Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1541/2015. Judecătoria FĂLTICENI
Comentarii |
|
Sentința nr. 1541/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 2123/227/2015
Dosar nr._
- ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentința civilă nr. 1541
Ședința publică din 11 august 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Grefier: B. I.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect „ordonanță președințială”, formulată de reclamanta D. C., în contradictoiru cu pârâtul P. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, asistată de avocat U. I., în baza împuternicirii avocațiale atașată la fila 26 dosar, pârâtul, asistat de avocat A. E., în baza împuternicirii avocațiale atașată la fila 21 dosar și martorii: D. C., V. M.-F. și O. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei C. Luncii (filele 34 și 35), după care,
Apărătoarea pârâtului depune la dosarul cauzei interogatorul reclamantei.
În conformitate cu prevederile art. 352 Cod procedură civilă, s-a luat interogatoriu civil reclamantei D. C., răspunsurile la interogatoriu fiind trecute pe aceeași foaie cu întrebările (filele 37 și 38 dosar), după care, în conformitate cu dispozițiile art. 311 și 321 Cod procedură civilă, s-au audiat, sub prestare de jurământ martorii: D. C., V. M.-F. și O. C., depozițiile acestora fiind consemnate în procese-verbale, separat atașate la filele 39-43 dosar.
Apărătorul reclamantei depune la dosar un extras de pe portalul instanței pentru a face dovada promovării unei cereri de stabilire domiciliu minor pe calea dreptului comun și 13 fotografii (filele 44-52), arătând că nu are de formulat alte cereri.
Apărătoarea pârâtului depune la dosar un set de înscrisuri în număr de 13 file, constând în declarația fratelui pârâtului, două adeverințe, balanță sintetică, certificat constatator, certificat de înregistrare (filele 53-65), înmânând duplicatele acestora apărătorului reclamantei pentru luare la cunoștință, arătând că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri și probe de administrat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul părților în acest sens.
Avocat U. I. pentru reclamantă solicită admiterea cererii, respectiv stabilirea, în mod provizoriu, a locuinței minorului P. L.-M., născut la data de 28 iunie 2012, la domiciliul mamei, în satul S. M., . Suceava, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, anexând la dosar chitanța privind onorariul de avocat.
În susținere, precizează că a două zi după întoarcerea din Olanda reclamanta a promovat prezenta cerere, întrucât pârâtul i-a interzis să ia legătura cu copilul lor minor. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că minorul este foarte atașat de mamă și față de vârsta minorului, consideră că este în interesul acestuia să locuiască în mod provizoriu la mamă.
Avocat A. E. pentru pârât solicită respingerea cererii, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Susține că reclamantei nu i s-a refuzat dreptul de a avea legături cu minorul, aceasta l-a vizitat pe minor, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, că minorul este atașat de tată și că la locuința acestuia din urmă sunt condiții net superioare de creștere a minorului față de locuința reclamantei, pârâtul putând să-i ofere minorului condiții necesare din punct de vedere emoțional și material, acesta având o firmă, dar și sume de bani acumulate anterior deschiderii acesteia.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând dezbaterile închise, reține cauza pentru soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25.06.2015 și înregistrată sub nr._ reclamanta D. C. a formulat în temeiul art.966 din Cod procedura civila cerere pe cale de ordonanță președințială pentru ca, în contradictoriu cu paratul P. M., în urma probelor ce se vor administra sa se dispună:
-stabilirea locuinței minorului P. L. M., născut la data de 28.06.2012 la ea-reclamanta ca măsură provizorie până la soluționarea aceleași cereri pe calea dreptului comun, actiune ce constituie obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni;
-încuviințarea ca executarea ordonanței presedintiale să se facă fără somație și fără trecerea unui termen conform art.996 alin.3 din Codul de procedura civila;
-obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamanta arată că a avut o relație de concubinaj cu paratul P. M. și din această relație s-a născut minorul P. L. M. la data de 28.06.2012. Datorita faptului ca relațiile dintre ei s-au deteriorat, s-au despărțit, ea cu minorul locuind la părinții săi. Arată că a plecat din aceasta locație în citeva rînduri în străinătate unde a obținut venituri necesare întreținerii sale si a minorului. Menționează că în calitate de mama și-a îndeplinit obligațiile fată de copil, evident că a fost ajutată și de parintii săi în realizarea acestui scop.
