Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 3811/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3811/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 4895/226/2013
ROMANIA
JUDECATORIA FAGARAS
JUDETUL BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3811/2013
Ședința publică din 20.11.2013
JUDECATOR: M. C. Grațiela
GREFIER: P. A. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanta S. I. V., CNP_, cu domiciliul ales în F., ..4, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. G., CNP_, cu domiciliul ales în București, ..70, sector 3, pentru ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Cauza s-a dezbătut în fond la data de 19.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii ce se află consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin cererea formulată de reclamanta S. I. V., în contradictoriu cu pârâtul S. G. a solicitat să se dispună prin ordonanța vremelnică și executorie fără somație sau trecerea unui termen încredințarea provizorie a minorei S. MAIA A., născută la data de 14.04.2009, către mama reclamantă și stabilirea domiciliului minorei la reclamanta, până la soluționarea pe fond a dosarului de divorț nr._ aflat pe rolul Judecătoriei F., cu cheltuielilor de judecată. În motivarea s-a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 2007 după o relație de prietenie de aproximativ 2 ani. Decizia de a se căsători a venit firesc deoarece ambii își doreau să întemeieze o familie. După o perioadă relațiile dintre părți s-au deteriorat și s-au despărțit în fapt de aproximativ un an de zile, iar din aceste motive în luna iunie 2013 s-a înregistrat cererea de divorț și alte cereri accesorii la Judecătoria F., în dosarul civil nr._ cu termen de judecată 19.11.2013. In toată aceasta perioadă reclamanta a menținut relațiile doar pentru interesul minorei. Minora locuiește efectiv împreună cu reclamanta și părinți materni, de care este foarte atașată. Minora este înregistrată din anul 2012 la Grădinița „ Prichindeii, din F., unde s-a adaptat imediat, fiind foarte sociabilă și dezinvoltă. Este permanent supravegheată de bunicii materni, care au fost încă de la nașterea minorei extraordinar de atașați și activi, fiind foarte implicați în creșterea și educarea minorei, astfel că minora crește într-un mediu propice alături de mamă, bunica (asistentă medicală la chirurgie) și bunicul (profesor la Liceul Industrial din F.). In acest cămin reclamanta și minora beneficiază de toată susținerea părinților săi și astfel este conferit minorei un cadru optim și liniștit pentru o dezvoltare armonioasă și sănătoasă.
În luna august 2013 pârâtul a venit în țară să o viziteze pe minoră, fiind mereu acceptat în familia reclamantei de dragul minorei. Pârâtul și-a dorit să petreacă câteva zile cu minora, astfel că reclamanta a luat decizia de a merge la Constanta unde locuiește pârâtul și au petrecut un sejur de câteva zile împreună. Reclamanta nu a dorit să o lase pe minora doar cu pârâtul întrucât acesta mereu a amenințat-o că va lua copilul și ca va pleca cu el în Cehia (unde acesta lucrează) deoarece considera ca destrămarea căsniciei se datorează exclusiv acesteia și minora trebuie să rămână doar cu el. Aceste amenințări au afectat relația părților și de aceea reclamanta, în perioada de concediu în Constanta a rezervat o camera la hotel și s-a cazat împreună cu minora. Cu toate acestea a fost dispusă să meargă oriunde a solicitat pârâtul pentru a nu interveni în vreun fel în relația tata-fiică și pentru a nu afecta dezvoltarea emoționala a minorei.
De altfel minora nu ar fi înțeles de ce mama nu își petrece timpul împreună cu ea și tatăl său, pentru că este foarte atașată de mama și permanent solicită prezenta acesteia.
Precizează faptul că reclamanta este angajată și ea în Cehia, în baza unui contract de munca, însă programul acesteia este foarte flexibil, astfel că lunar vine în țară și petrece câteva zile cu minora, uneori chiar până la doua săptămâni. In perioada în care nu este lângă minoră acestea păstrează zilnic legătura telefonic sau prin internet, unde se pot vedea prin intermediul camerelor web.
