Pretenţii. Sentința nr. 115/2015. Judecătoria FĂUREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2015 pronunțată de Judecătoria FĂUREI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1183/228/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂUREI- JUDEȚUL B.
Operator de date cu caracter personal /Autorizația nr. 4903
SENTINȚA CIVILĂ NR.115
Ședința publică din 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. D. A.
Grefier: M. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile privind pe reclamanta . Publice Dunărea B. S.A., cu sediul în mun. B., .. 1, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. I. domiciliat în localitatea M. Voda, ., județ B., având ca obiect pretenții
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată de instanță la data de 22.09.2014 cu nr._, reclamanta . Publice Dunărea B. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. I. să fie obligat la plata sumei de 233,17 lei reprezentând 195,64 lei preț apă potabilă furnizata în perioada 31.08._13 și 37,53 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 29.02._13 precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 60 lei din care 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 40 lei reprezentând onorariu mediere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că începând cu data de 06.07.2009 Unitatea Administrativ Teritorială M. -V., în baza Hotărârii Consiliului Local al comunei M.-V. nr.42/17.06.2009 (din care face parte și satul M.-V.) a delegat serviciul de alimentare cu apă și canalizare către operatorul S.C. C. de Utilități Publice Dunărea S.A. B.. Până la încheierea M. I., acesta a beneficiat de apă potabilă în baza Contractului de delegare. În baza raporturilor contractuale, S.C. C. de Utilități Publice Dunărea S.A. B. a emis facturi fiscale pentru perioada 31.08._13, în valoare de 195,64 lei.
Întrucât pârâtul nu a achitat la termenul scadent c/valoarea facturilor fiscale emise de către companie în temeiul art.4.2.Capitolul IV din contract au fost calculate majorări de întârziere egale cu cele uzitate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat. În acest sens s-au calculat majorări de întârziere aferente perioadei 29.02._13, în valoare totală de 37,53 lei. Precizează că până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, facturile fiscale nu au fost refuzate sau contestate de către pârât, acestea fiind considerate însușite.
Mai precizează că pârâtul M. I. a beneficiat doar de serviciul de furnizare a apei potabile, înscrisul „canal” pe facturile fiscale emise, reprezintă doar modelul tipizat listat de programul companiei, localitatea M. V., neavând rețea de canalizare.
Potrivit dispoz.art.2 alin.12 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator s-a încercat medierea conflictului dintre părți,solicitându-se mediatorului să soluționeze litigiul.
Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile contractuale nr. 1270 alin.1 Cod Civil, Legea nr.241/2006, Legea nr. 51/2006, Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apa și de canalizare din municipiul B., avizat de A.N.R.S.P.G.C. București prin aviz nr. 4653/26.05.2004, aprobat prin Hotărârea C.L.M. nr. 51/31.03.2004, art.148 coroborat cu art.194 din Noul cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței aflată la dosar –fila 3.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri respectiv fișă analitică apă și penalități; extras din contractul de delegare; contract de furnizare a apei potabile nr._/06.12.2011;facturi fiscale de apă și penalități; contractul de premediere nr. 140/10.03.2014, factura fiscală nr. 131/28.02.2014 și chitanța nr.131/28.02.2014 pentru achitarea onorariului de premediere.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 22.01.2015.
Reclamanta la termenul de judecată de astăzi, 22.01.2015, a depus la dosar precizări privind situația defalcată a pretențiilor în funcție de data semnării contractului de furnizare apă potabilă nr._/06.12.2011 respectiv anterior datei de 06.12.2011 solicită suma de 11,57 lei, cu titlu de preț apă potabilă; ulterior datei de 06.12.2014 solicită suma de 184,07 lei, cu titlu de preț apă potabilă iar penalitățile sunt calculate ulterior semnării contractului de furnizare a apei potabile. Solicită în continuare suma de 195,64 lei reprezentând c/valoare apă potabilă; suma de 37,53 lei, reprezentând penalități de întârziere și cheltuieli de judecată în sumă de 60 lei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta solicită contravaloarea serviciilor furnizate (195,64 lei), conform facturilor fiscale emise pentru perioada 31.08._13, respectiv penalități aferente perioadei 29.02._13 (37,53 lei).