Mai arată că în perioadele în care era plecată, dar și în perioadele în care era acasă a permis și paratului sa ia legătura cu minorul pentru că este tatăl acestuia. Minorul era lăsat să stea si la el chiar și câteva zile, însă de circa un an de zile această întelegere mutuala nu a mai functionat, paratul obstructionind înapoierea minorului la părinții săi. Arată că a promovat acțiune de stabilire a locuinței minorului la ea, cauză ce constituie obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni si nu are înca termen de judecata fiind în procedura administrativa.
Precizează că în prezent a revenit acasă de circa o săptămână si am încercat să ia legătura cu copilul, dar nu i s-a permis î niciun mod și în niciun loc. Arată că din informațiile culese a aflat ca minorul nu este îngrijit, tatăl stă mai mult în localuri publice si consumă băuturi alcoolice si are fata de ea o atitudine agresivă refuzând a discuta despre minor si impunându-i niște condiții absurde cum ar fi să discute cu minorul doar în prezenta unor martori desemnați de el, să discute cu minorul doar în curtea unde se afla acesta, altfel nu are nicio alternativa.
Arată că în data de 28 iunie minorul va împlini vârsta de 3 ani, a încercat sa-i dea ceva de ziua lui si i s-a interzis.
Consideră reclamanta că trebuie luata măsura stabilirii provizorii a locuinței la ea fiind în interesul suprem al acestuia față de vîrsta pe care o are este clar ca are nevoie mai mult de prezenta mamei, că la locuința părinților săi sunt condiții mai bune în raport cu condițiile oferite de pârât, că a avut și are față de minor sentimente profunde de atasament, că a fost nevoită să plece periodic pentru a cîstiga bani ce au fost detinati creșterii si educării minorului, că și părinții săi, în special tatăl are o mare afecțiune fata de acesta si este convinsă că în prezent atitudinea obstrucționista a paratului cauzează suferinți minorului căruia îi este interzis a se vedea cu mama lui.
În drept, au fost invocate disp. art.996 Cod procedura civila cu raportare la art.400 alin.2 Cod civil.
Pentru dovedirea cererii reclamanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și martori.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului care, în conformitate cu prev. art.201 al.1 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Astfel arată că reclamanta timp de un an a fost plecata la munca in străinătate si că minorul a rămas în grija „ părinților ei „ de la care a preluat copilul acum un an și l-a dus la domiciliul său timp în care s-a îngrijit exclusiv de acesta.
Arată că nu este adevărat că reclamanta a revenit acasă din străinătate de circa o săptămâna, iar el nu i-a predat copilul părinților săi si ca i-ar fi interzis să-și vadă copilul.
Precizează că i-a permis reclamantei să se întâlnească cu minorul inclusiv de ziua lui cand au petrecut împreuna ziua de naștere a copilului, fapt ce-l poate dovedi cu martori și cu proba foto; reclamantei nu i s-au încalcat drepturile părintești, a avut acces fără restricții la copil si nu am împiedicat-o niciodată sa-și exercite dreptul de părinte.
Mai arată că întrucât reclamanta a fost plecata timp de mai bine de 1 an în străinătate a luat copilul din grija tatălui ei și de la domiciliul acestuia întrucât el este tatăl copilului si este dreptul său să-și crească copilul si obligația sa aibă grija de el.
Menționează că minorul nu era bine crescut si întreținut de tatăl reclamantei întrucât la domiciliul acestuia nu sunt condiții de creștere si educare, nu este igiena si nici curățenie, tatăl acesteia consuma băuturi alcoolice si neglija copilul, iar copilul se afla într-o stare deplorabila. Arată că nu a putut accepta ca minorul sa fie crescut de bunic și alte persoane străine câtă vreme poate să-și crească el copilul, daca mama lui „ l-a lăsat în grija altora” si a plecat la munca în străinătate, el fiind în tara a considerat o datorie principala de părinte să-și ia copilul din mana străinilor si să îl crească el la domiciliul său.
Arată că reclamanta vine în Romania în concediu odată pe an, si cand vine acasă ridică pretenții că dorește ca minorul sa fie smuls din brațele sale si din domiciliul său unde s-a obișnuit si are camera si lucrurile lui si dorește sa stea la casa tatălui acesteia în mod obligatoriu, unde l-a lăsat aceasta.
