Plângere contravenţională. Sentința nr. 4108/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4108/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 10890/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR.4108
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - R. I.
GREFIER - Z. F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. A. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Se ia act că intimat în cauză este C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - CESTRIN
Instanța ia act că printr-un înscris depus la dosar la 08.08.2013 petentul a invocat excepția prescripției răspunderii contravenționale, pe care o unește cu fondul, ia act că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 Cod proc. civ. raportat la art. 32 alin.2 O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art.167 Cod procedură civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. sub nr._ la data de 03.05.2012, contestatorul I. A. (domiciliat în comuna Florești, ., .) în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (cu sediul în București, .. 401A, sector 6), a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . 12 nr._ din data de 10.04.2012 solicitând anularea acestuia cu consecința exonerării de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, scutită de la plata taxelor judiciare, contestatorul arată că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută față de prevederile jurisprudenței CEDO, în speță trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 din Convenție, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Se invocă prevederile art. 17 alin. 1 din Codul penal cu privire la definiția infracțiunii, precum și cele referitoare la infracțiunea continuă, cu mențiunea că dreptul penal românesc nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege.
Petentul susține că suma primită de C.N.A.D.N.R. S.A. drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni, C.N.A.D.N.R. S.A. având în comportament abuziv deoarece percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă contravenție pe care o constată.
Consideră procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru că nu poartă semnătura agentului constatator, are numai semnătura electronică a agentului constatator, neputând fi invocate prevederile Legii nr. 445/2001 întrucât „înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic”.
În final se arată că autoturismul în cauză a fost înstrăinat și persoana care trebuia sancționată este făptuitorul, cel care a fost prins pe drumurile naționale fără a avea achitat tariful de rovinietă.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea este motivată în drept pe prevederile OG 2/2001, Legea 455/2001, OG 15/2002.
În dovedire se depun înscrisuri: contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, procesul verbal . 12 nr._/10.04.2012.
Ulterior petentul a depus la dosar practică judiciară și note de ședință prin care arată faptul că în lunile ianuarie, februarie și martie a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea aceleiași fapte de 30 de ori, apreciind că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și cu circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia.
Prin sentința civilă nr._/30.10.2012 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 09.11.2012.
La dat de 27.11.2012 petentul a depus note de ședință în care menționează publicarea în Monitorul Oficial al României a Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG 2/2001 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Se arată că pentru a preveni situația în care un proces verbal este comunicat după luni de zile, actul normativ introduce precizarea ca procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, dar și faptul că pentru a evita situația aplicării mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă, noua lege menționează că în intervalul de timp de la constatarea și până la comunicarea procesului verbal nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru neachitarea rovinietei.
În concluzie susține că respectiva contravenție a fost constatată la data de 17.11.2011, procesul verbal nu i-a fost comuniat înăuntrul termenului de 30 de zile, fiindu-i comunicat la data de 23.04.2012 fapt ce atrage nulitatea acestuia.
La data de 08 august 2013 petentul depus la doar precizări prin care invocă excepția prescripției răspunderii contravenționale și pe cale se consecință să se constate că la data întocmirii actului administrativ răspunderea contravențională a sa era prescrisă. Sunt invocate prevederile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la prescripția extinctivă.
În concluzie apreciază că OG 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de prescripție de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege favorabilă care în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție trebuie aplicată retroactiv în cauza de față.
Față de faptul că de la data constatării faptei reținute prin procesul verbal și până la data întocmirii procesului verbal atacat au trecut mai mult de 30 de zile, cu depășirea termenului prevăzut de art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, se solicită să se constate că de la data întocmirii actului administrativ răspunderea contravențională a petentului s-a prescris.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, dar a depus, prin fax, la data de 14.08. 2013, un set de înscrisuri în susținerea procesului verbal: proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR (fila 16), certificatul de calificat și autorizația de control a agentului constatator – fila 15 dosar, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/10.04.2012- fila 14.