Pe perioada cât reclamanta este plecată din țară minora se afla sub stricta supraveghere a bunicilor materni, care sunt permanent preocupați de cele necesare minorei, asigurându-i un mediu adecvat pentru creștere și educare și participând la activitățile zilnice și educaționale.
De la înregistrarea divorțului, atitudinea pârâtului a devenit răzbunătoare, amenință continuu că o va lua pe minoră și va pleca cu ea, iar reclamanta nu o va mai vedea niciodată, atitudine ce induce reclamantei o stare de permanenta teamă, deoarece relația dintre tată și fiică nu s-a dezvoltat din cauza pârâtului, iar acesta este incapabil să asigure minorei un cadru optim pentru creștere și dezvoltare armonioasă, atâta timp cât nu deține o locuința, nu are o susținere din partea familiei, cu care minora nu a dezvoltat nici o relație de atașament deoarece familia pârâtului nu s-a arătat niciodată preocupată. Chiar și în situația în care pârâtul dorește să ia minora în Cehia, unde acesta deține un apartament în chirie, consideră că nu poate fi o soluție favorabilă și în interesul minorei, deoarece minora a locuit în Cehia o perioadă și adaptarea a fost foarte dificilă, în condițiile în care reclamanta era lângă copilul său. Chiar și în perioada respectivă pârâtul nu se descurcă să se îngrijească permanent de minoră, exclus fiind acum, când după un an de zile minora are un program special la grădinița, își petrece timpul jucându-se și socializând cu copii și prietenii acesteia, participă la anumite activități extracurriculare și educaționale, fiind permanent supravegheată de un membru al familie și astfel simțindu-se în siguranță.
Pârâtul nu poate asigura același mediu minorei, deoarece are un program de lucru încărcat, lucrează în 3 schimburi și disponibilitatea acestuia este redusă, iar minora ar ajunge să își petreacă majoritatea timpului alături de străini și în medii total necunoscute.
Atitudinea pârâtului este pur șicanatorie și răzbunătoare din cauza orgoliului personal și din motive străine de interesul superior al minorului, existând permanent riscul ca minora să fie luată de pârât pentru a rupe orice legătură dintre minoră și reclamantă.
In alta ordine de idei reclamanta a formulat această cerere de ordonanța președințială deoarece la data de 11.10.2013 pârâtul a venit la domiciliul acesteia din F. împreună cu organele de poliție pentru a lua minora. B. maternă a fost extrem de șocată și speriată de comportamentul pârâtului, care era foarte agitat și irascibil. Pârâtul nu era necesar să recurgă la astfel de acțiuni pentru că mereu a fost primit în casa pentru a vizita minora, dreptul său de a păstra legăturile părintești nefiindu-i îngrădit. Pârâtul a chemat organele de poliție pe motiv că bunicii materni au răpit-o pe minoră, fiind de totală rea credință. Din fericire minora nu a asistat la scenele tensionate dintre părți, deoarece era plecată cu bunicul pentru a o întâmpina pe reclamantă.
Așadar având în vedere aceasta situație apreciază că este în interesul superior al minorei să fie încredințată către mama reclamantă și să se stabilească domiciliul la mama, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de divorț și a cererilor accesorii.
În ceea ce privește stabilirea domiciliului minorei la mama reclamantă apreciază că practica și jurisprudența în materie de dreptul familiei înclină spre asigurarea unui domiciliu stabil minorului, care să nu aducă atingere interesului superior al minorului, în sensul că o eventuală rupere din mediul în care a crescut și este perfect adaptat, ar afecta dezvoltarea emoțională și psihică a minorului. Minora a crescut încă de mică în F. o perioadă cu părțile, apoi doar împreună cu mama reclamantă și bunicii minorei, acesta putând fii întrutotul considerat domiciliul statornic.