Se constată că între părțile litigiului s-a încheiat contractul de furnizare a apei potabile nr._ din 06.12.2011, pe o perioadă nedeterminată.
Instanța reține că în materia raporturilor juridice obligaționale, creditorul care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații are sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv. Totodată, se reține că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În prezenta cauză se constată că reclamanta a făcut dovada, prin administrarea probei cu înscrisuri, a existenței raportului juridic obligațional doar după data de 06.12.2011 (când a fost încheiat între părți contractul asumat de acestea prin semnătură), având în vedere contractul dintre părți și facturile emise în baza acestuia după această dată, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 184,07 lei, reprezentând debit principal-restanțe facturi neachitate pe perioada 06.12.2011 – 31.10.2013, sumă precizată de altfel de reclamantă.
Referitor la perioada cuprinsă între 31.08.2011 – 05.12.2011, instanța constată că pentru aceasta nu există acoperire din punct de vedere contractual (contractul încheiat între părți la data de 06.12.2011 neaplicându-se retroactiv), motiv pentru care vor fi respinse pretențiile aferente acestei perioade.
Pentru a-și susține pretențiile aferente perioadei de până la 06.12.2011, reclamanta a invocat un contract de delegare (care de altfel nu a fost depus la dosar). Dar, instanța constată că, chiar și în cazul existenței unui astfel de contract de delegare, acest document, prin el însuși, nu poate fi de natură a constitui temei al pretențiilor reclamantei, în condițiile în care nu este în vreun fel asumat de pârât sau secundat de alte dovezi suplimentare în susținere.
Se observă, de asemenea, că facturile fiscale emise anterior datei de 06.12.2011 nu sunt semnate (însușite) de pârât.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 37,53 lei, aferente perioadei 29.02._13, instanța constată că acestea se întemeiază pe prevederile din contract, fiind detaliat prezentate prin înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, motiv pentru care pârâtul va fi obligat și la plata acestora.
Așadar, sub aceste aspecte, cererea urmează a fi admisă în parte, iar pârâtul va fi obligat la plata sumei totale de 221,6 lei.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, acestea vor fi admise în parte, astfel:
În baza art. 451-453 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
În privința sumei de 40 de lei, pretinsă de reclamantă drept onorariu mediere, instanța reține că, potrivit dispozițiilor alin. 1^4 al art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, serviciile prestate de mediator (pentru informarea privind avantajele medierii) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. De altfel, din chiar procesul-verbal nr. 123/31.03.2014 (depus la dosar de reclamantă), emis de mediator, rezultă că eliberarea acestuia a fost realizată în mod gratuit de către mediator. În acest context, apare ca nejustificată solicitarea de obligare a pârâtului la plata unei asemenea sume, motiv pentru care va fi respinsă. Nici invocarea de către reclamantă a unui contract de premediere nu poate justifica solicitarea unui astfel de onorariu, atâta vreme cât textul normativ menționat anterior nu permite deloc o asemenea plată, neavând relevanță sub nicio formă titlul cu care s-ar putea solicita suma.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . Publice Dunărea B. S.A., cu sediul în mun. B., .. 1, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. I. domiciliat în localitatea M. Voda, ., județ B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 221,6 lei, din care: 184,07 lei reprezintă debit principal-restanțe facturi neachitate, iar 37,53 lei reprezintă penalități de întârziere.
Admite în parte capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 40 lei reprezentând onorariu mediator.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Făurei.
Pronunțată azi, 04.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
I. D. A. M. I.
RED.I.D.A.
DACT.I.D.A.
EX.4/09.02.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 131/2015. Judecătoria FĂUREI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 325/2015. Judecătoria FĂUREI → |
|---|
