Plângere contravenţională. Sentința nr. 3830/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3830/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 13682/215/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI - JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR.3830
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - B. I. L.
Grefier - R. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind petentul R. M. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța, în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 O.G. 2/2001.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Întrucât nu mai sunt cereri noi de formulat și nici probe de administrat, instanța constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ /31 mai 2012, declinată Judecătoriei Fetești prin Sentinta civilă nr. 9709/21 06 2012, inregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 07 2012, sub numărul national_, petentul R. M., cu domiciliul in C., .. 181, ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat anularea procesului - verbal . nr._, încheiat la data de 02 mai 2012, invocând motive de nelegalitate si netemeinicie.
Se arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat întrucât, la data săvârșirii contravenției, autovehiculul mai sus menționat nu se mai afla în proprietatea sa ca efect al contractului de vânzare cumpărare, respectiv că nu poate fi sanctionat pentru fapta noului proprietar de transcriere a dreptului de proprietate contrar art. 2 si art.8 din Ordinuil MAI nr. 1501/ 2006. A solicitat anularea actului contraventional contestat deoarece fapta care s-a reținut nu este săvârșită de petent, cu vinovăție sau din culpă, fapta apartinând proprietarului autovehiculului surprins in trafic, iar in subsidiar, raportat la pericolul social scăzut, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Cererea a fost scutită de timbraj.
În drept, petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr.2/2001, art. 2 si art.8 din Ordinul MAI nr. 1501/ 2006. A anexat extras portal, alte procese verbale de contraventie similare, practică jud. in materie.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare în care să arate excepțiile, apărările și dovezile pe care înțelege să le invoce, dar a depus Adresa BRML nr.6633/2010, proba foto, generată prin sistem SIEGMR, autorizație de control, certificat calificat agent constatator și dovada comunicării, solicitând judecarea cauzei in lipsă.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri cnf. art.167 din C..
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarea situație de fapt :
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02 mai 2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, reținându-se în sarcina sa că autovehiculul cu nr. de înmatriculare _ a circulat in data de 03.02.2012, pe A 2 km 144+100m, Fetesti, Jud. Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, cu privire la amenda aplicată.
Cu privire la temeinicia procesul verbal contestat, instanța constată că acesta nu este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
Conform art.8 din OG nr.15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
De asemenea, potrivit art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002, precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010, ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Interpretarea textului de mai sus este in sensul că pentru a avea calitatea de utilizator, potrivit OG nr. 15/2002, este necesar a fi îndeplinite 2 condiții :
-persoana fizică sau juridică să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare;
-persoana fizică sau juridică să aibă în proprietate sau care, după caz, să poată folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Neîndeplinirea uneia dintre aceste condiții atrage lipsa calității de utilizator a persoanei fizice sau juridice în discuție.
Analizând conținutul procesului verbal contestat, raportat la contractul de vânzare cumpărare din data de 29.12.2011 – fila 6/ dosar declinat, instanța reține că petentul a fost sancționat contravențional, în calitate de utilizator al autovehiculului_ , deși în momentul săvârsirii contravenției: 03.02.2012, acesta nu deținea calitatea de utilizator al autovehiculului mai sus menționat, astfel cum această noțiune este definită prin dispozițiile legale mai sus menționate.
Astfel, prin contract de vânzare cumpărare din data de 29.12.2011 - fila 6/ dosar declinat, petentul în calitate de vânzător și numitul LEFTERICA D. M., în calitate de cumpărător, au convenit ca dreptul de proprietate al autovehiculului înmatriculat sub numărul_ , să se transmită către numitul LEFTERICA D. M.. Se reține că data convenției este 29.12.2011, iar pentru valabilitatea transferului dreptului de proprietate nu este instituită nicio altă condiție, fiind suficient acordul părților.
Așadar, petentul nu mai deținea în proprietate și nici nu folosea acest autovehicul în baza unui drept legal, la data reținută in actul contravențional contestat, motiv pentru care nu avea calitatea de utilizator conform dispozițiilor legale în materie.
Sub acest aspect, instanța amintește și dispozițiile art 969 C. civ. din 1864 (sub imperiul căruia s-a încheiat contractul), potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Emiterea contractului/ ad probationem și realizarea acordului de voință dintre părțile contractante este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate. Forma scrisă a contractului este necesară doar pentru realizarea formalităților de înmatriculare și nu afectează cu nimic validitatea contractului de vânzare cumpărare (Fr. D., Tratat de D. Civil - Contractele speciale, Editura Actami, București, 1999, alin 1 și 2, pagina 13) .