Reclamanta este cea care s-a preocupat, încă de la nașterea minorei de cele necesare creșterii, îngrijirii, supravegherii și educării, iar minora este foarte atașată de mama. Cu ajutorul familiei sale, reclamanta asigură fetiței din punct de vedere moral, afectiv și material un cadru adecvat creșterii și dezvoltării armonioase. Minora este și în prezent înregistrată la Grădinița Prichindeii din Cartierul 13 Decembrie. Un alt argument pentru stabilirea locuinței minorei la mamă îl reprezintă vârsta fragedă, relația dintre mama și copil este una dintre cele mai rezistente, privită din punct de vedere biologic si social. Se bazează pe sentimentul matern, la care se adaugă interferențe sociale, psihologice, educaționale, culturale, tradiționale. In sistemul social al familiei moderne, ambii părinți sunt implicați în creșterea si educarea copilului, dar mama rămâne factorul determinant, care supraveghează și îndrumă împlinirea socială și biologică a ființei umane.
In speța, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanța președințială, privind urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, deoarece pârâtul prin atitudinea acestuia imprevizibilă poate afecta oricând buna dezvoltare emoțională a minorei și astfel aducându-se atingere interesului superior al minorului. De asemenea aceasta cerere este menită să preîntâmpine impactul agresiv și consecințele negative asupra vieții armonioase și liniștite de până acum a minorei, care riscă să fie obligată, peste capacitatea sa de a înțelege, să se adapteze unui mediu total străin și necunoscut. In conformitate cu prevederile art. 919 NCPC condiția urgentei este prezumată, dar reiese și din considerentele cererii.
Pe cale de consecință solicită admiterea cererii de ordonanța președințiale astfel cum a fost formulată si întemeiata.
In drept întemeiem cererea pe dispozițiile art.919 si 996 si urm. N.C.pr.civ raportat la art.194 N.C. pr.civ. si art.92, 400 si 496 NCC.
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Instanța examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele;
Instanța reține că prin cererea formulată de reclamantă solicită încredințarea provizorie a minorei S. MAIA A., născută la data de 14.04.2009, către aceasta.
Instanța reține că potrivit modificărilor aduse prin noul cod civil nu mai există instituția încredințării minorilor ci aceea a exercitării autorității părintești de ambii părinți și doar în situații cu totul excepționale exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către un singur părinte.
Potrivit disp. art.919 c.civ. instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Față de dispozițiile menționate mai sus instanța constată că măsura provizorie a exercitării autorității părintești exclusive nu se regăsește printre situațiile prevăzute în textul menționat. De altfel prin acțiunea de drept comun înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.3430/12.06.2013, reclamanta a solicitat exercitarea autorității părintești de către ambii părinți privind pe minora S. MAIA A., născută la data de 14.04.2009.
Cu privire la măsura stabilirii provizorie a domiciliului minorei la reclamantă instanța reține potrivit probelor administrate în cauză următoarele:
Reclamanta are reședința în Republica Cehă – Brno, unde are și locul de muncă, astfel că nici măsura stabilirii domiciliului minorei la reclamantă nu poate fi avut în vedere atâta timp cât nu s-a solicitat stabilirea provizorie la locul unde locuiește efectiva mama, ci la bunica maternă din țară.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul mamei reclamantei a reieșit că locuința acesteia este mobilată, amenajată modern, locuința fiind proprietatea părinților reclamantei.
