Plângere contravenţională. Sentința nr. 525/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 525/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 2920/229/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA FETESTI JUDETUL I.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 525
Ședința publică din data de 05 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M. V.
GREFIER – D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta . BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA., având ca obiect „plângere contravențională”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pe cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, raportat la exceptia de neconstitutionalitate invocată de petent si pe fondul cauzei la data de 04 februarie 2013, apoi pe fondul cauzei la data de 05 februarie 2013, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /18 04 2012 petenta . cu sediul în mun. București, Calea Griviței 355 – 357, Club Griro, etaj 1, sector 1 a chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București cu sediul în Municipiul Bucuresti, Bulevardul I. M., nr. 401 A, Sector 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de C. București.
În motivarea plângerii, petenta arată in esentă că procesul - verbal contestat este lovit de nulitate absolută pentru că nu este semnat de agentul constatator, semnătura electronică nefiind aplicabilă acestuia pentru că nu reprezintă un înscris electronic conform art. 4 pct 2 din Legea 455/2001. A mai învederat că a fost sancționată de mai multe ori pentru aceiași faptă. Nu ea trebuia să fie sancționată pentru neplata rovinetei, ci doar conducătorul auto, nefiind identificat autovehiculul, respectiv făptuitorul contravenient, iar actul contraventional contestat este incomplet.
Raportat la temeinicia actului contraventional contestat a invederat faptul că autoturismul surprins in trafic, cu număr de inmatriculare_, pretins a fi al petentei, a fost instrăinat in data de 09 septembrie 2011, prin vânzare cumpărare către ., astfel cum rezultă din factura fiscală nr. 810/09.09.2011, coroborat cu datele de identificare auto din actele masinii surprinse in trafic, atasate la dosar
În drept își întemeiază plângerea pe dispozițiile art. 10, art. 11, atr. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, art. 7, art. 8, art. 9 și art. 10 OG nr.15/2002, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 16, art. 20, art. 25, art. 44, art. 45 și art. 135 din Constituția României.
Petenta a anexat inscrisurile de la fila 7-16, inclusiv act contraventional- fila 7 contestat,, alt act contraventional similar- fila 8, extra media, comunicat si adresă către A., Factura nr. 810/09 septembrie 2011- fila 13, Certificat de atestare fiscală -14-15, cartea de identitate auto nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 21.03.2012, de CNADNR-C. București petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat la data de 20.10.2011, pe A2 km 144+100 m Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
La data de 09.10.2012 intimata a înaintat proba foto, obținută prin sistemul SIEGMCR- fila 25, Adresa BRML nr.6633/2010-fila 22, Certificat calificat si autorizatie de control agent constatator - fila 23, dovadă comunicare act contraventional contestat in data de 04 aprilie 2012- fila 24.
În urma verificării potrivit art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării actului contraventional de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Mai mult, instanța retine că nulitatea este definită ca sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele sale, contrare normelor edictate pentru încheierea sa valabilă. De regulă, încălcarea normelor juridice prohibitive și, în mod excepțional, a celor imperative atrage sancțiunea nulității.
Este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată din oficiu, de către instanța de judecată intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ în articolul 17 din OG nr.2/2001. Restul condițiilor procedurale, cum sunt cele din art. 16 din OG nr. 2/2001, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă, în condițiile invocării și dovedirii vătămării pricinuite, ceea ce nu s-a întâmplat in cauză.
De altfel, principiul legalității aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, textul normei contravenționale neputând fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv.
Se desprinde, astfel, concluzia conform căreia, doar în cazul încălcării art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție este nevalabil, sub aspectul prezumției de legalitate, implicit al beneficiului executării din oficiu, astfel încât, doar în cazul încălcării acestuia, legea conferă contravenientului argumente insurmontabile care să-i permită să se abțină de la executare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Referitor la faptul că actul contravențional contestat nu poartă semnătura agentului constatator, instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile OG nr. 15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr. 2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu ca urmare a constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art. 9 alineatul 2 din OG nr. 15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând actul contraventional contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Ori, atâta timp cât OG nr. 15/2002 - normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr. 2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr. 2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe eludează dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia – cum este cazul procesului verbal contestat, este valabilă dacă înscrisurilor în cauză li s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.
Susținerile petentei privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută prin procesul verbal contestat este aceiași cu cele reținute în sarcina petentei și anterior, prin alte procese verbale, respectiv că activitatea îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționată societatea petentă de mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art. 13 din OG nr.2/2001, contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art. 8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că aceasta ar fi circulat fără întrerupere, de la data de 20.10.2011, până la data de 23.10.2011, când s-a retinut ultima contravenție săvârșită.
Prin urmare, la data când șoferul mașinii cu număr de înmatriculare_, prin manifestarea sa de voință, a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acestuia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu o altă ocazie, a realizat conținutul unor alte contravenții, pentru care de altfel a și fost sancționată petenta prin procese verbale de sine stătător.
Prin urmare, instanța apreciază că petenta a fost în mod legal sancționată separat pentru săvârșirea contravenției cu a cărei analiză este investită, in cauză neputând fi reținute apărări in sensul că intervenția forței contrare care a întrerupt comiterea în formă continuă a contravențiilor, este reprezentată de notificarea agentului constatator al primei contravenții, sau că în cauză s-ar fi realizat cumul aritmetic de pedepse, contrar regulii generale din dreptul penal.
