Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 1346/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1346/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3047/227/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1346/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. R.
Grefier I. G.
Pe rol pronunțarea cauzei civile promovată de reclamantul T. P. în contradictoriu cu pârâții I. R., T. T. C. și T. M., având ca obiect - hotărâre care sa tina loc de act autentic .
Dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 09 iunie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.09.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul T. P., a chemat în judecată pe pârâții: I. R., T. T. C. și T. M., pentru ca în baza probelor ce se vor administra și prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate:
- că între el și prim-pârâta I. R. a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare materializată prin două acte sub semnătură privată denumite „act de vânzare-cumpărare” încheiate la data de 06.08.2006, prin care s-au vândut și a cumpărat una casă cu anexă împreună cu terenul aferent în suprafață actuală de 3119 mp, situate în intravilanul satului Probota, oraș Dolhasca, jud. Suceava, învecinate cu U. V. (N), T. P. (E), drum sătesc (S) și G. Ghe.C-tin (V), conform planului amplasament de delimitare a corpului de proprietate, evaluate la_,60 lei;
- pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic;
- cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că, prin certificatul de moștenitor autentificat sub nr.59/1986 de fostul notariat de stat Suceava, după autoarea T. A., decedată la data de 23.10.1985, a rămas ca unică moștenitoare legală prin acceptare, prim-pârâta T. R., în calitate de fiică, restul descendenților de gradul I, T. C., T. P. și T. T., fiind succesibili renunțători prin declarațiile autentificate sub nr.45-47/1986.
Arată că masa succesorală rămasă de pe urma autoarei lor era compusă dintr-o casă situată pe suprafața de 250 mp teren din intravilanul satului Probota.
Precizează reclamantul că imediat după decesul mamei lor T. A., între el și I. R. care era unică moștenitoare, a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare prin care aceasta i-a vândut casa bătrânească cu anexă(grajd), ambele construite în anul 1920 și pentru care sora sa a primit suma de 1894 lei. Convenția a vizat și suprafața de 3383 mp teren curți-construcții și gradina aferentă pentru care aceasta a primit în anul 2006 suma de 10 mil.lei vechi. Arată că în acest sens, pentru a se consfinți înțelegerea lor au fost încheiate două înscrisuri sub semnătură privată denumit „acte de vânzare-cumpărare”.
Precizează că din primul act de vânzare-cumpărare și din „notă” privind declarațiile date de I. R., T. T. și T. R. (soția supravețuitoare după T. C. sau C., decedat la 27.04.2004, fără moștenitori rezervatari), rezultă că toți au fost de acord cu această vânzare, motivat de faptul că fiii autoarei au fost înzestrați, iar el a locuit dintotdeauna la câțiva metri de casa părintească și a avut mereu grijă de aceasta și de bunurile sale, având în vedere că pârâta s-a stabilit de peste 40 ani în D..
Menționează reclamantul că după apariția Legii nr. 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, considerându-se prezumtiv proprietar pe casă și terenul vândut, bunuri cu care figurează în registrul agricol, suprafața de teren fiind mai mare, adică 0,72 ha, în care intră și suprafața cumpărată.
Arată că pentru că sora sa este unica moștenitoare a bunurilor succesorale în virtutea acceptării exprese și implicit a renunțării celorlalți moștenitori, a înțeles să încheie actul de vânzare-cumpărare cu aceasta.
Reclamantul arată că terenul vândut este reconstituit prin titlul de proprietate nr.1417/1996 după T. A. la rubrica „intravilan”, suprafața trecută în acest act fiind de 3600 mp, însă în realitate este de 3119 mp (compusă din 1000 mp 1CC și 2119 mp 2A) conform planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, pentru care solicit a fi admisă acțiunea.
Precizează că între ele părțile au fost îndeplinite clauzele anticipatorii, în legătură cu plata prețului și predarea bunurilor imobiliare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1073, 1077, 969 Cod civil, art.453 Cod pr.civilă.
În probatoriu, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu martorii: O. N. și L. C. M., precum și alte probe care ar rezulta din dezbateri.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâților pentru ca aceștia să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Pârâta I. R. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, iar pe fondul cauzei arată că nu a semnat cele două acte sub semnătură privată invocate de reclamant.
Menționează pârâta că în niciuna din cele două convenții nu sunt individualizate imobilele casa plus anexe(construite în anul 1920), amplasament, întindere și nici nu se stipulează un preț al acestor bunuri.
Pe de altă parte, pârâta arată că antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate în 1986 și respectiv 2006, materializate în două înscrisuri sub semnătură privată, în virtutea dispozițiilor art.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 cu privire la circulația juridică a terenurilor, nefiind încheiate în formă autentică sunt lovite de nulitate absolută.
Pârâta arată că actele sub semnătură privată depuse de reclamant, încheiate în 1986 și 2006, intitulate „act de vânzare-cumpărare”, nu poartă semnătura sa, motiv pentru care, în temeiul art.292 și 293 Cod procedură civilă, solicită ca reclamantul să înfățișeze în instanță originalele acestora.
