Pretenţii. Sentința nr. 941/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 941/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 1150/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.941/2013
Ședința publică din 27 februarie 2013
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: M. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamantul Ș. R. D., domiciliat în mun. F., ., nr.172, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul Patrolea L. M., domiciliat în or. V., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la termenul din 20 februarie 2013, când instanța a rămas în pronunțare pe baza actelor și lucrărilor dosarului, iar încheierea de amânare a pronunțării din acea dată face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul Ș. R. D. a chemat în judecată pe pârâtul P. L. M., pentru pretenții, solicitând următoarele:
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.000 euro, achitată cu titlu de arvună conform celor cuprinse în antecontractul din 24.01.2008 încheiat între părți.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în data de 24.01.2008 a încheiat cu pârâtul un antecontract de vânzare-cumpărare a imobilului – apartament, înscris în CF 311 V., nr.top. 91/2/1/2/2/2/2/1/4, 91/2/1/2/2/2/2/1/4/16, compus din 3 camere, situat în or. V., ., ., pentru suma de 15.000 euro.
În acest sens, la acea dată i-a dat pârâtului suma de 12.000 euro, urmând ca în data de 15.04.2008 să se întâlnească pentru a perfecta actele la notar, în formă autentică.
La acea dată pârâtul nu s-a prezentat la notar pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, susținând că nu poate veni din V.. Ulterior, după ce pârâtul a tot amânat încheierea contractului, a aflat că nu mai este el proprietarul imobilului, deși atunci când l-a întrebat acesta nu a recunoscut și, mai mult decât atât, i-a spus că el locuiește încă în apartamentul respectiv și deci este proprietar.
Neavând încredere în spusele pârâtului, în data de 30.08.2010 a fost la Biroul de Carte Funciară de unde a solicitat extras CF și a constatat că la proprietarul imobilului sus menționat este trecută doamna V. Heek E.. A mai solicitat biroului de CF și o copie după cererea de întabulare a dreptului de proprietate, anexată prezentei.
Ulterior, a aflat despre dosarul nr._ soluționat de Judecătoria F. prin pronunțarea sentinței civile nr.576/2010 prin care s-a dispus evacuarea pârâtului din prezenta cauză și i s-a instituit totodată acestuia un drept de retenție asupra imobilului până la data când numita V. Heek E. va achita contravaloarea investițiilor efectuate în imobil.
Întrucât până la data prezentei pârâtul încă locuiește în imobilul respectiv iar susnumita nu și-a achitat datoria, a avut reprezentarea faptului că acesta este proprietarul imobilului.
După obținerea actelor sus menționate apreciază că, întrucât acesta este evins, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta nu mai poate produce efecte, în sensul că nu se poate perfecta un contract de vânzare-cumpărare valabil.
Față de cele arătate, solicită admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 12.000 euro achitată acestuia, conform celor prevăzute în antecontractul menționat, pe motiv că acesta a fost evins și contractul de vânzare-cumpărare este imposibil de a mai putea fi încheiat.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.1337 c.civ. și următoarele.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Potrivit art.137 al.1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În ședința publică din data de 9.01.2013 instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție care a fost admisă, având în vedere următoarele considerente:
Conform antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți la data de 24.01.2008, pârâtul s-a obligat să-i vândă reclamantului imobilul situat în or. V., ., . CF nr.311 V., nr.top. 91/2/1/2/2/2/2/1/4, 91/2/1/2/2/2/2/1/4/16, compus din trei camere și dependințe, cu o cotă de 25,56 mp din elementele de uz comun, bun propriu, pentru prețul de 15.000 euro.
La data semnării respectivului antecontract de vânzare-cumpărare, potrivit celor menționate în cuprinsul acestuia, cumpărătorul (reclamant) a achitat vânzătorului (pârât) suma de 12.000 euro cu titlu de arvună, diferența de 3.000 euro urmând a se achita în data de 15.04.2008, predarea-primirea imobilului și remiterea cheilor imobilului urmând a se face după data achitării întregii sume.
Față de faptul că actul de înstrăinare privind imobilul respectiv nu a mai fost perfectat în formă autentică, la data de 20.04.2012 reclamantul Ș. R. D. a intentat acțiunea civilă privind restituirea prețului achitat cu titlu de arvună, acțiune ce face obiectul acestui dosar.
Promisiunea de contract nu transferă dreptul de proprietate ci dă naștere numai la un drept de creanță, chiar dacă prin contractul în vederea căruia s-a făcut promisiunea s-ar constitui ori s-ar transmite un drept real, deoarece constituirea ori transmiterea unui atare drept nu se poate realiza decât în momentul încheierii contractului în forma cerută de lege.
