 01.11.2011, statusul neurologic fiind variabil, cu îmbunătățirea constantă a parametrilor urmăriți, leziunile suferite putându-se considera constituite începând cu data de 01.11.2011.

Conform art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. De asemenea, conform art. 8 din Decretul 167/1958, ,,prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".

Astfel, instanța reține că, chiar dacă accidentul din care a rezultat vătămarea gravă a reclamantei T. V., a avut loc în data de 2 iulie 2006, dreptul la acțiune al acesteia nu s-a născut la acel moment, ci la un moment ulterior, când reclamanta a avut posibilitatea să cunoască cu certitudine ,,întinderea pagubei”, respectiv consecințele definitive ale vătămării integrității sale corporale și a sănătății, momentul la care începe să curgă termenul de prescripție fiind cel al epuizării tuturor mijloacelor medicale de recuperare pentru a putea statua în mod corect cu privire la consecințele definitive ale faptei ilicite asupra stării de sănătate.

În consecință, raportat la data de 01.11.2011, indicată în raportul de expertiză medico – legală ca fiind cea de la care starea sechelară s-a definitivat, precum și la data formulării prezentei acțiuni, respectiv 20.09.2012, instanța constată că termenul de prescripție nu este împlinit, astfel că urmează să respingă excepția prescripției invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că autoturismul implicat în accident, marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ era asigurat, la data producerii accidentului, la Societatea de asigurări S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., fapt necontestat de către pârâtă.

Potrivit art. 998 cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, respectiva dispoziție de drept material civil fiind completată de prevederile art. 999 Cod civil, conform cărora ,,omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”, instituind dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale.

Raportat la situația de fapt prezentată, instanța constată că sunt întrunite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite a conducătorului auto – decedat, (care este vinovat exclusiv de producerea accidentului), existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția pârâtului și să nu existe o clauza de neresponsabilitate.

În drept, instanța reține de asemenea că potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, ,,asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art. 50 ,,despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală”.

De asemenea, conform art. 43 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, ori prin hotărâre judecătorească, iar potrivit art. 44 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit.

Potrivit art. 54, ,,despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia”, iar conform art. 55, ,,despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”.

În speță, persoane păgubite sunt atât reclamanta T. V. M., victima accidentului de circulație, cât și membrii săi de familie, respectiv părinții T. A. și T. I., precum și sora acesteia, reclamanta M. I. – A., pentru următoarele considerente:

Privitor la reclamanta T. V. M., instanța reține că la data producerii accidentului era încadrată în muncă ca inginer în produse alimentare la societatea comercială Agro T. S.R.L. din F., cu un salariu de încadrare de 500 lei, ( adeverință - fila 48).

Conform art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 3108 din 10 decembrie 2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, aplicabil datelor speței, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale a persoanelor ca urmare a accidentelor de autovehicule produse pe teritoriul României, se iau în considerare, pentru daunele materiale, venitul net realizat de persoana păgubită la data producerii accidentului sau eventuala diferență dintre venitul net și indemnizația primită, cheltuielile prilejuite de accident, cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, iar daunele morale, conform legislației și jurisprudenței din România.

Beneficiul nerealizat pentru anul 2006, raportat la venitul net al reclamantei la data producerii accidentului este de 3000 lei, (pentru lunile iulie – decembrie), iar pentru anul 2007 este: 12 luni x 880 lei = 10 560 lei, luându-se în calcul salariul minim de bază brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, de 440 lei conform Contractului Colectiv de Muncă Unic nr. 2895 / 29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, precum și specializarea sa. Pentru anul 2008, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1507/2007 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și Contractului Colectiv de Muncă Unic nr. 2895 / 29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, luându-se în calcul un venit de 1000 lei pentru personalul cu studii superioare, beneficiul nerealizat a fost de 1000 lei x 3 luni = 3 000 lei, pentru 3 luni, deoarece reclamanta s-a angajat în munca începând cu 07.04.2008, așa cum rezulta din adeverința de salariat anexată, (fila 49).

