Acţiune posesorie. Sentința nr. 31/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 2846/227/2014
Dosar nr._ - acțiune posesorie-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 31
Ședința publică din 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. E.-G.
Grefier: P. V.
Pe rol, se află judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune posesorie, privind pe reclamanta P. F., în contradictoriu cu pârâții: S. P. și S. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat A. D., pârâtul asistat de avocat T. M., precum și martorul R. Miluță P., lipsă fiind reclamanta și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată depus la dosar referatul întocmit de grefier I. M..
În conformitate cu prev. art. 311 Cod pr. civilă instanța procedează al audierea martorului prezent R. P., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, separat, atașat la dosar fila 167.
Avocat T. M. depune la dosar o adresă care confirmă faptul că P. a încercat să fragmenteze terenul.
Constatând că nu mai sunt alte incidente de soluționat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C. pr. civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul la fond.
Avocat A. D., pentru reclamantă, solicită admiterea cererii și totodată solicită a se observa că sunt îndeplinite condițiile pentru acțiunea posesorie. Astfel, cerințele solicitate de lege se referă la posesia de minim un an. Prin cerere și răspunsul la întâmpinare a arătat că familia reclamantei a avut posesia terenului foarte mult timp, pârâtul nu a avut posesia, ci doar acte care nu conțin suficiente date, iar autorul acestora nu a avut acel teren. Solicită obligarea pârâților la eliberarea terenului, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii și factură onorariu avocat.
Avocat T. M., pentru reclamantă, solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că pârâții au stăpânit acest teren din anul 1995, iar acest lucru rezultă din declarația martorului audiat astăzi. Solicită înlăturarea declarațiilor martorilor L. și P. C., aceștia au mințit când au afirmat că au văzut pe numitul R. când a măsurat terenul și că stau foarte aproape de terenul în litigiu. Menționează că a făcut dovezi că pârâții au avut posesia, a depus înscrisuri în dovedire – filele 56, 57, chitanțe de unde rezultă că au plătit impozit pe teren și certificat fiscal de unde rezultă că sunt înscriși în registre cu terenul și că acesta este intabulat. La fila 129 este depus un certificat de producător emis în anul 2012. S-a luat interogatoriu pârâților și aceștia au arătat că singura divergență a fost că soțul reclamantei a încercat să despartă suprafața pârâților în două, moment în care pârâții au făcut plângere la poliție și i s-a pus în vedere să retragă gardul. Consideră că nu este justificată acțiunea, precizând că și în alți ani a păscut vaca, dar nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii posesorii. Cererea nu este întemeiată și de altfel a dovedit prin declarațiile martorilor, iar reclamanta nu a făcut nicio probă. Cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza pentru soluționare.
După deliberare,
INSTANTA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 01.07.2014 sub nr._, reclamanta P. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. P. si S. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face
- să fie obligați pârâții la încetarea tulburării posesiei pe care o are asupra unei părți din terenul înscris în cartea funciară nr._ a comunei cadastrale Dolhești, în suprafață de 2880 mp;
- obligarea pârâților la ridicarea stâlpilor de beton care împrejmuiesc acest teren;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Terenul l-a evaluat la suma de 8.870,4 lei conform raportului de evaluare a notarilor publici.
In temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
In motivare a arătat că începând din perioada în care au fost colectivizate terenurile agricole de pe raza comunei Doihești județul Suceava, mama sa, G. E. și tatăl său G. I. au stăpânit și folosit o suprafață de teren de 30 de prăjini (aproximativ 5400 mp) situată în satul Dolheștii M., ., la locul numit „Dealul Podișor".
Susține că terenul este format din două corpuri de proprietate alăturate, respectiv 14 prăjini (aproximativ 2520 mp) care se află în spatele casei nr. 135 din această localitate, iar 16 prăjini (aproximativ 2.880 mp) situate la vestul suprafeței de 14 prăjini.
Terenul în integralitatea lui se învecinează la nord cu S. C. și L. V., la est cu un drum de acces, la vest cu S. V. și G. P. și la sud cu locuința ei și drum comunal.
După decesul tatălui său, respectiv după data de 28.09.1992, mama sa G. E. a stăpânit și folosit în continuare acea suprafață de teren.
