Pretenţii. Sentința nr. 1117/2015. Judecătoria FĂUREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1117/2015 pronunțată de Judecătoria FĂUREI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1117/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂUREI
SENTINTA CIVILA Nr. 1117
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: G. M. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă P. D., domiciliată în municipiul București, .. 20, sectorul 5, CNP._ în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. V., domiciliat în ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Avocat M. V. L., cu sediul în mun. B.,., .., având ca obiect reziliere contract de vânzare cumpărare.
La apelul nominal făcut in sedința publică a răspuns av. M. V. L. care il reprezintă pe pârâtul-reclamant C. V. în baza împuternicitii avocatiale aflată la dosar, lipsă fiind reclamanta-pârâtă P. D..
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este completă, cauza se află la al cincilea termen de judecată, fiind amânată la solicitarea av. M. V. pentru lipsa de apărare, iar la dosar s-a depus cerere de renunțare la judecată formulată de reclamanta pârâtă P. D. care a fost comunicată pârâtelor, după care ;
Instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta-pârâtă P. D..
Av. M.. V. pentru paratul-reclamant solicita a se lua act de voința reclamantei cu privire la renunțarea la judecata si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentand contravaloare taxa de timbru pentru cererea reconventională care ramane fără obiect și onorariu de avocat .Invocă excepția lipsei de obiect a cererii reconventionale avand in vedere că reclamanta-pârâtă a renunțat la judecarea cererii principale.
Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la cererea de renunțare la judecata formulata de reclamanta pârâtă P. D. și la excepția lipsei de obiect a cererii reconvenționale formulată de parata.
INSTANȚA
Deliberând în cauza de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2014 sub nr._ reclamanta-pârâtă P. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. V. obligarea acestuia la plata sumei de 3200 lei reprezentând, conform dispozițiilor art. 1298 din Codul Civil de la 1864, dublul arvunei din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 16.02.2007 la prețul de piață actualizat conform prețurilor informatice pentru terenurile extravilane din . Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Făurei din județul B., prețul unui hectar fiind de 8000 lei.
Pentru înlăturarea oricăror dubii, în considerentele prezentei sentințe se vor utiliza în continuare termenii de „reclamantă” pentru reclamanta-pârâtă P. D. și de „pârât” pentru pârâtul-reclamant C. V..
A arătat reclamanta că la data de 16.02.2007 s-a înțeles cu pârâtul să cumpere suprafața de 2000 mp teren agricol cu destinație arabilă situat în sola nr. 82, . extravilanul comunei Vișani, județul B.. A fost plătită ca arvună prețul integral al vânzării de 220 lei, urmând ca până la data de 30.05.2007 să se prezinte părțile la notar pentru a se încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, după ce pârâții urmau să-și îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară. Pârâtul s-a obligat în mod ferm să vândă, să îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară.
Ulterior pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate de a îndeplini formalitățile de intabulare premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A fost promovată o acțiune pe rolul Judecătoriei Făurei care a avut nr._, constatându-se că pârâtul nu era proprietarul exclusiv al terenului în cauză. Din acest motiv a fost imposibilă constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, susținându-se că respectiva cauză a fost „anulată”.
Din aceste motive se solicită admiterea cererii, precizându-se că prețurile terenurilor au alte valori de piață la acest moment, motiv pentru care se solicită ca arvuna plătită să fie actualizată în raport de prețul de achiziție de la data formulării cererii, caz în care, raportat la prețul de 8000 lei, rezultă o arvună de 1600 lei, rezultând în acest mod cuantumul pretențiilor solicitate de 3200 lei.
Se invocă în drept dispozițiile art. 194 din Codul de Procedură Civilă, art. 969 și 1298 din Codul Civil din 1865.