Or, nu poate fi de acord cu aceasta pretenție pentru ca însăsi gestul de a lăsa un copil atat de mic în grija „ altuia" timp de un an de zile, fără ca sa fie prezentă lângă el zi de zi și clipă de clipă, ridica o problema morala din partea mamei de lipsa reala de grija si afecțiune din partea ei, oricât de motivata ar fi dorința de a câștiga bani în străinătate.la
Astfel că, însuși gestul de a impune copilului un domiciliu forțat la tatăl acesteia, profitând de faptul că minorul este mic si nu poate să-și spună părerea, gestul mamei de a nu se interesa timp de un an de zile cât timp minorul a stat la el și a avut grijă de el, decât la venirea din concediu vara, i se pare să este o încălcare a dreptului minorului și interesului său superior.
În altă ordine de idei, pârâtul arată că locuința în care locuiește reclamanta împreuna cu tatăl ei și frații săi nu este proprietatea exclusiva a tatălui ei acesta fiind în coindiviziune cu alți comoștenitori frați vitregi, condițiile de trai sunt inferioare pentru ca minorul sa beneficieze de minimum necesar pentru creștere si dezvoltare.
Arată că o perioadă reclamanta a locuit cu minorul cat era mic în acel domiciliu, însă el a rugat-o în numeroase rânduri pe reclamantă sa fie de acord ca minorul să locuiască la el unde sunt condiții net superioare din punct de vedere material pentru creșterea minorului întrucât locuința are 4 camere, dispune de baie, bucătărie ,apa curenta în casă, dispune de o camera utilată si amenajată special pentru copil, aceasta însa tot timpul a fost potrivinică si a dorit doar sa-l facă sa sufere deși stia ca-și iubește copilul si poate sa-i ofere tot ce este mai bun.
Menționează că ulterior reclamanta a plecat în Olanda la muncă si a lăsat copilul în grija tatălui acesteia - fapt care l-a îngrijorat întrucât atâta timp cât minorul are o vârstă frageda are nevoie ca un părinte sa fie permanent lângă copil.
Arată că a fost profund mâhnit pentru gestul care l-a făcut reclamanta - care a preferat sa -i lase copilul în grija tatălui ei în loc sa-i spună ca nu se mai poate ocupa de copil si sa-l lase în grija sa care este tatăl lui, motiv pentru care auzind acest lucru a revenit imediat în Romania (renunțând la munca si contractul din Olanda) si a luat copilul de la tatăl reclamantei si îl îngrijește de mai bine de 1 an.
Precizează că în acest moment copilul este în grija si în îngrijirea sa, dispune de condiții materiale necesare, fapt pe care îl va dovedi cu înscrisuri si martori,își iubește copilul și consideră că nu este oportună stabilirea domiciliul minorului la reclamantă.
Menționează pârâtul că un episod frustrant s-a petrecut când fiind copilul bolnav a rugat-o pe reclamantă sa vină la copil, timp în care ea a preferat să rămână să joace cărți la un bar - acest fapt l-a mâhnit profund însa nu are cum si nici nu-i poate împune reclamantei o conduită afectivă fată de minor, acesta având disponibilitate sau nu în acest sens.
Consideră că acțiunea reclamantei nu are ca scop decât să-l mai facă să sufere si în scop de șicanare întrucât intenția acesteia este de a pleca în Olanda, lăsându-l pe copil cu tatăl ei, dorința acesteia este doar să-i smulgă copilul din brațe deși știe că-l iubește foarte mult, este sufletul si inima sa si nu-l mai poate lăsa, aceasta știind că-i poate oferi condiții net superioare si din punct de vedere material.
Pentru motivele sus-menționate solicită respingerea cererii reclamantei ca nefondata.
În drept, au fost invocate disp. art.999, art.205 Cod pr.civilă.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri, proba cu planșe foto, interogatoriul reclamantei, proba cu un martorii O. C. și V. M. F..
În cauză a fost întocmit un referat de anchetă socială de către Serviciul de Autoritate Tutelară al comunei C. Luncii.
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 28.06.2012 s-a născut, din relația părților, minorul P. L. M..
O perioadă părinții acestuia au locuit împreună, la locuința pârâtului, însă datorită neînțelegerilor apărute între aceștia, reclamanta, împreună cu copilul său minor, au plecat să locuiască la părinții săi, în .. C. Luncii.