În anul 2001 a fost eliberat pe numele lui P. M. titlul de proprietate nr. 1243 din 09.07.2001, în care sunt trecute mai multe corpuri de teren, printre care și suprafața de 1 ha și 2500 mp la locul numit „Dealul Podișor", care include și terenul în suprafață de 30 de prăjini indicat, în realitate acest teren fiind împărțit în posesia mai multor persoane încă din perioada colectivizării, printre care se număra și mama reclamantei.
Precizează că și G. P., vărul său a avut în posesie o suprafață de 900 mp din corpul mare de proprietate înscris în titlul de proprietate al lui P. M., suprafață situată la sudul corpului de teren în suprafață de 16 prăjini (aproximativ 2880 mp).
Pentru a valida posesia îndelungată și neîntreruptă a mamei sale asupra terenului în suprafață de 30 de prăjini și a o transforma în proprietate, între P. M. și G. E. a fost încheiat la data de 04 mai 2003 un înscris intitulat „proces-verbal" prin care a fost vândută suprafața de 30 de prăjini în cauză.
Reclamanta mai susține că G. E. a stăpânit suprafața de teren de 30 de prăjini, a folosit-o conform destinației sale, respectiv a efectuat lucrări agricole și și-a însușit produsul acestora până la decesul său din data de 20.03.2011, comportându-se ca un proprietar.
După decesul acesteia, respectiv din 20.03.2011 și până în luna februarie 2014, reclamanta a continuat stăpânirea și folosirea terenului ca și un proprietar, având reprezentarea că este proprietar în baza înscrisului sub semnătură privată din 2003 și a acordului expres al surorilor sale, respectiv: P. C., P. V., Căbăscu E., G. A., C. E. și a fratelui său G. D..
De altfel, în actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr. 144 din 03 februarie 2014 de BNP U. D. este indicat expres că P. C., P. V., G. A., G. D. și C. E., nu primesc bunuri în natură în urma partajului, iar Căbăscu E. și-a păstrat doar un drept de uzufruct viager asupra anexei bucătărie indicate în actul de partaj. Precizează și că în timpul în care mama sa era în viață a ajutat-o la lucrările agricole efectuate pe acel teren.
În anul 2003, S. P. și soția sa au intrat în posesia suprafeței de teren de 900 mp care se afla anterior în posesia vărului reclamantei G. P., teren aflat la nordul terenului pe care aveau deja amplasate curți construcții, probabil în baza unei înțelegeri verbale cu P. M..
Deși a existat doar acordul cu P. M. de a le ceda folosința terenului de 900 mp indicată anterior, S. P. și soția sa au intrat în mod samavolnic, fără acordul reclamantei pe corpul de teren în suprafață de 16 prăjini (aproximativ 2880 mp) aflat la nord de terenul din posesia lui G. P. și i-au interzis accesul pe teren, susținând că le aparține. De asemenea, au cultivat terenul în cauză fără acordul său, au desființat gardul care exista inițial, au împrejmuit terenul cu stâlpi de beton și în continuare îi interzic accesul la teren.
In plus, în decembrie 2013 au chemat la fața locului un expert care a măsurat terenul în cauză, alături de terenul a cărui posesie a fost anterior cedată lui G. P. și terenul pe care aveau amplasate construcțiile, iar în urma demersurilor efectuate prin avocat reclamanta a aflat că și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului, fiind înscris în CF nr._ a comunei cadastrale Dolhești, deși nu cunoaște în baza căror acte de proprietate.
Arată faptul că de când locuieste în acesta zonă, respectiv din anul 1965 S. P. nu a ridicat niciodată pretenții asupra terenului aflat în posesia mamei reclamantei și apoi a reclamantei, însă probabil a profitat de decesul mamei acesteia pentru a tulbura posesia pe care o avea asupra acelui corp de teren și a-și extinde posesia asupra grădinii pe care nu a avut-o niciodată.
De asemenea, posesia mamei reclamantei și a sa asupra terenului era cunoscută șl acceptată de toți vecinii și inclusiv de proprietarul terenului, care a transmis prin act sub semnătură privată dreptul de proprietate asupra terenului.
Reclamanta a invocat disp. art. 949 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia „cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".
Reclamanta consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege întrucât a posedat bunul în cauză de la decesul mantei sale, respectiv 20.03.2011 și până la data tulburării posesiei, anume februarie 2014, mai mult de un an de zile, în plus, invocă și joncțiunea posesiilor, respectiv a posesiei părinților săi și a mamei mele cu posesia mea, pentru a dovedi că bunul se află în posesia familiei sale de peste 40 de ani.