În cauză s-a formulat de pârât întâmpinare la cererea inițială prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei. (fila nr. 32 din dosar)
S-a arătat de pârât că antecontractul incheiat la data de 16.02.2007 reprezintă o promisiune bilaterală de vanzare-cumpărare, generatoare de drepturi și obligatii pentru părțile semnatare, care nu constituie un drept de proprietate ci dă naștere, eventual, in caz de dovedire, la daune interese, ceea ce nu s-a solicitat, suma pretinsă avand pretinsul titlu de arvună la valoarea actualizată.In aceste condiții, raportat la titlul cu care se solicită restituirea sumei pretinse, consideră că cererea este inadmisibilă in primul rand sub aspectul faptului că pentru nerespectarea promisiunii bilaterale de vanzare cumpărare poate solicita de la partea culpabilă doar daune interese, in temeiul prevederilor art. 1073 din vechiul cod civil iar in al doilea rând a intervenit prescripia dreptului de a solicita suma respectivă intrucat ,fiind un drept de creanță, se prescrie in termen de 3 ani iar de la data de 16.02.2007 și până la data promovării acțiunii 21.11.2014 a expirat termenul de prescriptie. De asemenea se arata ca existenta dosarului nr._ nu poate fi considerata nici ca act întrerupător de prescripție și nici ca dovadă a bunei credințe intrucat cererea ce a facut obiectul dosarului mentionat a fost anulată ca netimbrată. Se mai arată că cererea de chemare in judecata este netemeinică deoarece promisiunea de vanzare cumpărare a fost încheiată pe un termen respectiv 16.02._07, aceasta incetand de drept să își mai producă efectele prin simpla trecere a timpului, in condițiile naîncheierii actului pentru care a fost realizată.Conform prevederilor art. 2 cap. IV din antecontract, in cazul în care promitentul cumpărător doreste rezilierea acestuia, va pierde avansul achitat, prin urmare pretenția de restituire a arvunei nu are nici temei contractual iar in conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare este obligatoriu ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică, condiție care nu este îndeplinita in speța de față.
In drept au fost invocate prevederile art. 205 și art. 209 din Codul de procedură civilă.
A fost formulată de pârât și cerere reconvențională prin care s-a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 300 lei reprezentând subvenție încasată pentru cultivarea suprafeței de teren de 2000 mp ce s-a aflat în posesia reclamantei după data de 16.02.2007 și a sumei de 100 lei reprezentând contravaloare arendă pentru suprafața în cauză.
În drept au fost invocate de pârât dispozițiile art. 205 și 209 din Codul de Procedură Civilă.
Au fost formulate de reclamantă răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională. (filele nr. 41-45 din dosar)
În cadrul acestora s-a arătat că întampinarea este neîntemeiată avand in vedere că antecontractul de vanzare cumpărare incheiat intre părți s-a perfectat la data de 16.02.2007, ocazie cu care reclamanta parata a platit paratului reclamant pretul vanzarii și au stabilit de comun acord ca până la data de 30.05.2007 să se prezinte la notariat in vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Se mai arată că scopul antecontractului nu s-a putut realiza intrucat im mod constant paratul reclamant a refuzat perfectarea actului autentic, deși garantase că deține toate înscrisurile, drepturile și prerogativele specifice unui proprietar de drept, calitate in care se poate exercita dreptul de dispoziție în sensul înstrăinării terenului în cauză, conform promisiunii de vânzare. Intrucat pârâtul nu și-a îndeplinit promisiunea, aceasta a formulat o acțiune ce a facut obiectul dosarului civil nr._ la care a renunțat intrucat pârâtul a promis incă o data că va merge pentru a incheia actul autentic.Se mai arata ca l-a convocat la mediere pe pârât in anul 2014 dar nici de această data nu s-a prezentat și nici nu a contactat-o pe reclamanta- parata, nereusund nici cu acest prilej să ajungă la o înțelegere, fie în sensul restituirii sumei plătite și încasate de către paratele reclamante ca pret al vânzării terenului . Se arata ca inca de la data vânzării, paratul –reclamant i-a lăsat reclamantei –pârâte posesia asupra terenului, aceasta exercitand netulburat posesia de la data actului și până în prezent, cultivand și culegand roadele terenului, plătind impozitele, încasând subvențiile, ca orice proprietar de bună credință. Se mai arata ca apărările din întâmpinarea pârâtului sunt neîntemeiate . Astfel, antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 17.02.2007 iar in raport cu dispozițiile legii de punere in aplicare a noului Cod civil ii sunt aplicabile dispozițiile din vechiul Cod civil, cat priveste condițiile de fond și de formă, efectele, condițiile de încetare, sancțiunile și despăgubirile.In consecință, in cauză nu sunt indeplinite dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, acest text de lege fiind aplicabil în situațiile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, în temeiul art. 1669 din noul Cod civil. Se arata că obiectul prezentei cauze vizează rezilierea unui antecontract de vânzare-cumpărare incheiat anterior intrării in vigoare a Noului Cod Civil și mai vizează restituirea pretului plătit, acțiunea fiind întemeiată în mod legal pe dispozițiile art.969 și 1281 din Codul civil. Se arata că in cauză nu este incidentă prescripția dreptului de a cere rezilierea antecontractului și restituirea pretului vânzării (arvunei integrale), cum in mod gresit sustine pârâtul și că antecontrractul vizează promisiunea transferului dreptului de proprietate asupra unui imobil –teren agricol și îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1956-1856 din Codul civil in materie de prescripție achizitivă și nu dispozițiile Decretului nr. 167/1958 referitor la prescripția extinctivă.