Așa cum rezultă din declarația martorului D. C., tatăl reclamantei, o perioadă după separarea părților, aceasta a lucrat la un magazin din . spălătorie auto, pentru a-și putea întreține copilul însă, datorită veniturilor mici pe care le obținea s-a hotărât să plece la muncă în Olanda, unde a lucrat o perioadă de 1 an, cu intermitențe, revenind acasă la câteva luni.
Cât timp a fost plecată, copilul părților a rămas în grija tatălui reclamantei, care, în înțelegere cu pârâtul, îl lăsa anumite perioade să locuiască cu acesta.
În luna iunie, când reclamanta a revenit în țară, pârâtul a refuzat să-i permită acesteia să ia copilul la locuința sa, dându-i voie doar să-l viziteze pe minor de ziua lui, la împlinirea vârstei de 3 ani, fapt dovedit atât cu declarațiile martorilor propuși de părți dar și cu planșele fotografice anexate la dosar.
Din acest motiv, reclamanta a promovat pe rolul instanței de judecată o acțiune în vederea stabilirii locuinței minorului la domiciliul său, cerere înregistrată sub nr._ la Judecătoria Fălticeni cu termen de judecată la data de 16.09.2015.
Susține reclamanta că se impune stabilirea provizorie a locuinței minorului la domiciliul său, fiind în interesul acestuia să se bucure de prezența, de dragostea și atașamentul mamei, această măsură urmând a fi luată până la soluționarea definitivă a litigiului pe fond.
Potrivit art.997 al.1 Cod pr.civilă instanța de judecată va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Apoi, art.496 cod civil prevede că minorul locuiește cu părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părți, instanța hotărăște asupra locuinței acestuia.
Potrivit textelor de lege mai sus-menționate, ținând seama de situația de fapt existentă între părți, funcție de probatoriul administrat, instanța apreciază că poate să ordone această măsură vremelnică, în cazuri grabnice, pentru prevenirea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere.
În cauza de față, probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor D. C., O. C., V. M. F., referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei C. Luncii, dovedesc faptul că părțile nu se înțeleg cu privire la stabilirea locuinței minorului rezultat din relația lor, pe rolul instanței fiind promovată o acțiune în acest sens, pe calea dreptului comun.
Chiar dacă în ultima perioadă, minorul a locuit cu tatăl său, mama fiind nevoită să muncească în străinătate pentru a obține venituri necesare întreținerii acestuia, instanța, ținând seama de vârsta fragedă a copilului, de aproximativ 3 ani, luând în considerare faptul că la această vârstă are nevoie de afecțiunea și atașamentul mamei, cu care de altfel a crescut de la naștere și până în urmă cu aproximativ un an, consideră că se impune ca până la soluționarea în fond a litigiului dintre părți, locuința minorului să fie stabilită la mamă, în .. C. Luncii.
Chiar dacă pârâtul susține că la domiciliul său minorul ar avea condiții materiale mult mai bune pentru creștere față de cele oferite de reclamantă, instanța, apreciază că acestuia îi este mult mai benefică prezența zilnică a mamei în preajma sa, ce-i poate oferi dragostea, afecțiunea, ocrotirea de care are nevoie la această vârstă, decât să crească cu o bonă, plătită de tată, pe perioada cât acesta este absent de la domiciliu.
Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile legale mai sus-menționate, instanța va admite cererea formulată pe cale de ordonanță președențială și va stabili, în mod provizoriu, locuința minorului P. L. M. la domiciliul reclamantei.
Conform prev. art.997 al.3 Cod procedură civilă, instanța încuviințează ca executarea hotărârii să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.
Potrivit art.453 Cod pr.civilă pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată efectuate cu taxa judiciară de timbru și onorariu avocat conform chitanțelor depuse la f.10 și 66 dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect "ordonanță președințială", formulată de reclamanta D. C., CNP_, domiciliată în satul S. M., ., .. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul P. M., CNP_, domiciliat în satul S. M., .. Suceava.
Stabilește, în mod provizoriu, locuința minorului P. L. M., născut la data de 28.06.2015 la domiciliul reclamantei, în . C. Luncii, jud. Suceava.
Executorie.
Încuviințează ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 420 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2015.
Președinte, Grefier,
Red.P.M./Tehnored.I.M./13.08.2015
OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 4304
← Validare poprire. Sentința nr. 1517/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
---|