Deși nu cunosc în ce temei și în baza căror înscrisuri doveditoare ale proprietății S. P. și S. V. și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, arată că potrivit art. 950 alin. 1 Cod civil, „acțiunile posesorii pot fi introduse si împotriva proprietarului”.
Reclamanta consideră că atât timp cât terenul în cauză se află în posesia familiei sale de foarte mulți ani, iar prin actul din anul 2003 chiar și proprietarul pe numele căruia a fost emis titlul de proprietate le recunoaște dreptul asupra terenului prin vânzarea acestuia către, mama sa, iar posesia a fost una utilă, continuă, pașnică, neîntreruptă și posesorii s-au comportat ca proprietari, sunt îndeplinite condițiile acțiunii posesorii în complângere.
De asemenea, în vederea, exercitării posesiei, reclamanta consideră că este necesară desființarea stâlpilor de beton întrucât aceștia îi stânjenesc accesul la teren. Precizează că acești stâlpi au fost edificați din câte cunoaște în lipsa oricărei autorizații de construcție.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu doi martori precum și a oricărei alte probe a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
In dovedire a depus la dosar înscrisuri (f.12-36 dosar).
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtilor pentru ca în termen de 25 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantei, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă.
Pârâții S. P. si S. V. au depus la dosar întâmpinare (f.52-54 dosar) prin care au solicitat respingerea acțiunii promovate de P. F., ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare au arătat sub un prim aspect că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât ei nu exercită acte de tulburare de posesie asupra suprafeței de teren pretinsă, ci ei stăpânesc suprafața de 4100 mp teren curți construcții și arabil situat în intravilanul satului Dolheștii M., ., în calitate de proprietari, calitate conferită de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 78 din 22.11.1995 la BNP M. A.. Suprafața totală cumpărată de ei este identică cu parcelele ICc și 2 A înscrise in Cartea Funciară nr._ a comunei cadastrale Dolhești în care sunt intabulați proprietari.
Mai arată pârâții că stăpânesc acest teren de la data cumpărării respectiv 22 noiembrie 1995 și în prezent. În 2012 și până în decembrie 2013 au fost plecați în Italia lăsând în grija reclamantei și a familiei sale casa și anexele gospodărești. Ca o recompensă pentru paza acestor bunuri au permis acestora să-și pășuneze animalele pe terenul cu iarbă proprietatea lor. Nu au transmis în niciun mod niciunul din atributele dreptului lor de proprietate asupra terenului cumpărat de ei.
Prin exercitarea posesiei ca atribut al dreptului de proprietatea asupra terenului dobândit prin contractul susmenționat (fiind cumpărători de bună credință) nu au tulburat în niciun mod pretinsa posesie a reclamantei asupra terenului proprietatea lor. Nu este real că mama reclamantei și apoi aceasta ar fi avut posesia terenului lor, din 1995 și până în prezent aceștia nu au stăpânit imobilul pârâților, ei fiind cunoscuți ca proprietari și posesori. Animalele reclamantei au pășunat cu voia acestora o parte din teren pe care se află iarbă, ca o compensare pentru că au avut paza imobilelor pe timpul cât au fost plecați la muncă.
Sub un al doilea aspect, pârâții precizează că nu este întemeiată nici cererea de a fi obligați să ridice stâlpii de beton care împrejmuiesc proprietatea acestora, gardul fiind edificat cu circa cinci ani în urmă, reclamanta neridicând nici un fel de pretenții la data construirii acestuia. Nu este reală susținerea reclamantei potrivit căreia pârâtii au desființat gardul care exista inițial, nici părinții reclamantei și nici aceasta nu au avut nici un gard care să împrejmuiască terenul dobândit de pârâti prin cumpărare, gardul acestora fiind singurul edificat în jurul parcelei de teren curți construcții și arabil.
Mai arată că reclamanta formulează o acțiune posesorie invocând o posesie utilă, continuă, pașnică, neîntreruptă (aspect nereal), însă încearcă să acrediteze ideea că de fapt ar avea proprietatea acestui teren depunând la dosar înscrisurile privind dezbaterea succesiunii după defuncții G. I. si E., certificat de moștenitor nr. 6/3.02.2014 neprecizând actul în baza căruia s-a cuprins în masa succesorală a defuncților teren la locul "Podișor" precum și înscrisul sub semnătură privată prin care autoarea sa ar fi cumpărat de la P. M. suprafața de 30 prăjini teren.