Cu privire la susținerile petentei privind faptul că procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru că fapta reținută în sarcina sa a fost constatată cu un mijloc tehnic necertificat/neomologat, care nu respectă dispozițiile OG nr. 20/1992, instanța reține că potrivit art.15 din alin.1 din OG nr.20/1992 privind activitatea de metrologie, mijloacele de măsurare sunt supuse controlului metrologic dacă sunt destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute de art.3 alin 1 din același act normativ și dacă sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată prin Ordinul nr.48/2010 al Directorului General al BRML.
Or, camerele foto ANPR, precum și dispozițivele GPS, care certifică data, ora și minutul la care a fost efectuată proba foto în discuție, nu sunt cuprinse în această listă. Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile mai sus menționate, instanța reține că astfel de camere, cum este cazul celor din cauze dedusă judecății, nu sunt supuse controlului metrologic legal, susținerile petentei sub acest aspect fiind nefondate.
Prin urmare, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentei a fost constată pe baza unui mijloc tehnic -camera foto ANPR amplasată de A2 km 144+100m-care nu este supus controlului metrologic tocmai în baza dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr.20/1992, motiv pentru care apreciază că vătămarea invocată de petent nu poate subzista și nici nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei deduse judecății.
Cu privire la temeinicia procesul verbal contestat, instanța constată că acesta nu este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
Conform art.8 din OG nr.15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
De asemenea, potrivit art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Analizând conținutul procesului verbal contestat și factura fiscală nr.810/09 septembrie 2011, ce confirmă de vânzare cumpărare vehicul folosit din data de 09 septembrie 2011-fila 13, coroborat cu datele certificatului de atestare fiscală-fila 14+15, cartea de identitate auto-fila 16, instanța reține că petenta a fost sancționată contravențional, în calitate de utilizator al autovehiculului_, deși în momentul constatării contravenției: 20 octombrie 2011, aceasta nu mai deținea calitatea de utilizator al autovehiculului mai sus menționat, astfel cum această noțiune este definită prin dispozițiile legale mai sus menționate.
Astfel, prin conventie sinalagmatică de vânzare cumpărare vehicul folosit, materializată ca inscris constataor ad probationem prin Factura fiscală nr. 810,/09.09.2011, petenta în calitate de vânzător și ., în calitate de cumpărător au convenit ca dreptul de proprietate al autoturismului marca PEUGEOT 206 cu . VF32A8HZA47846796. Această . de autoturism se regăseste in cartea de identitate a autoturismului înmatriculat sub numărul_, este inscrisă si in actul contraventional contestat; in consecință, se va aprecia că dreptul de proprietate asupra autoturismului înmatriculat sub numărul_ s-a transmis către . la data de 09 septembrie 2011.
Se retine că data conventiei este 09 septembrie 2011-fila 13, iar pentru valabilitatea transferului dreptului de proprietate pt. autoturism nu este instituită nicio altă conditie, fiind suficient doar acordul părtilor.
Având în vedere toate aceste elemente, instanța apreciază că la data constatării contravenției- 20 octombrie 2011, când . era deja proprietar al autovehiculului cu număr de înmatriculare_ , incă din data de 09 septembrie 2011, petenta nu mai avea calitate de utilizator al vehiculului, motiv pentru care acesteia nu îi incumba obligația de plată a rovinietei prevăzute de art. 7 din OG nr. 15/2002.
Interpretând dispozițiile art. 1 alin.1 lit. b din nr. OG 15/2002, instanța reține că pentru a deține calitatea de utilizator român, orice persoană fizică sau juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să dețină în proprietate sau să folosească în baza unui drept legal un vehicul înmatriculat în România.
Asadar, petenta nu mai deținea în proprietate și nici nu folosea acest autovehicul în baza unui drept legal, la data retinută in actul contraventional contestat, motiv pentru care nu avea calitatea de utilizator conform dispozițiilor legale în materie.
De altfel, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, devin incidente dispozițiile art. 11 alin 4 din OUG nr. 195/2002 care pun în sarcina noului proprietar îndeplinirea unor astfel de formalități. In consecință, petentei nu i se poate imputa o culpă nici sub acest aspect.
Față de toate cele mai sus menționate, instanța constată lipsa calității de utilizator a petentei și, pe cale de consecință, imposibilitatea de a se atribui acesteia calitatea de subiect activ al contravenției în discuție apreciind, pe cale de consecință, întemeiată apărarea sa privind lipsa calității de contravenient.
Având în vedere toate aceste elemente, precum și faptul că singurul temei al răspunderii contravenționale este săvârșirea unei contravenții, raportat și la împrejurarea că la data constatării contravenției petenta nu avea calitatea de utilizator al autovehiculului cu număr de înmatriculare_ , instanța apreciază că nu poate fi angajată răspunderea contravențională a petentei conform art.8 din OG 15/2002, întrucât aceasta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
In consecință, instanța urmează să admită plângerea formulată de către petentă în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 21.03.2012 și înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.
În temeiul art. 274 C proc. Civ., având în vedere principiul disponibilității, instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . București, cu sediul în mun. București, Calea Griviței 355 – 357, Club Griro, etaj 1, sector 1, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A.– C. cu sediul în București, bld. I. M. nr. 401 A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 21.03.2012 de agent constatator din cadrul intimatei și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2013.
P., GREFIER,
Redactat MVM
Tehnoredactat MVM+MD
4 ex/ 14 februarie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1025/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4008/2013.... → |
|---|