Mai arata reclamanta-parată că posesia de bună credință și recunoașterea din partea pârâtului împiedică și întrerup prescripția extinctivă, după caz . Prin urmare, faptul posesiei de la data antecontractului și până la data actiunii împiedică de drept curgerea prescripției extinctive, semnifică prescripția achizitivă iar o posesie neîntreruptă, neviciată, utilă, continuă, neechivocă, publică și cu titlu de proprietar, in sensul dispozițiilor art.1846-1947 C.civ. reprezintă de fapt o recunoastere a posesiei din partea pârâtului și deci un act întrerupător de prescripție extinctivă, in sensul disp. art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr.167/1958. Solicita a se retine că de la data antecontractului și pana in prezent aceasta a exercitat posesia asupra terenului din antecontract în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public, sub nume de proprietar și neechivoc, fără ca pârâtele să împiedice in nici un fel actul posesiei. Arata ca a exercitat posesia, a cultivat terenul, l-a intreținut, a cules roadele acestuia, a efectuat acte de administrare, a achitat impozitele și taxele legale, a încasat subvențiile legale încă din 2007 și până in anul 2014, nu a fost acționată în judecată de către pârâtul-reclamant sau terți, nu a fost tulburată în nici un fel in exercitarea posesiei, iar in mod public aceasta este cunoscută ca fiind proprietar al terenului, inclusiv de autoritățile locale și județene. Arata că s-a dat dovadă de bună credință, considerand că a încheiat actul sub semnătură privată cu un proprietar de bună credință care i-a garantat că deține toate actele de proprietate, toate drepturile legale de dispoziție asupra terenului în cauză și a așteptat permanent ca pârâtul să își îndeplinească promisiunea insă nu a așteptat in mod pasiv, ci a depus foarte multe și repetate insistențe, acțiune de chemare in judecată, chemare la mediere etc.Se arata ca prin cererea reconventională chiar paratul confirmă faptul posesiei neîntrerupte, neechivoce, netulburate, utile, neviciate, publice și sub nume de proprietar și recunoaste in mod expres faptul că aceasta a folosit suprafata de teren și a incasat subvențiile pentru aceasta. Mai arata reclamanta parata că cap. IV alin. 2 din antecontract era aplicabil numai dacă ar fi plătit un avans (arvuna parțială) și ar fi refuzat ulterior să accepte perfectarea actului de vanzare-cumpărare in formă autentică. insă aceasta a plătit pretul integral și nu un pret partial iar pârâtul este cel care a refuzat permanent să accepte perfectarea actului autentic. Se arată că în cauză sunt incidente dispozițiile cap. IV alin. 1 și ale cap. VI alin. 1 din antecontract, in sensul că, deși a fost de bună credință și a plătit tot pretul vanzării (arvuna integrală), deși a insistat in nenumărate rânduri ca pârâtul să încheie actul în formă autentică, nici până la data actiunii nu s-a conformat promisiunii și nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Consideră că aceasta atitudine culpabilă semnifică reaua credință a pârâtului-reclamant care o obligă să solicite rezilierea antecontractului și aplicarea prevederilor art. 1281 C.civ., .