Precizează pârâta că nu recunoaște acest înscris ca fiind semnat de ea, motiv pentru care solicită ca, în conformitate cu dispozițiile art.301 și 302 Cod procedură civilă, să se dispună verificarea lui cu semnătura sa din alte înscrisuri pe care le va depune cu titlu de scripte de comparație, sens în care solicită admiterea probei cu expertiză grafologică.
Consideră pârâta că reclamantul a recurs la confecționarea acestor „acte de vânzare-cumpărare” numai pentru a se prevala de ele și a susține că dată fiind existența lor, ca și început de dovadă scrisă, îi va fi admisă dovada cu martori a convenției de vânzare-cumpărare.
Menționează pârâta că din anul 2000-2009 a fost în M. de 3 ori, odată la înmormântarea fratelui T. C. în 2004, în 2008 în vizită la rude, iar în anul 2009 la înmormântarea fratelui T. T.. Mai arată că la despățirea de rude în anul 2008 reclamantul a rugat-o să semneze un înscris intitulat NOTĂ, prin care toți frații sunt de acord să-i cedeze folosința casei părintești și a terenului aferent. Arată că nu i s-a dat o copie după act și nu a dat importanță acelui înscris.
Arată că este real faptul că reclamantul are posesia tuturor bunurilor, datorită ei care i-a permis să aibă grijă și să se folosească de ele cât ea nu este în localitate. Precizează că periodic fiica sa L. C. merge în zonă pentru a supraveghea modul cum pârâtul gestionează bunurile, convenția dintre ea și reclamant a fost ca el să plătească impozitul în schimbul folosinței bunurilor.
Precizează pârâta că nu a intenționat niciodată să-i transfere reclamantului dreptul de proprietate asupra bunurilor cu care autoarea sa a înzestrat-o întrucât, atâta timp cât trăiește, dorește să-i respecte voința.
Față de cele arătate, pârâta solicită respingerea cererii ca nefondată întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile anticipatorii pentru admisibilitatea acțiunii reclamantului; nu există un act sub semnătură privată valabil încheiat, nu s-a realizat o individualizare a bunurilor supuse vânzării, nu s-a predat prețul invocat.
Arată că nu este de acord cu audierea martorului L. M., care este afin de gradul 3, iar potrivit art.315 Cod procedură civilă este interzisă audierea acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2 și art.5 din Titlul X al Legii nr. 247/19.07.2005 cu privire la Circulația juridică a terenurilor.
În dovedire, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul T. P., solicită respingerea excepției insuficientei timbrări, având în vedere că speța este o acțiune personală imobiliară, că așa cum s-a statuat de către ICCJ printr-un RIL, iar valoarea este stabilită de către reclamant, după prețuirea acestuia.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că între ele părțile s-au încheiat două acte sub semnătură privată prin care i s-a transmis una casă și terenul aferent de 3383 mp în baza titlului de proprietate nr. 1417/9.02.1996 emis pe numele autoarei T. A..
În primul rând reclamantul arată că nu este reală susținerea pârâtei cum să nu ar fi semnat acele acte, iar în al doilea rând prețul a fost stipulat în fiecare dintre cele două înscrisuri.
Pârâtul T. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant.
În fapt, arată că tatăl său T. T., decedat la data de 29.08.2009, împreună cu ceilalți moștenitori după bunica sa T. A., au fost de acord ca gospodăria și terenul grădină proprietatea lui I. R. să fie vândute lui T. P., pentru care acesta a plătit sumele cuvenite, așa cum s-a menționat în cele două înscrisuri.
Arată că reclamantul T. P. a locuit permanent în aceeași curte cu gospodăria lui T. A., mama sa, și a avut grijă de aceasta până la deces. Pentru că pârâta I. R. locuia la D. între ea și reclamant a intervenit această vânzare-cumpărare, despre care are cunoștință tot satul.
Mai arată că de ani de zile reclamantul este cel care plătește impozitul pentru întreaga gospodărie, iar pârâta de câte ori venea acasă nu i-a cerut niciodată acestuia să plece din casă.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
În ceea ce privește pe pârâții T. T. C. și T. M. acestora li s-a comunicat că în termen de 25 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai depune probe și de a invoca excepții, să depună întâmpinare față de cererea formulată de reclamant.
Ulterior doar pârâtul T. T. C. a formulat întâmpinare (f.66 dosar) prin care arată că este de acord cu acțiunea, cealaltă pârâtă nu s-a prezentat în instanță având o poziție pasivă de achiesare la acțiune.
Referitor la pârâta I. R., aceasta nu a recunoscut semnătura și implicit întocmirea actului.
Însă, din raportul de expertiză întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași a rezultat că semnătura executată pe actul de vânzare-cumpărare de la fila 67 dosar, cu pastă de pix de culoare neagră, a fost executată de numita I. R..