Ori, ei sunt proprietari asupra suprafeței de 4100 mp din anul 1995, și nu din 4.05.2003 de când datează procesul verbal invocat de reclamantă. Din 1995 și până în prezent părinții reclamantei și apoi reclamanta nu au invocat vreun act și nu au achitat vreun impozit pentru terenul cumpărat, arat, cultivat și împrejmuit de pârâți.
Cum susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, pârâtii solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept art. 205 cod proc civ, 555, 557, 885, Cod civil.
In dovedire au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri si martori.
In dovedire au depus la dosar înscrisuri: contract de vânzare cumpărare aut sub nr. 78 din 22 noiembrie 1995 la BNP M. A., certificate fiscale eliberate de Primăria comunei Dolhasti, chitanțe privind plata impozitului pentru terenul cumpărat, încheierea nr._ din 16.12.2013 a OCPI Suceava - Biroul de carte funciară Fălticeni, plan de amplasament și delimitare a imobilului, plan de încadrare în zonă, tabel de mișcare parcelară, extras de carte funciară pentru informare, certificat de urbanism, proces verbal de predare primire, instalare și punere în funcțiune echipamente, împuternicire avocațială, chitanță avocat (f.55-73 dosar).
Potrivit art. 201 al.2 Cod pr. civilă întâmpinarea a fost comunicată reclamantei pentru formulare răspuns.
Reclamanta P. F. a formulat răspuns la întâmpinare (f.76-80 dosar) prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâți ca nefondate.
Susține că acțiunea posesorie poate fi opusă chiar și unei persoane care pretinde că este proprietar.
A invocat disp.art. 949 alin. 1 Cod civil, si consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege întrucât a posedat bunul în cauză de la decesul mamei sale, respectiv 20.03.2011 și până ta data tulburării posesiei, anume februarie 2014, mai mult de un an de zile. In plus, invocă și joncțiunea posesiilor, respectiv a posesiei părinților săi și a mamei sale cu posesia ei, pentru a dovedi că bunul se află în posesia familiei ei de peste 40 de ani.
Deși nu cunoaște în ce temei S. P. și S. V. și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, arată că potrivit art. 950 alin. 1 Cod civil, ..acțiunile posesorii pot fi introduse si împotriva proprietarului".
Cât timp terenul în cauză se află în posesia familiei sale de foarte mulți ani, iar prin actul din anul 2003 chiar și proprietarul pe numele căruia a fost emis titlul de proprietate ne recunoaște dreptul asupra terenului prin vânzarea acestuia către mama sa, iar posesia a fost una utilaj continuă, pașnică, neîntreruptă și posesorii s-au comportat ca proprietari, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile acțiunii posesorii în complângere.
Mai arată că pârâții nu au dovedit că au calitatea de proprietari asupra terenului.
Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate întâmpinării, precum și din conținutul întâmpinării, reclamanții pretind că ar avea calitatea de proprietari asupra terenului în cauză, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 78 din 22.11.1995 de BNP M. A.. Din cuprinsul acelui contract de vânzare-cumpărare nu reiese numărul de parcelă sau orice alt element clar de identificare a terenului pentru a se putea stabili dacă este vorba de terenul în cauza sau de orice alt teren. Este de observat faptul că pârâții au procedat la intabularea imobilului la un interval de timp de aproape 18 ani, aceasta tocmai deoarece la momentul cumpărării, nefiind individualizat imobilul, nu putea fi intabulat.
În plus, terenul a fost dobândit de vânzători prin moștenire legală, conform certificatului de moștenitor nr. 142 din 31.10.1995 eliberat de fostul notariat de stat local Fălticeni. Având în vedere faptul că atât moștenirea legala cât și vânzarea-cumpararea nu sunt modalități originare de dobândire a dreptului de proprietate, pentru a se putea face dovada calității de proprietar a pârâților este necesar ca aceștia să dovedească . autorului lor printr-un mod originar de dobândire.
Astfel, ar fi necesar să se dovedească dacă autorul pârâților a dobândit în mod legal acel teren, respectiv prin reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea unui titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, având în vedere că terenul în cauză a fost supus colectivizării. De asemenea, trebuie să se dovedească dacă a fost emis titlul de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament.
