Plângere contravenţională. Sentința nr. 4008/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4008/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1411/229/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4008
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Instanța constituită din :
Președinte – I. G. C.
Grefier – D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul N. S., domiciliat în Ploiești, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE. cu sediul în București, sector 5, ..4-6, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și competența, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, în condițiile art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Față de înscrisurile depuse la dosar de ambele părți încuviințează acestora proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă cauzei .
Întrucât nu mai sunt cereri noi de formulat și nici probe de administrat, constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, sub nr._, petentul N. S., domiciliat în Ploiești, ., ., . a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în Municipiul Bucuresti, ..4-6, Sector 5, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 22.05.2013 și exonerarea de sancțiunile contravenționale aplicate.
A apreciat în plângere că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate deoarece agentul constatator nu a consemnat corect CNP astfel în loc de CNP real_ a fost trecut CNP_.
În drept invocă prevederile OG nr. 2/2001.
La data de 18.06.2013 intimata depune întâmpinare și pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată deoarece la aplicarea contravenției s-a avut în vedere că în data de 22.05.2013 petentul a fost surprins cu cinemometrul laser Trucam ., pe Autostrada A2 Km. 137, circulând cu viteza de 181 Km/h cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea precizează că procesul verbal a fost corect întocmit în ceea ce privește individualizarea faptelor și încadrarea acestora.
Se solicită în final respingerea plângerii iar în drept, intimata a invocat disp. din OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001 și H.G. nr. 1391/04.10.2006.
În probațiune, intimata a depus, raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică, atestatul agentului constatator și înregistrare video pe suport optic.
Instanța a procedat la vizionarea imaginilor video întocmindu-se proces verbal în acest sens.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal CP nr._ din data de 04.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 675 lei și cu reținerea permisului de conducere pe perioadă determinată, constatându-se că în data de 22.05.2013 petentul a fost surprins cu cinemometrul laser Trucam ., pe Autostrada A2 Km. 137, circulând cu viteza de 181 Km/h cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ .
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost înmânat petentului la data de încheierii, plângerea fiind formulată în termen legal de 15 zile de la data comunicării.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia, a semnăturii agentului constatator .
Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e, din OUG nr. 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speță intimatul a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției respectiv raportul agentului constatator M. I.-A., CD cu înregistrarea video a vitezei autoturismului, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul operatorului radar D. E..
Analizând înscrisurile depuse la dosar de către intimat, instanța constată că acestea îndeplinesc condițiile legale mai sus menționate și confirmă situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Din imaginile video depuse și procesul verbal contestat rezultă că viteza autoturismului petentului a fost înregistrată cu cinemometrul laser Trucam ..
Viteza înregistrată care se poate observa prin vizionarea probei video este cea de 181 Km/h și aparține autoturismului Ford cu nr. de înmatriculare_ .
Prin urmare, toate elementele care se regăsesc inscripționate in imagini sunt în fapt informații descărcate de pe blocul înregistrator al aparatului radar utilizat la înregistrarea vitezei.
La descrierea faptei a fost indicat expres ., coroborându-se cu cele din buletinul de verificare metrologică, valabil la data inregistrării ( buletin nr._ emis in 18.04.2013, cu valabilitate un an) acestea fiind elemente suficiente pentru identificarea cinemometrului utilizat la acea dată.
Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanța constată că acesta este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, așa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală. Mai mult, se reține că aparatul este omologat în a măsura viteza în regim staționar.
Sub acest aspect se constată că intimatul a făcut dovada unor măsurări legale tocmai prin depunerea unui buletin de verificare metrologică valabil.
Potrivit dispozițiilor 3.3.2. NML 021–05, din moment ce cinemometrul este verificat metrologic, acesta respectă și cerințele privind logica procesului de măsurare al vitezei. Prin urmare, viteza reținută pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparține acestuia, întrucât cinemometrul, ca și mijloc legal de măsurare, nu ar putea atribui unui autovehicul o viteză, în condițiile în care nu ar avea nici o legătură cu aceasta.
Astfel, dată fiind valabilitatea buletinului de verificare metrologică, precum și emiterea lui de către autoritatea națională competentă în materie, instanța constată că s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu că viteza măsurată de acesta este cea reală.
Instanța retine că viteza reținută este exactă, fără marjă de eroare întrucât cerințele referitoare la eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbește la pct. 3.1.1.b din NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obținerea aprobării de model și la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea lui.
Deci, ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi utilizat și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul este certificat
Asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare, ci valoare indicată se ia ca atare.
Instanța mai retine că aparatul Truecam efectuează autotestul la pornire, în mod obligatoriu, după care trece în regim de măsurare și deci nu este necesar ca înregistrarea să conțină referiri la autotest. Prin urmare, se va concluziona că, din moment ce aparatul radar a desfășurat funcția de măsurare a vitezei, în mod logic a efectuat-o la un moment anterior și pe cea de autotestare, în caz contrar, cinemometrul nu ar fi putut trece în regim de măsurare.
În concluzie, dat fiind că aparatul este verificat metrologic, dar și omologat, cum rezultă din același document, instanța urmează a reține că viteza indicată și înregistrată de acesta a fost aceeași cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv 181 km/h.
Referitor la critica petentului conform căreia datele sale de identificare nu ar fi fost consemnate în mod corect de către agentul de poliție în conținutul actului sancționator respectiv faptul că codul numeric personal ar fi greșit instanța constată că, codul numeric personal din procesul-verbal de contravenție (fila 7) este identic cu cel trecut în cartea de identitate a petentului_ (fila 6), motiv pentru care va respinge această susținere ca neîntemeiată.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Astfel, instanța reține că petentului i s-au asigurat toate posibilitățile privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, petentul beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil.
În plus intimata a depus dovezi în susținerea procesului verbal ce au fost analizate mai sus.
În consecință, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În cauză petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de cuantum de 675 lei și cu reținerea permisului de conducere.
Astfel, se constatată, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e O.U.G. nr. 195/2002, petentului i s-a aplicat amenda contravențională, prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă – art. 98 al. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002), pentru fapta de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. De asemenea, în baza 102 alin. 3 O.U.G. nr. 195/2002 i s-a reținut permisul de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Instanța apreciază că depășirea limitei legale de viteză de peste 50km/h reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În consecință, luând în considerare și dispozițiile art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei și reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată ca măsură complementară, nu sunt doar legale, dar și temeinic dispuse, apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Mai mult, instanța consideră că menținerea sancțiunii sau nereducerea acesteia, raportat la pericolul social concret al faptei săvârșite, răspunde nevoilor societății românești, în care numărul accidentelor generate de viteză, grave și foarte grave, inclusiv cu pierderi de vieți omenești, este într-o îngrijorătoare creștere.
În concluzie, instanța apreciază că plângerea contravențională, formulată de către petentul N. S., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. S., domiciliat în Ploiești, ., ., .,CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratului General al Politiei Române, cu sediul în București, .. 6, sector 5.
Menține dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.05.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea privind exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Fetești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. Jud. IGC
Tehnored. DM
5 ex./ 27.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 525/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3435/2013.... → |
|---|