Mai arata reclamanta-parată că cererea reconvențională formulata de paratul- reclamant este nulă întrucat, in conformitate cu disp. art. 209 alin. 1 și 3 rap. la disp. art. 194 și 196 C.pr. civ., dacă pârâtul are pretenții proprii în legătură cu cererea reclamantului are posibilitatea de a formula o cerere reconvențională, dar numai în aceleași condiții de formă cerute pentru cererea de chemare în judecată, lipsa unora dintre aceste condiții atrăgând nulitatea cererii reconvenționale . In raport cu aceste dispoziții legale imperative, solicită a se observa că în finalul întâmpinării formulate pârâtul formulează în mod sumar anumite pretenții pe care le intitulează ca fiind reconvenționale, dar fără ca cererea să îndeplinească multe dintre condițiile de fond și de formă impuse de art. 194 C.pr. civ. De asemenea cererea reconvențională nu precizeaza in mod expres numele și prenumele părților, nu cuprinde cu precizie motivarea în fapt, nu reliefează în mod detaliat situatia de fapt, nu arată probele pe care se întemeiază cererea reconvențională și dacă a fost achitată taxa de timbru în cuantum legal, sub acest aspect fiind lovita de nulitate. De asemena, cererea reconvențională este inadmisibilă sub aspectul formei intrucat, raportat la disp. art. 2209 al. 3 și art. 194 C.pr. civ. nu imbracă forma unei cereri de chemare in judecată. Mai arată că, pe fond, cererea reconvențională este neîntemeiată ,paratul-reclamant neputand pretinde sume necuvenite câtă vreme a acceptat faptul posesiei și nu și-a îndeplinit obligatiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare
La primul termen din data de 02 iunie 2015 reclamanta și-a modificat cererea inițială solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pe baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
S-a arătat în cerere de reclamantă că, la data de 16.02.2007, s-a înțeles cu pârâtul să cumpere suprafața de 2000 mp teren agricol cu destinație arabilă situat în sola nr. 82, . extravilanul comunei Vișani, județul B.. A fost plătită ca arvună prețul integral al vânzării de 220 lei, urmând ca până la data de 30.05.2007 să se prezinte părțile la notar pentru a se încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, după ce pârâtul urma să îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară. Pârâtul s-a obligat în mod ferm să vândă, să îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară și a fost predată reclamantei posesia terenului respectiv.
Ulterior pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate de a îndeplini formalitățile de intabulare premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Nu a fost posibilă din acest motiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică deși s-a plătit prețul convenit și s-a exercitat posesia neîntreruptă, utilă și neviciată. Se apreciază că pârâtul este de rea-credință în îndeplinirea obligațiilor ce țin de operațiunea de vânzare-cumpărare.
Se invocă în drept dispozițiile art. 204 alin. 1, art. 30 alin. 5 și art. 35 din Codul de Procedură Civilă, art. 969, 1073 și 1075 din Codul Civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare la cererea modificată formulată de reclamantă. S-a arătat în cadrul întâmpinării că este prescris dreptul material la acțiune al reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 1669 din Codul Civil.
Pe fond s-a arătat de pârât că prețul nu este unul sincer și serios, conform dispozițiilor art. 1660 din Codul Civil. Se mai arată de pârâtă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 17/2014 pentru a fi admisă acțiunea reclamantei. Astfel, antecontractul invocat nu a fost încheiat în formă autentică, conform art. 5 alin. 2 din acest act normativ și, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 17/2014, lipsește avizul ADS teritorial care este necesar ca și condiție preliminară. Se solicită în continuarea admiterea petitului solicitat prin cererea reconvențională.
În drept au fost invocate dispozițile art. 204, art. 205 și art. 209 din Codul de Procedură Civilă, art. 1669 din Codul Civil și Legea nr. 17/2014.
În cauză s-a formulat răspuns la întâmpinare la cererea modificatoare prin care s-a solicitat ca pârâtul să facă dovada calității de reprezentant al apărătorului ales prin prezentarea contractului de asistență juridică, invocând excepția lipsei calității de reprezentant legal.