Astfel, până la data de 07.04.2008, beneficiul nerealizat totalizează suma de: 3000 + 10 560 + 3000 = 16 560 lei.

Privitor la cheltuielilor prilejuite de accident, instanța are în vedere următoarele sume, potrivit înscrisurilor anexate și declarațiilor martorilor: costurile legate de autoturismul cumpărat solicitate cu titlu de daune materiale sunt în sumă de 5286,4 lei, (valoarea mașinii a fost la data de 11.09.2011 de 750 Euro conform contractului de vânzare cumpărare, iar cursul leu - euro de la BNR la data de

11.09.2011 a fost de 4,2657 lei pentru un euro); numerele de înmatriculare - 85 lei; costuri legate de Registrul auto roman - 802,4 lei; adaptare comandă manuală pentru frână și accelerație -1200 lei.

Privitor la daunele materiale rezultate ca urmare a spitalizării în perioada 11.10._11 acestea sunt: în sumă de 3780 lei, conform facturii fiscale și bonului fiscal eliberate de . SA Târgu M., 90 lei ce reprezintă costul investigației Tax Invoice Receipt conform facturii emise de clinica Hyperdia din B. pentru RMN, precum și 171,1 lei costurile protezei pentru piciorul drept, (filele 54 -55).

La acestea se adaugă cheltuielile pe care le-a suportat pentru a se deplasa la spitale și costul unor medicamente, (bonuri fiscale de carburant în valoare totală de 429,05 lei și un bon fiscal cu medicamentul Vesicare în valoare de 60,01 lei, recomandat prin biletul de externare din Spitalul . SA Târgu M. – filele 56 – 57).

De asemenea, pe timpul recuperării efectuate la Spitalul clinic de recuperare medicală, Băile F. Bihor, a cheltuit în total 966 lei, din bani personali, câte 322 lei reprezentând taxă spital pentru cazare și masă, (3 chitanțe fiecare în valoare de 322 lei – fila 50).

În consecință, totalul daunelor materiale se ridică la suma de 27 342,47 lei.

Privitor la suma de_ lei reprezentând daune morale solicitate de către reclamantă, instanța apreciază că aceasta este justificată, pentru următoarele considerente:

În primul rând se menționează prejudiciul corporal pricinuit reclamantei, constând în durerile fizice suportate în urma accidentului, precum și în modificările morfofuncționale nevindecabile, definitive, reprezentate de parapareză spastică, cu afectarea gravă a controlului motor la nivelul membrelor inferioare, precum și de efectele psihologice ale acestora, constând în lezarea demnității, sentimentul umilinței, frustrare, infirmitatea fizică fiind permanentă, după cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, reclamanta nemaiputând desfășura în continuare o viață normală, accidentul intervenind la vârsta de 23 de ani.

Se are în vedere și faptul că este inaptă de a munci pe tot restul vieții la adevărata sa capacitate fizică și psihică, că a suportat, ca efect al accidentului, tratamente costisitoare și dureroase și că tot restul vieții sale este nevoită să continue tratamentele pentru menținerea actualei condiții fizice, prin kinetoterapie, masaj medical, analize medicale periodice.

Vătămarea sănătății și integrității corporale i-a produs așadar și un prejudiciu de agrement, ce se referă la restrângerea atât a posibilităților de a desfășura activitățile pe care le realiza anterior incidentului, cât și la calitatea acestora, îngreunându-i posibilitățile de deplasare și accesul la o viață normală, după cum rezultă din declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosar. În timpul lungilor perioade de spitalizare și tratament, a fost privată de un mod de viață liber însușit, ceea ce constituie grave încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la integritatea sănătății fizice și psihice; dreptul la libera circulație; dreptul la desfășurarea unor activități economice, sociale, culturale, politice sau de altă natură în conformitate cu propriile vocații, respectiv dreptul de agrement.