În ce privește obligația petentului de a proceda la radierea vehiculului după înstrăinare, potrivit art 11 alin 4 din OUG nr. 195/2002 în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Textul de lege menționat este în contradicție cu Ordinul MAI Nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, invocat de intimată, acesta din urma stabilind obligația radierii în sarcina vânzătorului.
Dar cele două acte normative nu sunt de același nivel, normele de aplicare emise de MAI subordonându-se prevederilor din OUG nr. 195/2002-rep., iar în caz de contradicție se aplică prevederile actului normativ superior, în cazul de față OUG nr. 195/2002.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de efectua formalitățile de transcriere a transmiterii dreptului incumbă noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate, in spetă petentul.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea contravențională este necesar existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului. Astfel, în măsura în care acțiunea sau inacțiunea sancționabilă nu îi aparține este exclusă răspunderea sa.
Petentul nu poate fi ținut a răspunde pentru fapta ilicită al altei persoane respectiv cumpărătorul, cât timp legea nu pune în sarcina sa efectuarea formalităților de publicitate respectiv radierea autovehiculului din evidențe.
Mai mult decât atât este de notorietate că la vânzarea autovehiculelor vânzătorul remite cumpărătorului în original toate actele autovehiculului (carte de identitate, certificat de înmatriculare), mergând pe ideea bunei credințe a acestuia în ceea ce privește înmatricularea ulterioară a autovehiculului, ceea ce determină imposibilitatea radierii ulterioare din evidențe a autovehiculului de către vânzător.
Este o sarcină mult prea grea, a-i pretinde vânzătorului să efectueze formalitățile de radiere și reînmatriculare (care presupune anumite cheltuieli cu taxe specifice) în condițiile în care legea pune în sarcina cumpărătorului efectuarea acestor formalități.
Nu în ultimul rând inopozabilitatea înstrăinării, ce ar fi putea fi invocată de intimată, este o noțiune de drept civil, iar materia dreptului contravențional reglementează sancțiuni aplicate subiecților de drept pentru fapte ilicite cu scopul preveniri comiterii unor noi fapte ilicite, răspunderea contravențională apropiindu-se, prin ilicit, mai mult de răspunderea penală. Asadar, nu se poate face analogie între opozabilitatea în materie civilă și materia contravențională.
Faptul că singura verificare pe care o face intimata este să consulte o bază de date (o verificare destul de sumară) și nu face și alte demersuri pentru a identifica utilizatorul reprezintă o deficiență a intimatei și nu poate fi imputată petentei.
Mai mult decât atât și din punct de vedere al elementelor constitutive contravenției îi lipsește elementul subiectiv, respectiv vinovăția, în oricare din formele sale.
Așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii ( ex. Decizia nr. 670/2009, Decizia nr. 506/2010), nu se poate aplica o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acestuia.
Vânzătorul nu poate anticipa că cel care a cumpărat autovehiculul nu-l va înmatricula și nu va achiziționa rovinietă . Reaua credință a cumpărătorului nu este un element care să atragă răspunderea vânzătorului. Răspunderea este esențialmente personală în materie contravențională.
Față de toate cele mai sus menționate, instanța constată lipsa calității de utilizator al petentului și, pe cale de consecință, imposibilitatea de a se atribui acesteia calitatea de subiect activ al contravenției în discuție apreciind, pe cale de consecință, întemeiată apărarea sa privind lipsa calității de contravenient.
Având în vedere toate aceste elemente, precum și faptul că singurul temei al răspunderii contravenționale este săvârșirea unei contravenții, raportat și la împrejurarea că la data săvârșirii contravenției petentul nu avea calitatea de utilizator al autovehiculului cu număr de înmatriculare_, instanța apreciază că nu poate fi angajată răspunderea contravențională a petentului conform art.8 din OG 15/2002, întrucât aceasta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
In consecință, instanța urmează să admită plângerea formulată și să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02 mai 2012, înlăturând sancțiunile aplicate prin acesta, luând act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă RĂ Ș T E:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. M., cu domiciliul in C., .. 181, ., ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sector 6.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02 mai 2012 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 10 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. și tehnored. BIL/RC
4 ex./04 10 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4360/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2462/2013.... → |
|---|