În cazul în care în act nu s-a prevăzut nici un termen ea durează cât prevede termenul de prescripție de drept comun, care începe să curgă de la data încheierii promisiunii de contract.
În cazul în care valabilitatea înstrăinării este condiționată de existența unei forme autentice, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii prin care se solicită restituirea prețului de vânzare nu se calculează de la data întocmirii actului sub semnătură privată, ci de la data la care actul sub semnătură privată urma să fie autentificat, deci vânzarea să fie perfectată în formă autentică, termenul de prescripție fiind cel de 3 ani, adică cel prevăzut de art.3 din DL nr.167/1958, adică cel aplicabil acțiunilor în pretenții.
În cazul în speță, potrivit convenției încheiate între părți, materializată în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată intitulat antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24.01.2008, instanța reține că diferența de preț de 3.000 euro urma să fie achitată în data de 15.04.2008, urmând ca predarea – primirea imobilului și remiterea cheilor imobilului să se facă după achitarea întregii sume.
Astfel, instanța apreciază în lipsa unei date expres prevăzute în convenția părților, cu privire la perfectarea actelor în formă autentică, că data achitării diferenței de preț, respectiv 15.04.2008, este data de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani privind acțiunea în restituirea prețului.
Având în vedere că acțiunea care face obiectul acestui dosar a fost intentată la data de 12.04.2012 instanța apreciază că este promovată după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani – 15.04.2011 – motiv pentru care urmează a fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și ca o consecință a acestui fapt a fi respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant privind restituirea prețului achitat cu titlu de arvună.
În ceea ce privește întreruperea prescripției invocată de către reclamant, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.16-17 din DL nr.167/1958, cauzele de întrerupere a prescripției sunt legale, fiind stabilite exclusiv de lege; sunt limitative și de strictă interpretare și aplicare; produc efecte de drept (ope-legis) așa încât instanța numai constată producerea lor.
Potrivit art.16 al.1 din Decretul nr.167/1958 – prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească necompetentă; printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Instanța reține că doar primele două cauze vizează întreruperea prescripției dreptului material la acțiune, iar cea de-a treia cauză, respectiv efectuarea unui act începător de executare este o cauză de întrerupere a prescripției dreptului de a cere executarea silită care interesează dreptul procesual civil.
Pentru a produce efectul întreruptiv, se cere ca o primă condiție ca acțiunea în justiție să fie efectivă (adică făcută cu scopul de a fi admisă, retragerea ori perimarea demonstrând neîndeplinirea acestei condiții) și a doua condiție să fie admisă printr-o hotărâre definitivă.
În cazul în speță, instanța reține că reclamantul a invocat faptul că la data de 19.10.2010 a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului P. L. M., cerere ce a făcut obiectul dosarului civil nr.3305/_ al Judecătoriei F., însă această cerere de chemare în judecată a fost respinsă de Judecătoria F. prin sentința civilă nr.2270/20.12.2010, menținută prin decizia civilă nr.345/R/28.03.2011 de către Tribunalul B., astfel că față de soluția de respingere a acestei acțiuni prescripția dreptului material la acțiune nu este întreruptă.
În ceea ce privește notificarea în condițiile art.1079 cod civil – act începător de executare, întreprinsă în scopul obligării pârâtului la îndeplinirea întocmai a obligației asumate, respectiv de a încheia contractul de vânzare-cumpărare conform înțelegerii părților consimțite în antecontractul intervenit la data de 24.01.2008, conform susținerii reclamantului, instanța apreciază așa cum a arătat mai sus că efectuarea unui act începător de executare este o cauză de întrerupere a prescripției dreptului de a cere executarea silită care vizează dreptul procesual civil, astfel că nu produce efectul întreruptiv al prescripției dreptului material la acțiune.
Așa fiind, față de considerentele ce preced, urmează a respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. R. D. în contradictoriu cu pârâtul Patrolea L. M., pentru pretenții.
În baza art.274 cod procedură civilă, reclamantul Ș. R. D. fiind în culpă procesuală, și având în vedere disp. art.18 din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și faptul că reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar privind scutirea sa de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2633 lei, cerere care a fost admisă prin încheierea din 13 septembrie 2012 (fil.39), reclamantul fiind scutit de plata acestei taxe judiciare de timbru, urmează a-l obliga să plătească statului suma de 2633 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și a dispune darea în debit a acestuia la organele fiscale.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. R. D., domiciliat în mun. F., ., nr.172, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul Patrolea L. M., domiciliat în or. V., ., ., jud. B., pentru pretenții.
Obligă pe reclamant să plătească statului suma de 2633 lei cheltuieli procesuale constând în taxa judiciară de timbru.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 februarie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
B. G. M. G. S.
red.B.G.
18.03.2013
dact.M.G.S.
27.03.2013
4 ex.-
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1915/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 39/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