Conform recomandării făcute de Consiliul Europei și de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, (Protocolul 11 al Convenției Europene privind Drepturile Omului din 1994), este necesară indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimente de inferioritate, sau în caz de limitare a anumitor activități recreative, (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc).

Astfel, acoperirea acestui prejudiciu impune asigurarea posibilității de compensare a dificultăților de deplasare zilnică în afara locuinței, pentru agrement și socializare, ceea ce implică cheltuieli periodice pentru combustibil, cărți, reviste, servicii de telefonie, internet și televiziune.

În consecință, o despăgubirea morală se justifică prin faptul că aceasta este menită să contribuie la reducerea compensatorie a suferinței psihice încercate, suferințele fizice și traumele psihice suferite îndreptățind-o să i se acorde suma de_ lei cu titlu de daune morale, urmând a fi respinse restul pretențiilor.

P. urmare, instanța urmează să admite în parte cererea reclamantei T. V. M. și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de_,47 lei reprezentând daune materiale și suma de_ lei reprezentând daune morale.

Din actele de stare civilă de la filele 77 – 81, rezultă că reclamanții T. A. și T. I. sunt părinții reclamantei T. V., iar reclamanta M. I. – A. este sora acesteia.

Potrivit chitanței de la fila 50, reclamanta T. A. a achitat suma de 322 lei, reprezentând costul a 14 zile de spitalizare, (cazare și masă), pentru reclamanta T. V. la Spitalul Clinic de Recuperare Medicală din Băile F., iar potrivit declarațiilor martorilor O. C. – R. și P. R. – M., (filele 113 – 114), costurile cheltuielilor zilnice în perioada de spitalizare se ridicau la suma de 50 – 60 lei/zi, reprezentând mâncare, medicamente, produse pentru igiena personală, masaj, tratament recuperator, etc. Astfel, raportat la numărul zilelor de spitalizare, conform înscrisurilor de la dosar, (89, respectiv 56 zile București, 21 zile Târgu M. și 12 zile F.), suma cheltuită de mama reclamantei T. V. în perioada de spitalizare totalizează suma de 4450 lei + 322 lei = 4772 lei.

Tot din declarațiile martorilor, rezultă că atât părinții reclamantei T. V. M., cât și sora acesteia au fost tot timpul alături de ea, întrucât avea nevoie în permanență de însoțitor, neputându-se deplasa nicăieri singură. În această perioadă, un anumit interval de timp, reclamanta T. V. a locuit și la sora sa M. I. – A., pentru a putea fi îngrijită mai bine, sora fiind în concediu pentru creșterea copilului.

Martorii audiați au declarat de asemenea, că părinții reclamantei și sora acesteia s-au schimbat forate mult după accident, în sensul că au devenit introvertiți și nu se mai comportă ca înainte, nici măcar în cadrul reuniunilor de familie, iar ca urmare a șocului emoțional și suferințelor suportate au apărut și probleme de sănătate.

Este evident faptul că accidentul reclamantei T. V. M. s-a răsfrânt asupra întregii familii, durerea acestora fiind determinată de faptul că își vedeau fiica și respectiv sora, de numai 23 ani, imobilizată la pat, dependentă total de ei, descurajată, tristă, și apoi fără speranța de a mai avea o viață normală. Astfel, traumele psihice suferite de membrii familiei, implică totodată și un prejudiciu de agrement, ce constă în restrângerea posibilităților acestora de a se bucura împreună de viață, de a avea acele satisfacții spirituale, materiale, alături de fiica și respectiv sora lor, ca înainte de accident.

Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamanții T. A., T. I. și M. I. – A., și în consecință va obliga pârâta să plătească reclamantei T. A. suma de 4772 lei reprezentând daune materiale și suma de_ lei reprezentând daune morale, să plătească reclamantului T. I. suma de_ lei reprezentând daune morale și reclamantei M. I. – A. suma de_ lei, reprezentând daune morale.

