Plângere contravenţională. Sentința nr. 3843/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3843/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 6950/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI - JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3843
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - B. I. L.
Grefier - S. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul A. R. M. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se ia act că prin serviciul de registratură intimata a depus un set de acte în susținerea procesului verbal de contravenție emis, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație la întocmirea dosarului. Ia act de faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificându-și competența în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, din punct de vedere general și material în baza art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, și teritorial, în condițiile art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul A. R. M. - PRIN AV. C. A. ( cu sediul în sector 4, București, .. 24 ), a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București, ..401 A, sector 6, anularea procesului verbal . nr._/15.05.2012.
În motivarea plângerii, in esență, petentul a învederat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru că în conținutul acestuia nu au fost indicate masa și marca autoturismului, respectiv nu au fost precizate datele de identificare ale presupusului contravenient, solicitând ca intimata să depună proba foto, procesul verbal fiind nul pentru lipsa semnăturii. În continuare, petentul a precizat că nu deține calitatea de subiect activ al contravenției deduse judecății, o astfel de calitate fiind deținută de persoana care conduce efectiv autoturismul.
În motivarea plângerii, petentul a mai arătat că procesul verbal contestat este întocmit cu nesocotirea prevederilor art.16 alin. 7 pentru că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, deși a fost încheiat în lipsa sa. A mai învederat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru că fapta reținută în sarcina sa a fost constatată cu un mijloc tehnic necertificat, care nu respectă dispozițiile OG nr. 20/1992.
În continuare, petentul a precizat că a mai sancționat pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale de mai multe ori, motiv pentru care a solicita de asemenea anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește tariful de despăgubire pe care a fost obligat să îl plătească prin procesul verbal contestat petentul a precizat că acesta este abuziv pentru că se percepe pentru fiecare presupusă contravenție care se constată.
Petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr.2/2001, ale OG nr.15/2002, CEDO.
La dosarul cauzei au fost depuse în dovedire, in copie, următoarele acte: proces verbal contestat, alte înscrisuri.
Intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București a depus la dosar certificat calificat si autorizație de control, fotografia obținuta cu ajutorul SIEGMCR, dovada comunicării actului contravențional contestat către petent ( proces verbal de afișare) .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/15.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei si obligat la plata unui tarif de despăgubire, constatându-se că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestuia a circulat in data de 28.04.2012, pe Autostrada A2 km144+100m, Fetești, Jud. Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției, raportat la faptul că procesul verbal trebuia comunicat întâi de toate prin poștă, afișarea fiind o modalitate subsidiară de comunicare.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, referitor la amenda aplicată.
Sub acest aspect, instanța reține ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora verbal contestat este lovit de nulitate pentru că acesta nu cuprinde datele de identificare ale persoanei presupus contravenient.
În ceea ce privește datele personale ale petentului se poate observa că în cuprinsul procesului verbal sunt suficiente date pentru identificarea petentului.
Instanța reține că lipsa tuturor acestor elemente atrage ineficacitatea procesului verbal contestat numai în măsura în care acestea produc o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. Or, atâta timp cât petentului i s-a comunicat procesul verbal contestat și aceasta a avut posibilitatea de a formula plângerea dedusă judecății la instanța competentă, în termenul prevăzut de lege, instanța apreciază că neindicarea, în cuprinsul procesului verbal contestat a elementelor invocate de petent nu a produs acestuia o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal în discuție, cu atât mai mult cu cât acesta nu a probat vătămarea pretins pricinuită.
În ceea ce privește neindicarea în procesului verbal contestat a masei și a mărcii autoturismului despre care se pretinde că ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă, instanța reține că în conținutul actului contestat au fost precizate numărul de înmatriculare și categoria și proprietarul autoturismului în discuție, elemente care sunt suficiente pentru identificarea acestuia. Or, de vreme ce procesul verbal conține suficiente date în baza cărora autoturismul despre care se pretinde că ar fi circulat fără a deține rovinietă poate fi identificat în mod cert, instanța apreciază de prisos menționarea în conținutul acestuia și a altor date, ca masa sau marca autoturismului în discuție, lipsa acestora nefiind de natură să producă petentului o vătămare de natură să ducă la anularea actului în discuție.
Neîntemeiate sunt și susținerile petentului referitoare la faptul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa, încălcându-se în acest fel dreptul său de a formula obiecțiuni. Instanța reține că procesul verbal contestat a fost întocmit pe baza unor mijloace tehnice omologate, situație în care, potrivit art.9 alin 3 din OG nr. 15/2002 și art.11 alin 10 din Ordinul nr.769/2010, procesul-verbal de constatare se poate încheia și ulterior, în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, operațiune care a fost realizată în cauză de agentul constatator. Pe cale de consecință, instanța constată că agentul constatator a întocmit procesul verbal contestat în lipsa petentului, în considerarea dispozițiilor legale mai sus menționate, fapt care nu poate fi imputat agentului constatator și nici nu poate fi invocat de petent ca motiv de nulitate al procesului verbal contestat.
