Plângere contravenţională. Sentința nr. 1316/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1316/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 5515/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
Sentința civilă nr. 1316
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Instanța constituită din :
Președinte – R. C.
Grefier – D. A. – M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012.
În temeiul art. 159 1 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 OG nr. 2/200, luând act că intimata a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012.
Apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 167 C proc. civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanță constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, înregistrată sub număr unic de dosar_, petentul S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. BUCUREȘTI, in contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Procesului verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 și înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acestea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a încheiat contractul de leasing cu privire la autoturismul cu nr._, contract, care la data constatării contravenției, a fost reziliat. De asemenea, a mai invocat lipsa semnăturii agentului constatator.
În drept petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG 2/2001.
La cerere petentul a anexat, în copie, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și dovada comunicării, contract de leasing, carte de identitate vehicul, adresa.
Cererea a fost scutită de timbraj.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei dovada de comunicare a procesului verbal, certificatul calificat și autorizația de control aparținând agentului constatator și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR – filele 61-65.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ / 02.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire, conform art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002, întrucât la data de 11.01.2012 vehiculul cu număr de înmatriculare_, ce îi aparține, a circulat pe A2 Km 144 km +100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește amenda aplicată.
Mai mult, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Or, atâta timp câtOG nr.15/2002- normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 și să exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
Conform art.8 din OG nr.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. De asemenea, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Interpretând dispozițiile mai sus menționate, instanța reține că pentru a deține calitatea de utilizator român, orice persoană fizică sau juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosească în baza unui drept legal un autoturism înmatriculat în România, condiții care trebuie a fi îndeplinite cumulativ.
În acest sens, instanța constată că, potrivit art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr.2/2002, „începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini”.
Or, în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că cel cu care a încheiat contractul de leasing care ulterior a fost reziliat, figurează ca proprietar și utilizator in actele masinii.
Astfel, întrucât petentul nu a făcut dovada scoaterii din evidențele fiscale a autoturismului în cauză și nici dovada înștiințării Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, la data constatării contravenției ce i se impută, petentul avea obligația de achiziționare a rovinietei pentru autoturismul mai sus menționat.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 Km 144 km +100 m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului verbal contestat – fila 65 cu lipsa unei roviniete valabile depuse de către petent, instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare_, a circulat la data de 11.01.2012, pe A2 Km 144 km +100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul fost sancționat cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat, însă procesul contestat a fost emis la data de 02.05.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 11.01.2012. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, urmând a exonera petent de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
În ceea ce privește capătul de cerere de obligare la cheltuieli de judecată a intimatei, instanța are în vedere dispozițiile art. 274-276 C.proc.civ. Ținând cont de faptul că plângerea petentului a fost admisă în parte, precum și de faptul că petentul nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte eventualele cheltuieli făcute cu derularea prezentei cauze, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere cu privire la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, .. 25, sector 1, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în municipiul București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012.
Respinge ca neîntemeiată cererea cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către intimată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. / tehnored. R.C. / D.A.M.
4 ex. / 25.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2061/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3978/2013.... → |
|---|
