Plângere contravenţională. Sentința nr. 253/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 253/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 5088/229/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR.253
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2013
Instanța constituită din :
Președinte: P. A.
Grefier: R. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de petenta ..R.L. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății și ia act că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 31.05.2012, sub nr. _, petentul ., cu sediul în comuna C., ., nr.75, demisol, județul C., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, ..401A, sector 6, București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate, întrucât lipsește semnătura agentului constatator, fiind încălcate prevederile art.17 din OG 2/2001. A mai învederat petentul că sunt nesocotite și prevederile art.5 alin.7 din OG 2/2001 privind principiul unicității sancțiunii contravenționale. Suma primită de CNADNR drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea rovinietă valabilă.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
La plângere petentul a anexat, în copie, procesul - verbal contestat – fila 6, confirmarea de primire a procesului-verbal contestat – fila 7, rovinieta seria_, bonul fiscal din 27.02.2012 si certificatul de înmatriculare a vehiculului – fila 8, alte procese-verbale prin care petenta a fost sancționată si dovezile de comunicare ale acestora – filele 9-58.
Intimata nu a depus întâmpinare deși a fost legal citată, însă a depus la dosarul cauzei adresa nr.6633/21.06.2010, certificatul calificat și autorizația de control aparținând agentului constatator, proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR și dovada de comunicare a procesului - verbal – filele 62-65.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 28 euro, conform art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002, întrucât la data de 23.01.2012 vehiculul cu numărul de înmatriculare_, ce îi aparține, a circulat pe A2 Km 144 km +100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește amenda aplicată.
Sub acest aspect, instanța reține că potrivit art. 15 din OG nr.2/2001 contravenția se constată printr-un proces - verbal care, conform dispozițiilor art.19 din același act normativ, trebuie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că dispozițiile OG nr.2/2002 instituie doar necesitatea semnării procesului - verbal de către agentul constatator, fără a impune, ca și condiție de valabilitate a acestuia, forma pe care o astfel de semnătură trebuie să o îmbrace: olografă sau electronică. Pe cale de consecință, procesul - verbal de constatare a contravenție se consideră încheiat cu respectarea dispozițiilor legale mai sus menționate, ori de câte ori acesta poartă semnătura agentului constatator, indiferent de forma în care acesta a fost realizată, olografă sau electronică. Mai mult decât atât, având în vedere că atât semnătura olografă cât și cea electronică au aceeași valoare și același efect din punct de vedere juridic –însușirea procesului verbal întocmit -, precum și faptul că OG nr.2/2001 nu condiționează valabilitatea procesului - verbal de existența unei semnături exclusiv olografe, instanța apreciază că agentul constatator este liber să aleagă una din formele semnăturii fie ea electronică, sau olografă, pentru a-și însuși actul emis.
Pe cale de consecință, pentru aceleași rațiuni, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora lipsa semnăturii olografe a agentului constatator ar atrage sancțiunea nulității procesului – verbal contestat.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul - verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesul -verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul - verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unei probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului-verbal contestat, cu faptul că petentul nu a depus nicio dovadă a achitării rovinietei, instanța constată că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a circulat la data de 23.01.2012 pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesul-verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
De asemenea, instanța urmează să țină cont la individualizarea sancțiunii de faptul că petentul a fost sancționat cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori în cauză acest termen a fost respectat la limită, procesul-verbal contestat fiind emis la data de 02.05.2012, raportat la data săvârșirii contravenției, respectiv 23.01.2012. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor - verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În acest sens, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petentul să înțeleagă să se conformeze prevederilor legale astfel încât aceasta să nu mai săvârșească asemenea fapte pe viitor și să circule pe drumurile naționale cu rovinietă valabil achiziționată, având în vedere gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de câte 250 lei, aplicată prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul ., cu sediul în localitatea C., . nr.75, ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., cu sediul în București, ..401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.05.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED./Tehnored. .> Ex. 5/data: 23.01.2013.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4625/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2999/2013.... → |
|---|
