Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 465/2013. Judecătoria FĂLTICENI

Sentința nr. 465/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 2084/227/2012

DOSAR NR._

- exercitarea autorității părintești –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA FĂLTICENI

JUDEȚUL SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 465

Ședința publică din 25 februarie 2013

Instanța constituită din:

Președinte: G. S.

Grefier: M. I.

Ministerul Public fiind reprezentat de procuror O. N. F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamanta V. L., în contradictoriu cu pârâtul G. G.-C..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat V. I. pentru reclamantă, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul reclamantei depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru aferentă cererii privind stabilirea domiciliului minorei, în cuantum de 8 lei și diferența de 2 lei, cu același titlu privind cererea principală.

Arată că nu are de formulat cereri de probe.

Procurorul arată că nu are de formulat cereri noi.

Instanța, constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri pe fond.

Avocat V. I. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul ca autoritatea părintească asupra minorei G. R.-N., născută la data de 25.04.1998, să revină reclamantei, iar locuința minorei să fie stabilită la domiciliul mamei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, calculată în raport de venitul minim pe economia națională, cu cheltuieli de judecată.

Procurorul pune concluzii de admitere în parte a cererii reclamantei, în sensul ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să revină ambilor părinți, să se stabilească locuința minorei la domiciliul reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, calculată în raport de venitul minim pe economia națională.

După deliberare,

JUDECĂTORIA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ la data de 10.07.2012, reclamanta V. L., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. G.-C., ca autoritatea părintească asupra minorei G. R.-N., născută la data de 25.04.1998, să revină reclamantei, iar locuința minorei să fie stabilită la domiciliul mamei.

În fapt, reclamanta arată că, prin sentința civilă nr. 1499/29.06.2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, a fost desfăcută căsătoria încheiată cu pârâtul, iar minora G. R.-N., prin înțelegere cu pârâtul, a fost încredințată spre creștere și educare acestuia, fiind obligată la plata unei pensii de întreținere.

Situația care a fost avută în vedere de instanță la încredințarea minorei, s-a schimbat, în sensul că, din luna aprilie 2011 fetița s-a mutat la locuința sa din orașul Dolhasca, jud. Suceava, unde are condiții mai bune, este mai aproape de școală și se bucură de mai mult sprijin din partea familiei. Toate aceste modificări au fost efectuate în înțelegere cu fostul soț, tatăl fetiței, care nu mai are loc de muncă și nici alte venituri, nu se mai poate ocupa de minoră, având în vedere și aspectele specifice nunei domnișoare în devenire.

Întrucât, în fiecare vară fetița o vizitează în Italia și fiind necesar de fiecare dată acordul pârâtului, din nou prin înțelegere cu acesta, a înțeles să solicite ca exercitarea autorității părintești să-i revină ei în exclusivitate, fiind o pierdere de timp și de bani pentru toate formalitățile necesare în acest scop.

Susține că, are condițiile materiale și morale pentru a asigura copilului condiții bune pentru creșterea și educarea sa, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 398, art. 400 Cod civil.

În dovedire, a depus la dosar hotărârea de divorț și actul de naștere al minorei (f. 7-9 dosar).

Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță și a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantei.

Analizând ansamblul materialului probator, instanța a reținut următoarele:

Din căsătoria părților s-a născut minora G. R.-N., la data de 25.04.1998.

Prin sentința civilă nr. 1499 din 29 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, din culpă comună, s-a încuviințat ca minora să fie încredințată tatălui spre creștere și educare, mama fiind obligată să plătească în favoarea minorei o contribuție de întreținere în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data de 29.04.2009 și până la majoratul copilului.

Cu privire la exercitarea autorității părintești privind minora G. R.-N., la data de 25.04.1998, instanța reține că, în conformitate cu Noul Cod Civil, regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată după divorț, de ambii părinți.

Prin reglementarea acestei reguli s-a urmărit alinierea legislației românești la majoritatea sistemelor din Europa, care prevăd că ambii părinți, indiferent că sunt sau nu împreună, trebuie să își asume obligațiile părintești și să înțeleagă că orice copil are nevoie să fie crescut, atât de mamă, cât și de tată.