Din declarația de martor audiat în cauză G. M. (bunica maternă a minorei) reiese că până anul trecut pârâtul care este ginerele său s-a comportat cuviincios, chiar a fost de acord să divorțeze prin consens. Fiica părților a fost adusă la aceasta cu acordul părților în data de 06.12.2012. De crăciun pârâtul a venit să-și viziteze fiica a adus minorei cadouri însă nu erau mărimile acesteia. Pârâtul și-a vizitat fiica pe 14.04.2012 de ziua acesteia însă nu a plătit tortul fetiței dar sa comportat normal, însă acesta și-a schimbat comportamentul în vară luna august. Între părți au intervenit stări tensionate chiar amenințări, minorul a simțit acest lucru și a rugat pe tatăl său să nu o mai facă pe mama sa să plângă. Părțile au fost împreună cu minora la mare, fiica sa s-a dus ca minora să petreacă timp și în prezenta tatălui, însă nu a lăsat-o singură. În luna octombrie a acestui an pârâtul a venit din nou acasă la martoră de data aceasta a spus că a venit să o ia pe minoră pentru a o duce în C., însă minora nu este atașată de bunicii paterni, aceasta chiar azi vară a întrebat pe plajă cine sunt oameni aceștia. Deși minora cu acordul pârâtului a venit să locuiască la martoră, pârâtul cu aceea ocazie a acuzat-o de răpire. Pârâtul a anunțat telefonic poliția. Fiica sa vine lunar acasă stă câte 10-12 zile, se îngrijește de minoră, aduce cadouri, hăinițe, trimite bani. Pârâtul nu face același lucru nu aduce cadouri și nici bani. Ultimul cadou adus de pârât minorei a fost în vară când a adus jucării. Pârâtul o amenință pe fiica sa că o face să sufere și nu o să-l uite, că o ia pe minoră și nu o să o mai vadă. Minora a locuit din martie 2011 până în iunie 2011, pe perioada verii a sta la ea iar din septembrie 2011 – vara 2012 minora a locuit în Cehia, acesta nu s-a integrat acolo. Minora de atunci este la ea aceasta merge la grădiniță și s-a integrat bine. Il crede în stare pe pârât să vină să ia minora și cred că ar merge până acolo unde a face rău minorei pentru ca fiica martorei să sufere toată viața.
Din evaluare efectuată de psiholog a reieșit faptul că minora are o atitudine prea laxă la tată, rigiditate la mama. S-a recomandat ca minorul să rămână în grija mamei, însă prezența tatălui să nu lipsească din viața copilului, acesta reprezentând figura paternă care o completează pe mamă și care contribuie la fel de mult la buna creștere și dezvoltare a copilului. De asemenea s-a arătat că Maia își iubește tatăl și își amintește cu plăcere de el, iar soții continuă să își regleze conturile așa zis de dragul copiilor.
Față de această evaluare întocmită de către un specialist instanța constată că părinții urmează a-și revizui comportamentul și a nu înrăutăți situația existentă, să evite crearea unor stări tensionate permanente a cărei victimă ar putea fi copilul.
Potrivit disp. art.996 al.1 Cod procedură civilă instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantei există aparență de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pentru admisibilitatea unei cereri formulate pe calea ordonanței președințiale, reglementată de textul legal menționat mai sus, este necesar să fie îndeplinite condițiile urgenței, vremelniciei și neprejudecării fondului cauzei.
Instanța reține că, în speță, nu s-a dovedit condiția urgenței întrucât reclamanta a invocat faptul că urgența acestei cereri constă în aceea că pârâtul are o atitudinea pur șicanatorie și răzbunătoare din cauza orgoliului personal și din motive străine de interesul superior al minorului, existând permanent riscul ca minora să fie luată de pârât pentru a rupe orice legătură dintre minoră și reclamantă, că comportamentul pârâtului este unul foarte agitat și irascibil invocând faptul că bunicii materni au răpit-o pe minoră, din contră în evaluarea efectuată de psiholog s-a reținut că minora nu manifestă nici un fel de aversiune față de tatăl său, iar vorbele spuse de pârât bunicii minorei nu s-au dovedit a fi reale, ci vorbe spuse la nervi, fiind greu de admis că un părinte ar face rău propriului copil pentru a se răzbuna pe partenerul cu care nu își mai continuă cu acesta viața.
Instanța apreciază că nu poate fi stabilit domiciliu minorei la adresa indicată de reclamantă, care chiar dacă aceasta își vizitează lunar fiica, nu este suficient pentru stabilirea măsurii, fiind ea chiar și provizorie, la domiciliul bunicilor materni.
Așa fiind, instanța apreciind că nu dovedite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, urmează a respinge cererea formulată de reclamanta S. I. V., în contradictoriu cu pârâtul S. G., pentru ordonanță președințială.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. I. V., CNP_, cu domiciliul ales în F., ..4, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul S. G., CNP_, cu domiciliul ales în București, ..70, sector 3, pentru ordonanță președințială.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. C. Grațiela P. A. M.
Red.M.C.G.
Tehnored. P.A.M.
22.11.2013 - 4 ex
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3430/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4280/2013.... → |
|---|