Mai mult decât atât, având în vedere că procesul verbal în discuție a fost întocmit în lipsa petentului, contravenția fiind constatată prin mijloace tehnice conform dispozițiilor art.9 alin.2 și 3 din OG 15/2002, acesteia nici nu i se putea aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, o astfel de obligație incumbând agentului constatator numai în cazul în care procesul verbal s-ar fi încheiat în prezența contravenientului. De altfel, petentul nu poate susține că i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului contravențional prin aceea că agentului constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, atâta timp cât acest drept a fost exercitat de aceasta tocmai prin plângerea dedusă judecății în conținutul căreia a formulat obiecțiuni în privința procesului verbal a cărui anulare o solicită.
Susținerile petentului potrivit cărora a mai sancționat pentru săvârșirea aceleași fapte contravenționale de mai multe ori, motiv pentru care procesul verbal contestat este lovit de nulitate nu pot fi reținute de instanță la soluționarea prezentei cauze .
Susținerile privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceeași cu cea reținută în sarcina sa și anterior, prin alte procese verbale de contravenție-filele 9-13, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de la data de 11.03.2012 până la data de 26.05.2012, date la care s-au constat contravențiile reținute în sarcina acesteia, conform actelor contravenționale anexate.
Prin urmare, la data când șofer al petentului, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța nu consideră că fapta reținută în sarcina sa petentului privește toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, în diferite locuri, la scurte intervale de timp, nu reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altor două contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșite la intervale de timp diferite .
Prin urmare, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționat separat pentru săvârșirea mai multe contravenții care de altfel au fost reținute în sarcina acesteia, nefiind nesocotit principiul unicității sancțiunii.
Cu privire la susținerile petentului privind faptul că procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru că fapta reținut în sarcina sa a fost constatată cu un mijloc tehnic necertificat, instanța reține că potrivit art.15 din alin.1 din OG nr.20/1992 privind activitatea de metrologie, mijloacele de măsurare sunt supuse controlului metrologic dacă sunt destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute de art.3 alin 1 din același act normativ și dacă sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată prin Ordinul nr.48/2010 al Directorului General al BRML. Or, camerele foto ANPR precum și dispozitivele GPS care certifică data, ora și minutul la care a fost efectuată proba foto în discuție nu sunt cuprinse în această listă. Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile mai sus menționate, instanța reține că astfel de camere, cum este cazul celor din cauze dedusă judecății, nu sunt supuse controlului metrologic legal, susținerile petentului sub acest aspect fiind nefondate.
Prin urmare, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentului a fost constată pe baza unui mijloc tehnic - camera foto ANPR amplasată de A2 km 144+100m - care nu este supus controlului metrologic tocmai în baza dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr.20/1992, motiv pentru care apreciază că vătămarea invocată de petent nu poate subzista și nici nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei deduse judecății.
De asemenea, instanța reține ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora procesului - verbal contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la semnătura electronică pentru că acesta i-a fost comunicat pe un suport de hârtie.
Astfel, potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, un înscris generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței sale –cum este cazul procesului verbal contestat -, îmbracă forma electronică dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța reține de asemenea că, prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă scrisă - în copie, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art.25 din OG 2 /2001, tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a procesului verbal în discuție, și implicit pentru dovedirea existenței acestui act, și că acesta poartă semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazata pe certificatul calificat, aceasta fiind generată de altfel prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 455/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică.
Pentru aceleași considerente instanța apreciază nefondate susținerile petentului potrivit cărora procesul - verbal contestat nu este semnat de agentul constatator.
Lipsite de relevanță sunt susținerile petentului potrivit cărora subiectul activ al contravenții este persoana care conduce autoturismul și nu proprietarul acestuia. Astfel, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Pe cale de consecință, subiectul activ al contravenției în discuție nu poate fi decât utilizatorul, astfel cum acesta este definit de dispozițiile legale mai sus menționată, noțiune care nu cuprinde în sfera sa de aplicare și conducătorul auto.
Prin urmare petentul, în calitate de utilizator al autoturismului, calitate rezultată din actele masinii, deține calitatea de subiect activ al contravenției în discuție și, pe cale de consecință, acesteia îi incumba potrivit art. 7 din OG 15/2002 obligația de achiziționare a rovinietei pentru autoturismul_ .