Exercitarea autorității părintești de ambii părinți presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea minorului, cum ar fi de exemplu: cele privind școala la care copilul va fi înscris, intervențiile medicale de care acesta are nevoie, religia copilului. Este vorba despre o conștientizare a responsabilității pe care o au ambii părinți cu privire la creșterea și educarea împreună a copilului lor chiar în situația în care sunt separați părinții.

Coroborând concluziile referatului de ancheta psihosocială efectuată la domiciliul pârâtului, cu depozițiile martorilor V. Ș. și V. A. și cu susținerile minorei, instanța reține că, minora este atașată de mama și de bunicii săi materni, iar de doi ani nu mai locuiește la domiciliul tatălui, cu care nu are relații de prietenie, nedorind a fi în prezența acestuia (f. 19, 29, 33, 34 dosar).

S-a mai reținut că părinții reclamantei, unde locuiește în prezent minora, dispun de posibilități materiale și condiții de locuit corespunzătoare dezvoltării copilului și prezintă garanții morale pentru exercitarea autorității părintești.

Art. 507 Cod civil, stabilește veritabile situații excepționale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, de interpretare restrictivă.

Coroborând aceste aspecte și având în vedere vârsta minorei, opțiunea manifestată în fata instanței cu ocazia ascultării acesteia, precum și împrejurarea că aceasta a dezvoltat în mod firesc puternice sentimente de atașament față de mamă, instanța apreciază că există motive întemeiate ca exercitarea autorității părintești să revină exclusiv reclamantei, aceasta prezentând suficiente garanții morale și materiale pentru a asigura minorei și pe viitor o dezvoltare armonioasa.

Instanța are în vedere în acest sens, ca, pentru exercitarea efectiva a autorității părintești se impune efectuarea în mod permanent și continuu de acte privitoare la minor (altele decât cele curente), acte care pot pricinui prejudicii minorei în măsura în care sunt efectuate cu întârziere.

Or, în cazul de față, instanța constată că soții nu au manifestat o atitudine conciliantă, astfel încât să existe premisele unei bune înțelegeri în viitor în scopul îndeplinirii în timp util a actelor privitoare la minoră.

Dimpotrivă, instanța apreciază că, din circumstanțele speței se naște prezumția că, în viitor, exercitarea în comun a autorității părintești va fi o sursa continuă de litigii, o sursă care în concret va fi de natură să aducă atingere interesului superior al minorului.

Ca urmare, în baza art. 397 Cod civil, instanța va admite cererea și va încuviința ca autoritatea părintească privind pe minora G. R.-N., născută la data de 25.04.1998, să fie exercitată de reclamantă.

Totodată, în temeiul art. 400 alin. 1, va stabili domiciliul minorei la domiciliul reclamantei respectiv orașul Dolhasca, jud. Suceava, la familia V. P. și A..

Deosebit de aceasta, instanța, în raport de dispozițiile art. 402 alin. 1 coroborate cu prevederile art. 499 alin. 1, art. 527 și următoarele Cod civil, va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare, învățătură și pregătire profesională a minorei, sens în care va obliga pe pârât să contribuie la întreținerea minorei, pensia de întreținere fiind stabilită conform cuantumului venitului minim pe economia națională, sumă pe care pârâtul o va achita de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la filele 5, 37, 38 dosar.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea civilă având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamanta V. L., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat V. I., din mun. Fălticeni, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul G. G.-C., domiciliat în oraș Dolhasca, ..

Autoritatea părintească asupra minorei G. R.-N., născută la data de 25.04.1998, revine reclamantei, V. L..

Stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantei, respectiv orașul Dolhasca, jud. Suceava, la familia V. P. și A..

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 175 lei, lunar, pensie de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii – 10.07.2012 și până la 01.02.2013 și suma de 185 lei, lunar, pensie de întreținere începând cu data de 01.02.2013 și până la majoratul minorei.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 516 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.

Președinte,Grefier,

Red. G.S.

Tehn.Ic.M./4 ex./21.03.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 465/2013. Judecătoria FĂLTICENI