Conform art. 1088 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de excepțiile indicate, care se cuvin creditorului fără a fi ținut să justifice vreo pagubă, din ziua cererii de chemare în judecată, dacă dobânda nu curge de drept.

Întrucât în speță reclamanții nu au justificat cuantumul penalităților de 0,1 % solicitate și nu au făcut dovada punerii în întârziere a pârâtei anterior introducerii cererii de chemare în judecată, neexistând la dosar decât o cerere de despăgubire adresată pârâtei, fără dovezi de comunicare, pentru considerentele de mai sus, instanța va obliga pârâta să plătească reclamanților și dobânda legală aferentă sumelor solicitate, începând cu data introducerii acțiunii, 20.09.2012 și până la data plății efective, urmând a respinge celelalte pretenții în legătură cu penalitățile cerute.

P. urmare, cererea reclamanților va fi admisă în parte.

Față de soluția de admitere a cererii, în temeiul art. 274 C.pr.civ., și față de dovezile de plată a cheltuielilor de judecată, aflate la dosar, filele 187 – 212, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei T. V. cheltuieli de judecată în cuantum de 8679,81 lei, reprezentând onorariu avocat, cheltuieli de deplasare și contravaloare expertiză.

Relativ la apărările pârâtei cu privire la faptul că nu se impune să suporte cheltuielile aferente expertizei medicale efectuate, întrucât nu a fost utilă cauzei, instanța le va respinge, întrucât concluziile expertizei au fost coroborate cu restul probatoriului, pentru a se stabili care este data la care starea sechelară s-a definitivat, în funcție de acest moment fiind calculat și termenul de prescripție.

De asemenea, va obliga pârâta să plătească reclamanților T. A., T. I. și M. I. – A. cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, fiecăruia, reprezentând onorariu avocat, urmând să respingă cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția prescripției invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată și precizată de către reclamanții T. V. M., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., T. A., cu domiciliul în Mun. F., .. 3, Jud. B., T. I., cu domiciliul în Mun. F., .. 3, Jud. B. și M. I. – A., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., toți cu domiciliul ales la C.. av. T. O. în localitatea Florești, .. 131, corp C3, ., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA, cu sediul în Mun. București, .. 31-33, sector 2, cu sediul secundar și procesual ales în Mun. B., .. 11, și în consecință:

Obligă pârâta să plătească reclamantei T. V. M. suma de_,47 lei reprezentând daune materiale și suma de_ lei reprezentând daune morale.

Obligă pârâta să plătească reclamantei T. A. suma de 4772 lei reprezentând daune materiale și suma de_ lei reprezentând daune morale.

Obligă pârâta să plătească reclamantului T. I. suma de_ lei reprezentând daune morale.

Obligă pârâta să plătească reclamantei M. I. – A. suma de_ lei reprezentând daune morale.

Obligă pârâta să plătească reclamanților și dobânda legală aferentă sumelor solicitate, începând cu data introducerii acțiunii, 20.09.2012 și până la data plății efective.

Respinge restul pretențiilor.

Obligă pârâta să plătească reclamantei T. V. M. cheltuieli de judecată în cuantum de 8679,81 lei, reprezentând onorariu avocat, cheltuieli de deplasare și contravaloare expertiză.

Obligă pârâta să plătească reclamanților T. A., T. I. și M. I. – A. cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, fiecăruia, reprezentând onorariu avocat.

Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2013.

JUDECĂTOR, GREFIER,

P. M.-GAROFIȚA R. M.

Red. PMG

25.06.2013

Tehnored.RM

25.06.2013

7 ex.

← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 96/2013. Judecătoria...		Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1915/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1915/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ Pretenţii. Sentința nr. 941/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ Pretenţii. Sentința nr. 39/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ Pretenţii. Sentința nr. 94/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