In acest sens, pentru verificarea situației juridice reale a dreptului de proprietate pretins de pârâți asupra terenului în litigiu, reclamanta solicită efectuarea unei adrese către Primăria comunei Doihești prin care să se comunice următoarele:
- copia registrului agricol pentru anii 1959-1962 în care sunt înscrise terenurile proprietatea lui S. D.;
- copia certificatului de moștenitor după S. D.;
- copia adeverinței de proprietar emisă pe numele S. D. în temeiul Legii nr. 18/1991;
- copia planului de situație anexă adeverinței de proprietate indicate mai sus și copia certificatului fiscal din anul 1995 emisă de Primăria comunei Doihești pentru S. I. spre a-i servi la biroul notarial.
Teza probatorie este reprezentată de faptul că în realitate autorul vânzătorului S. I., respectiv S. D. deși a avut terenuri înscrise în registrul agricol din anii 1959-1962, acesta a figurat cu mai multe suprafețe în amplasamente diferite, respectiv de la locurile „Între gîrle"" și „In cot", care nu erau situate la locul numit „Dealul Podișor". În plus, deși s-a eliberat o adeverință de proprietar pe numele lut S. D. în temeiul Legii nr. 18/1991, aceasta nu putea sta la baza unui act translativ de proprietate, singurul act care putea justifica atât dreptul de proprietate cât și transferul acestuia fiind titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.
Precizează reclamanta că a solicitat Primăriei comunei Doihești comunicarea acestor înscrisuri, conform adresei pe care o anexează la dosar, însă nu am primit nici un răspuns până în prezent.
De asemenea, solicită efectuarea unei adrese către Biroul notarului public M. A. pentru a comunica copia tuturor înscrisurilor care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 78 din 22.11.1995, precum și o adresă către Arhiva fostului Notariat de stat Suceava - fostul Notariat de stat local Fălticeni pentru a se comunica toate înscrisurile care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr. 142 din 31.10.1995 eliberat de fostul Notariat de stat local Fălticeni.
Teza probatorie este reprezentată de faptul că în realitate la baza vânzării, respectiv emiterii certificatului de moștenitor nu a stat un titlu de proprietate, ci cel mult o adeverință de proprietate, care are în anexă individualizate corpurile de proprietate, situate în alt loc decât „Dealul Podișor".
Așadar, reclamanta consideră că nu există probe suficiente din care să rezulte calitatea de proprietari a pârâților pentru terenul a cărui posesie ea solicită să fie apărată, iar oricum această calitate este irelevantă într-o acțiune posesorie în complângere, putând fi opusă și unui eventual proprietar.
In primul rând, aceștia nu pot dovedi calitatea de proprietari asupra terenului.
În al doilea rând, aceștia nu au stăpânit niciodată terenul în litigiu, intrând în mod samavolnic în stăpânirea lut în luna februarie 2014, după ce și-au intabulat dreptul de proprietate într-o modalitate care și în prezent rămâne un mister și care poate fi clarificată doar după consultarea tuturor înscrisurilor care au stat la baza emiterii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv a certificatului de moștenitor.
Precizează și faptul că însăși Primăria comunei Dolhești prin adresa nr. 498 din 05.03.2014 atestă următoarele: „comisia de fond funciar Doihești, alături de documentele necesare eliberării titlului de proprietate a întocmit un proces verbal de punere în posesie în baza căreia a fost pus în posesie titularul terenului, respectiv P. M., eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 1243 din 09.07.2001. Având în vedere ca sunteți în posesia terenului fiind cultivat și trecut în registrul agricol pe numele dumneavoastră și faptul că numitul S. P. intră abuziv pe acest teren, vă comunicăm că Comisia comunala de fond funciar nu are competență să soluționeze acest conflict”.
Această adresă a fost comunicată soțului reclamantei și anume lui P. C., urmare a sesizării intrării abuzive pe terenul aflat în posesia reclamantei și a soțului său.
Așadar consideră că este nereală afirmația din cuprinsul întâmpinării conform căreia pârâții stăpânesc suprafața de teren de la data cumpărării, 22 noiembrie 1995 și până în prezent în condițiile în care suprafața în litigiu este cuprinsă în titlul de proprietate emis pe numele lui P. M., care a fost pus în posesie anterior emiterii titlului de proprietate nr. 1243 din 09.07.2001. În plus, chitanțele anexate de pârâți la dosar dovedesc plata impozitului pe un teren oarecare și nu pentru terenul în cauză.