Sub aspect probator a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/10.04.2012 contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, potrivit art. 8 alin. 2 din OG 15/2002 și obligat să achite contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 în cuantum de 28 euro, deoarece s-a constatat că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ care îi aparține, a circulat la data de 17.11.2011 ora 11,50 pe A2 km 144+100 m, Fetești, jud. Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării prevăzute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost depusă la instanță la data de 03.05.2012 – fila 3, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării 23.04.2012 – fila 14 procesului verbal de constatare a contravenției
Verificând procesul - verbal contestat sub aspect formal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator.
Potrivit art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Intimata a depus certificatul calificat și autorizația de control aparținând numitului A. S..
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
Cât privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Conform dispozițiilor art.1 alin. 1 lit. b din același act normativ, utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;
Scopul art. 8 din O.G. nr. 15/2002 este de a sancționa persoana responsabilă pentru fapta de a circula cu un autovehicul fără a deține rovinietă valabilă.
În speță, potrivit contractului de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit, contestatorul a vândut persoanei fizice Claire Dellac Hannauma vehiculul cu număr înmatriculare_ (fila 7 dosar Judecătoria Cluj N.) la data de 12.09.2011.
Prin urmare, la data comiterii contravenției,17.11.2011, contestatorul nu mai avea nici calitatea de proprietar al vehiculului cu numărul de înmatriculare_ deoarece dreptul de proprietate fusese transmis către Claire Dellac Hannauma, dar nici calitatea de utilizator întrucât vânzarea este perfectă și proprietatea de drept strămutată îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, potrivit art.1295 cod civil (din 1864), aplicabil la data încheierii convenției.
În ce privește obligația petentului de a proceda la radierea vehiculului după înstrăinare, potrivit art. 11 alin 4 din OUG nr. 195/2002 în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de a efectua formalitățile de transcriere a transmiterii dreptului incumbă noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea contravențională este necesar existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului. Astfel, în măsura în care acțiunea sau inacțiunea sancționabilă nu îi aparține este exclusă răspunderea sa.
Petentul nu poate fi ținut a răspunde pentru fapta ilicită a altei persoane ( cumpărătorul) cât timp legea nu pune în sarcina sa efectuarea formalităților de publicitate respectiv radierea autovehiculului din evidențe.
Mai mult, este de notorietate că la vânzarea autovehiculelor vânzătorul remite cumpărătorului în original toate actele autovehiculului (carte de identitate, certificat de înmatriculare), mergând pe ideea bunei credințe a acestuia în ceea ce privește înmatricularea ulterioară a autovehiculului, ceea ce determină imposibilitatea radierii ulterioare din evidențe a autovehiculului de către vânzător.
Din punct de vedere al elementelor constitutive, contravenției îi lipsește elementul subiectiv respectiv vinovăția, în oricare din formele sale.
Așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii ( ex. Decizia nr. 670/2009, Decizia nr. 506/2010), nu se poate aplica o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acestuia. Neefectuarea demersurilor pentru emiterea unui nou certificat de înmatriculare nu poate fi imputată vânzătorului. Acesta nu poate anticipa că cel care a cumpărat autovehiculul nu îl va înmatricula și nu va achiziționa rovinietă . Reaua credință a cumpărătorului nu este un element care să atragă răspunderea vânzătorului. Răspunderea este personală în materie contravențională.
Față de aceste aspecte, fără a mai analiza celelalte aspecte ce țin de aplicabilitatea legii contravenționale mai favorabile ori prescrierea aplicării amenzii, luând în considerare că nu a fost dovedită imputabilitatea faptei contravenționale în persoana contestatorului, instanța urmează să admită plângerea formulată de I. A. în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA și în consecință va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de reprezentantul intimatei la data de 10.04.2012 și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta și a măsurilor luate prin acesta.
Văzând și dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul I. A., domiciliat în localitatea Florești, ., județul Cluj, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în București, sector 6, ..401A.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de reprezentantul intimatei la data de 10.04.2012 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE GREFIER
Red. I.R.
Tehnored. I.R. / F.Z.
4 ex. /30.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 188/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3136/2013.... → |
|---|