Același lucru a fost susținut și de martorii B. P. și O. N. (f. 74,75 dosar), ultimul având această calitate (martor) și la întocmirea actului contestat (f. 67 dosar), astfel încât instanța nu poate reține apărările pârâtei.
Cu privire la excepție, prescripția dreptului la acțiune nu este o instituie de drept procesual pentru următoarele argumente: prescripția precede acțiunea civilă, situează pe planul dreptului material, astfel încât includerea în acțiunea civilă a excepției prescripției dreptului la acțiune s-ar justifica numai în cazul acțiunilor ce însoțesc drepturile civile prescriptive extintiv.(ICCJ, Decizia nr. 1/2014).
Prin urmare, prescripția este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului unui drept subiectiv sau al unei situații juridice ocrotite de lege ( art.1 din Decretul 167/1958), calitate care și-o păstrează și în actuala reglementare a excepției.
Termenul de 3 ani prev. de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958 nu se extinde și la acțiunile reale care intră sub incidența Codului civil (art.1837 și următoarele cod civil anterior), termenul de prescripție în cazul transmiterii drepturilor reale este de 10 ani ( art.1895-1897 Cod civil).
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat „act de vânzare-cumpărare” (f. 9 dosar), reclamantul T. C. P. a convenit cu pârâții I. R., T. T. și T. R. să cumpere, contra sumei de 1894 lei suprafața de 3383 mp(18,94 prăjini) teren grădină(plus casa), situat în satul Probota, orașul Dolhasca, jud. Suceava, conform titlului de proprietate nr. 1417/09.02.1996. Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „act de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 06.08.2006, reclamantul T. C. P. a convenit cu pârâta I. R. să cumpere, contra sumei de 10(zece) milioane lei, suprafața de 3.383 mp (19 prăjini) teren intravilan situat în satul Probota, între vecinii: N-U. V.; E-T. C.P.; S-drum sătesc, V-G. Gh. C..
Indiscutabil validarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare și transformarea acesteia în act juridic perfect de înstrăinare, este condiționată de existența bunului sub titlu de proprietar în patrimoniul vânzătorului-promitent.
În speță, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv: înscrisul sub semnătură privată (f. 9 dosar), titlul de proprietate nr.1417/09.02.1996, certificatul de moștenitor nr. 59/1986, acte de stare civilă, rezultă că pârâții sunt proprietarii imobilelor în litigiu care au fost vândute reclamantului, conform titlului de proprietate nr. 1417/09.02.1996, pentru care au primit prețul solicitat –1894 lei, au fost executate așadar clauzele anticipatorii de predare a bunului și de plată a prețului, pârâtul T. T. achiesând la pretențiile reclamantului, astfel că în conf. cu prev. art.1073 și 1077 Cod civil, instanța va admite acțiunea așa cum a fost formulată, cu pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Nu se poate reține tranzacția doar parțial, chiar dacă așa ar părea, funcție de expertiză, în condițiile în care pârâtul T. C.( fila 66), martorii audiați ( filele 74, 75), arată că, întocmirea celor două acte s-a făcut în sediul autorității locale, iar înscrisurile nu au fost constatate nule potrivit legii.
Așa fiind, în temeiul art.245-248 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.1832 Cod civil anterior, instanța urmează a respinge ca nefondată excepția.
Cum cel care cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451-452 Cod procedură civilă, pârâta I. R. va fi obligată să plătească reclamantului suma de 2175 lei cu acest titlu, ceilalți pârâți fiind exonerați conform art. 453 din același text de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și-n consecință:
Admite cererea având ca obiect ,,constatarea vânzării” formulată de reclamantul T. P., CNP_, cu domiciliul în satul Probota, oraș Dolhasca, județul Suceava, și ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat ,, M. M.”, cu sediul în Municipiul Suceava, . 19, scara C, apartament 5, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții: I. R., CNP_, domiciliată în Municipiul D., . B, scara C, apartament 37, județul Hunedoara, T. T. C. și T. M., ambii cu domiciliul în satul Probota, oraș Dolhasca, județul Suceava.
Constată intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamant si pârâți pentru suprafața de 3383 m.p.( 18, 94 prăjini) teren grădină( plus casa), imobile situate în satul Probota, oraș Dolhasca, județul Suceava, proprietatea acestora în calitate de moștenitori după mama lor, conform Certificatului de moștenitor nr. 559din 20.01.1986, respectiv, titlul de proprietate nr. 1417/ 1996( filele 10,11 dosar) cu prețul de 1894 lei, prin actul sub semnătură privată denumit ,, Act de vânzare cumpărare”, încheiat între părți la data de 06.08.2006 (fila 09 dosar).
Prezenta ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Obligă pe pârâta I. R. să plătească reclamantului suma de 2175 lei cu titlu de cheltuieli de judecată( taxă timbru).
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la sediul Judecătoriei Fălticeni, județul Suceava, serviciul Arhivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. M. G. I.
Red.R.M./Tehnored.I.M./6 ex/22.06.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1358/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