În al treilea rând, cele învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată reprezintă situația reală de fapt, fiind chiar dovedită data punerii în posesie a lui P. M. prin anexa la titlul de proprietate, iar din probele ce urmează a fi administrate vor fi dovedite și celelalte aspecte descrise în situația de fapt.
A atasat la dosar copia adresei către Primăria comunei Dolhești prin care s-a solicitat să se comunice aspecte ce vizează titlul de proprietate emis pentru S. D., precum și copia adresei nr. 498 din 05.03.2014 emisă de Primăria comunei Dolhești (f.81-82 dosar).
La solicitarea instantei Primăria comunei Dolhesti a comunicat la dosar copia registrului agricol din anii 1959-1962 după S. D. si certificatul fiscal din anul 1995 emis de Primăria comunei Dolhesti pentru S. I. (f.114-116 dosar).
În temeiul art. 351-352 Cod procedură civilă, s-a procedat la administrarea interogatoriului reclamantei, răspunsurile fiind consemnate pe lista cu întrebări depusă la fila 135 dosar, administrarea și a probei testimoniale, depozițiile martorilor fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la filele: 135 dosar – martora P. C. și 136 dosar – martora L. A. (propuse de partea reclamantă) și respectiv fila 138 dosar – martorul S. A. – propus de partea pârâtă precum si administrarea ( din oficiu) a probei de interogatoriile pârâtilor (f.144-145 dosar).
Societatea Profesională Notarială A. din mun. Fălticeni a înaintat la dosar în copie documentația care a stat la baza eliberării Certificatului de moștenitor nr. 142/31.10.1995 de către Notariatul de Stat Local Fălticeni după defunctii S. L. si S. D. (f.153-157).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține că pârâții sunt proprietari ai terenului în suprafață de 4.300 mp. situat în intravilanul localității Dolheștii M. și înscris în Cartea Funciară sub nr. cadastral_.
Reclamanta susține că o parte din terenul menționat respectiv, suprafața de 2.880 mp. este proprietatea sa și că, din decembrie 2013, pârâții i-au ocupat proprietatea, deși posesia asupra bunului mobil a fost exercitată încă din perioada colectivizării de părinții săi.
In cadrul analizării unei cereri posesorii trebuie analizat dacă reclamanta a exercitat faptul posesiei asupra bunului, dacă au intervenit acte de tulburare ori de deposedare (pașnică/violență) și respectarea termenului de prescripție, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 949, art. 951 Cod civil.
In speță, din probatoriul administrat, reiese că terenurile aparținând părților se învecinează fiind delimitate prin semne de hotar.
Prin probele administrate, pârâții au dovedit faptul că au exercitat posesia asupra suprafetei de teren proprietatea lor încă din anul 1995 (data dobândirii prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 78/1995 la BNP M. A.) împrejurare atestată prin înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor S. A., R. P. dar și cu răspunsurile la interogatorii.
Martorii propuși de reclamantă P. C. și L. A. susțin că terenul în litigiu a fost stăpânit de reclamantă însă aceste declarații trebuie analizate în contextul în care pârâtul a arătat că parte din terenul lor era uneori folosit și de vecini, inclusiv de reclamantă în situația în care nu locuiau anumite perioade de timp la imobilul din localitatea Dolhești.
Martorii propuși de reclamantă susțin că suprafața de teren în litigiu aparținuse numitului P. însă aceste declarații sunt combătute de declarația martorului R. P. care în calitate de angajat al Primăriei „a efectuat măsurătorile terenului ce a aparținut numitului P., terenul pârâților fiind delimitat, de niște leațuri”.
In acest context se constată că terenurile au fost clar delimitate, reclamanta nu a probat existența unei tulburări a posesiei sale și față de acestea, cererea va fi respinsă ca nefondată.
In temeiul art. 453 Cod pr. civilă va obliga reclamanta să plătească pârâților suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta P. F. (CNP_) – cu dom. în satul Dolhestii M., nr. 135, ., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat „B. si Asociații” cu sediul profesional în mun. Bucuresti, ., nr. 70, sector 2 a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. P. (CNP_) si S. V. (CNP_) – ambii cu domiciliul în satul Dolheștii M., nr. 137, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de șa comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.01.2015.
P., Grefier,
Red.DEG
Tehnored.PM
Ex.5
Data:19.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 210/2015. Judecătoria... → |
|---|
