Plângere contravenţională. Sentința nr. 884/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 884/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 5217/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI - JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 884
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - I. G. C.
Grefier - S. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul TAPU D., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 O.G. 2/2001.
Se ia act că au fost depuse la dosar de către părți actele solicitate de către instanță.
Califică excepția invocată de petent prin cerere ca fiind o apărare de fond, instanța urmând a se pronunța asupra acesteia odată cu fondul cauzei.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 01.06.2012 sub nr._, petentul TAPU D. cu sediul în C., .. 10, ., ., cu domiciliul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați C. si Asociații în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în Municipiul București, .. 401 A, sector 6 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 și exonerarea de la plata sancțiunilor stabilite, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a invocat pe cale de excepție nulitatea procesului verbal pe motiv de lipsă a semnăturii agentului constatator, a contravenientului, a unui martor. De asemenea, a mai arătat că s-a încălcat principiul unicității sancționării, iar tariful de despăgubire este perceput abuziv.
Petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La plângere, petentul a anexat, în copie, procesul verbal contestat fila 8 și roviniete filele 9-10, iar ulterior certificat de înmatriculare, cartea de identitate autoturism și alte înscrisuri.
Cererea a fost scutită de timbraj.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei adresa nr._/20.11.2012, certificatul calificat, autorizația de control aparținând agentului constatator, dovada de comunicare și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR (filele 14- 17).
La termenul din data de_, instanța a calificat excepția invocată de petent prin cerere ca fiind o apărare de fond, instanța urmând a se pronunța asupra acesteia odată cu fondul cauzei.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, reținându-se în sarcina sa că, la data de 02.03.2012, vehiculul cu număr de înmatriculare_ a circulat pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea dedusă judecății a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Sub acest aspect instanța reține ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora procesului - verbal contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la semnătura electronică pentru că acesta i-a fost comunicat pe un suport de hârtie.
Astfel, potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, un înscris generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței sale –cum este cazul procesului verbal contestat -, îmbracă forma electronică dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța reține de asemenea că, prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă scrisă - în copie, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art.25 din OG 2 /2001, tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a procesului verbal în discuție, și implicit pentru dovedirea existenței acestui act, și că acesta poartă semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazata pe certificatul calificat, aceasta fiind generată de altfel prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 455/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică.
Pentru aceleași considerente instanța apreciază nefondate susținerile petentului potrivit cărora procesul - verbal contestat nu este semnat de agentul constatator.
Cu privire nesemnarea actului contestat de către contravenient, instanta va respinge si această apărare ca fiind neintemeiată.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr.2/2002, „începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini”.
În privința lipsei semnăturii unui martor asistent instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile O.G. nr.15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv O.G. nr.2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Prin prisma acestui ultim argument, instanța mai reține că potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 se impune semnarea procesului - verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent care să confirme împrejurarea că petentul nu este de față la întocmirea procesului - verbal, refuză sau nu poate să-l semneze, iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului - verbal în împrejurările menționate. Însă, în cauza de față, fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul - verbal atacat, a fost constatată prin mijloace tehnice, iar nu de către un agent constatator, astfel că nu era necesară prezența unor martori care să confirme lipsa petentului de la întocmirea procesului - verbal și, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului - verbal.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 0286999încheiat la data de 02.05.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acesteia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului verbal contestat – fila 17 cu faptul că petentul nu a depus nicio dovada a achitării rovinietei, instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare_, a circulat la data de 02.03.2012, pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că prin faptele contravenționale reținute în sarcina sa prin procesele - verbale arătate nu este respectat principiul unicității sancțiunii contravenționale, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată că elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientului.
Prin urmare, la data când petentul, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acestuia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționat prin alte procese - verbale.
Instanța nu poate avea în vedere susținerile petentului potrivit cărora faptele reținute în sarcina sa privesc toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, la scurte intervale de timp, reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altei contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșită la intervale de timp diferite .
Prin urmare, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționată separat pentru săvârșirea mai multor contravenții continue care, de altfel, au fost reținute în sarcina acesteia, nefiind nesocotit principiul unicității sancțiunii.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
De asemenea, instanța urmează să țină cont la individualizarea sancțiunii de faptul că petentul fost sancționat cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat, însă procesul contestat a fost emis la data de 02.05.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 02.03.2012. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În acest sens, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petentul să înțeleagă să se conformeze prevederilor legale astfel încât aceasta să nu mai săvârșească asemenea fapte pe viitor și să circule pe drumurile naționale cu rovinietă valabil achiziționată, având în vedere gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul TAPU D., cu sediul în C., .. 10, ., ., cu domiciliul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați C. si Asociații în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 02.05.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored. IGC./SNE.
Ex. 4/data: 18.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3817/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4184/2013.... → |
|---|