Pe fond s-a arătat că și –a modificat cererea introductivă si a inlocuit pretentiile concrete deduse judecătii la primul termen la care părțile erau legal citate, in conformitate cu prevederile art. 2034 alin. 1 C.pr. civ. astfel că solicita respingerea ca nefondata a excepției decăderii precum și excepția prescriptiei dreptului material la acțiune. Consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 17/2014 intrucat antecontractul este încheiat sub imperiul legilor in vigoare la data semnării lui, atât în privința condițiilor de fond cât și în privința sancțiunilor în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de părțile promitente. Se arata ca a plătit integral pretul vânzării încă de la data semnării antecontractului, pretul fiind cel de comun acord negociat și acceptat, acesta fiind un pret real, efectiv și serios, raportat la preturile de piață din acel moment astfel că nu se mai poate vorbi de protectia dreptului de preempțiune ce reprezintă scopul actului normativ, publicațiile, avizele și autorizațiile prevăzute de Legea nr. 17/2014 fiind condiții de formalitate inutile de vreme ce a fost plătit integral pretul vânzării cu mult inainte de . acestui act. Pe de alta parte dispozițiile Legii nr. 17/2014 instituie obligatii de obținere a unor avize și autorizații în sarcina unui vânzător, nu a unui promitent vânzător, dar, daca am admite prin analogie că sfera de aplicare include și promitentul vânzător, atunci in această calitate a sa paratul este cel care trebuie să fie obligat să prezinte avizele și autorizațiile necesare și nu reclamanta, in calitate de promitent cumpărător care a plătit deja prețul. Mai arată că actele originale de proprietate și vointa instrăinării nu sunt in posesia și in sarcina sa, aceasta exprimandu-și voința dobândirii imobilului dar nu se poate subsuma vointei personale a promitentului vânzător și nu poate să indeplinească în numele și /sau in locul lui formalitățile speciale instituite de Legea nr. 17/2014. De altfel, chiar și prin antecontract și actul aditional, părțile au convenit ca promitentul vânzător este cel care garantează pe proprie răspundere că deține toate actele, avizele și autorizațiile și că va indeplini toate formalitățile necesare in vederea perfectării vânzării-cumpărării în formă autentică, inclusiv formalitățile de cadastru, intabulare, proprietate etc.. Precizeaza ca principala sa obligatie a fost aceea de plată a pretului, obligatie pe care și-a indeplinit-o incă de la data semnării antecontractului, dar fără ca proprietatea să se fi strămutat legal către aceasta nici pana la data formularii acțiunii. Prin urmare poate propune și administra toate probele care in mod posibil și legal sunt sau pot fi în sarcina sa dar nu poate produce probe de genul avizelor cerute ca dovadă a îndeplinirii unor formalități impuse vânzatorilor de imobile, intrucat in mod cert are o alta calitate decat aceea de proprietar vanzător/promitent vanzător.
Analizând cererea de renunțare la judecarea cererii principale formulată de reclamantă instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. 1 din codul de procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.
Cât timp aceste condiții sunt îndeplinite în cauză, neexistând o opoziție a pârâtului în acest sens, instanța urmează a lua act de această manifestare unilaterală de voință.
Referitor la cererea reconvențională instanța reține că excepția lipsei de obiect a acesteia invocată de pârât este fondată și va fi admisă iar cererea reconvențională va fi respinsă ca rămasă fără obiect. Se are în vedere la aceste aprecieri faptul că, așa după cum rezultă din cuprinsul cererii reconvenționale, aceasta a fost formulată doar pentru eventualitatea în care cererea principală a reclamantei ar fi fost admisă în tot sau în parte, existând mențiune expresă în acest sens. (fila nr. 34 din dosar)
În privința cererii accesorii a pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză instanța reține că nu pot fi primite susținerile reclamantei privitor la lipsa calității de reprezentant a apărătorului pârâtului. Acesta a depus la dosar împuternicire avocațială care face dovada acestei calități, apărătorul răspunzând din punct de vedere penal și disciplinar dacă atestă o situație juridică ce ar fi contrară realității. Dintr-un alt punct de vedere pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței să conteste calitatea apărătorului său ales care beneficiază de prezumpția de bună-credință în exercitarea atribuțiunilor sale iar reclamanta se poate oricând adresa organelor de urmărire penală dacă apreciază că apărătorul ales al pârâtului și-a exercitat în mod abuziv îndatoririle de serviciu în prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 544 lei reprezentând cheltuieli de judecată suportate în prezenta cauză. Aceste cheltuieli reprezintă: 500 lei contravaloarea onorariului apărătorului ales al pârâtului, potrivit chitanței nr. 508/24.03.2015 care a fost depusă la dosar în original la termenul din 09.12.2015, emisă de cabinetul acestui apărător ales și 44 lei contravaloare taxă judiciară de timbre achitată de pârât conform chitanței nr. 4253 PINZ2015 din 30.03.2015 depusă la dosar în original. (fila nr. 39 din dosar)
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta-pârâtă P. D., domiciliată în municipiul București, .. 20, sectorul 5, CNP_ în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. V., domiciliat în ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Avocat M. V. L., cu sediul în mun. B.,., ., judetul B., C.N.P._.
Admite excepția lipsei de obiect a cererii reconvenționale invocată de pârâtul-reclamant C. V. prin apărător ales.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. D..
Obligă reclamanta-pârâtă să achite pârâtului-reclamant C. V. suma de 544 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Judecătoria Făurei.
Pronunțată în ședință publică azi 09 decembrie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. M. F. G. M. L.
red. C.M.F.
dact. G.M.L./ex.4/05.01.2016
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 1108/2015. Judecătoria FĂUREI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