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază nerelevant pentru soluționarea cauzei deduse judecății, faptul că autoturismul în cauză, astfel cum susține petentul mai este folosit și de alte persoane, sau că mai deține alt autoturism, întrucât sub aspectul existenței contravenției prevăzute de art.8 din OG 15/2002, reținute în sarcina acesteia, este necesar doar ca vehiculul în cauză să circule fără rovinietă valabilă, fiind indiferentă calitatea persoanei care îl conduce.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției contestat și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicie, instanța constată că actul contravențional contestat este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul - verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, ci a fost procesată automat de camera foto amplasată pe sectorul de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine agentului constatator, orice dubiu profitând petentului.
Prin urmare, intimatei îi revine obligația de a dovedi săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR, depusă de intimată în susținerea actului contravențional contestat, instanța constată că se poate stabili cu exactitate numărul autoturismului a cărui imagine a fost surprinsă la data de 28.04.2012, circulând fără a deține rovinietă valabilă, pe A 2 km 144+100m.
Pe cale de consecință, instanța constată că autoturismul cu numărul de înmatriculare _, care se va retine ca fapt necontestat că aparține petentului, a circulat la data de 28.04.2012, fără a deține rovinietă valabilă, pe A 2 km 144+100m, astfel cum s-a reținut în procesul - verbal contestat.
Având în vedere toate aceste elemente, precum și faptul că singurul temei al răspunderii contravenționale este săvârșirea unei contravenții, raportat la împrejurarea că se poate stabili autoturismul a cărui imagine a fost surprinsă ca a circulat fără a deține rovinietă valabilă, instanța apreciază că poate fi angajată răspunderea contravențională a petentului conform art.8 din OG nr.15/2002, întrucât acesta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei conform OG nr. 15/2002.
Examinând sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul verbal contestat, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că acesta este legală, fiind stabilită cu respectarea limitelor impuse de dispozițiile legale imperative privitoare la aplicarea sancțiunilor pentru contravențiile la regimul rovinietei, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acesteia.
De asemenea, instanța are în vedere și împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe o autostradă, prin circularea cu un autoturism pentru care petentul nu achiziționase rovinietă, nefiind diferită cu nimic față de alte fapte contravenționale de aceeași natură care au același grad de pericol social, aceleași urmări și care sunt sancționate în același mod.
Pe cale de consecință, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune contravențională, motiv pentru care nu se impune reindividualizarea amenzii contravenționale instituite in sarcina petentului.
Pentru cele reținute in precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze doar în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, stabilit prin procesul verbal contestat, menținând in totalitate celelalte dispoziții ale actului contravențional contestat.
Petentul nu a făcut dovada plății tarifului de despăgubire și pe cale de consecință instanța va respinge cererea de restituire a unor astfel de sume.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în instanța apreciază această cerere ca neîntemeiată.
Potrivit articolului 274 alin. (1) Cod procedura civila, partea care cade în pretenții va fi obligata la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.
Prin urmare, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala dedusa din expresia "partea care cade în pretentii".
Raportat la dispozițiile prevăzute de articolul 274 alin. (1) Cod procedura civila, se retine ca în cauza de fata intimată nu a căzut în pretenții si prin urmare nu se poate discuta de o culpa procesuala care sa stea la baza restituirii către reclamanta a cheltuielilor de judecata. Acest aspect este evident dat fiind că procesul verbal este legal întocmit instanța doar reindividualizând sancțiunea.
Mai mult decât atât nici aplicarea legii mai favorabile și anularea tarifului de despăgubire nu poate constitui o culpă în sarcina intimatei, deoarece intimata a respectat prevederile legale în vigoare la momentul emiterii procesului verbal. Intimata nu putea să prevadă modificarea cadrului legislativ.
Prin urmare, toate argumentele petentului aduse în sprijinul culpei procesuale a intimatei pentru a se retine incidenta articolului 274(1) Cod procedura civila sunt neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul A. R. M. cu domiciliul în București, Bulevardul Camil R., nr. 14, ., . AV. C. A. ( cu sediul în sector 4, București, .. 24 ), împotriva intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează în parte procesul – verbal de contravenție . nr._/15.05.2012, de CESTRIN București, în ceea ce privește tariful de despăgubire
Exonerează pe petent de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, stabilit prin procesul – verbal de contravenție . nr._/15.05.2012.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție arătat mai sus.
Respinge cererea de restituire a sumelor reprezentând tarif de despăgubire ca neîntemeiată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 10 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. BIL/tehnoredactat SNE
4 ex/07 10 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2862/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2575/2013.... → |
|---|
