Anulare act. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 1703/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.
Ședința publică de la 11.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii V. C. și V. D., ambii cu domiciliul in Focșani, ., ., J. V., impotriva intimatului M. T., cu domiciliul in Focșani, ., J. V., având ca obiect anulare act - disjungere ds._/231/2011.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 05.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 11.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Asupra cauzei civile de fată, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 10.02.2012 sub nr._ ca urmare a disjungerii din dosarul nr._/231/2011 reclamantii V. C. si V. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. T. constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1701/28.09.2009 de BNP E. A. pentru pretul derizoriu si cauza ilicită.
În motivarea cererii, au arătat, în esentă, în cadrul precizărilor depuse la dosar că, prin metode de constrângere pârâtul i-a determinat să semneze contractul de vânzare-cumpărare în litigiu, terenul înstrăinat prin acest contract reprezentând de fapt plata împrumutului ce face obiectul contractului de împrumut autentificat sub nr. 360/2009, pârâtul le-a promis că va înceta executarea, reclamantii crezând că acesta va respecta întelegerea. Pârâtul nu a respectat promisiunea, însă i-a determinat să vândă terenul, continuând si cu procedura executării silite, ajungând astfel, pentru un împrumut de 35.000 lei, în situatia de a gira atât apartamentul în care locuiesc, dar si terenul în litigiu. Au mai arătat că toate acestea au fost obtinute de pârât prin intimidări si amenintări, cauza ilicită fiind evidentă, în spetă pârâtul nu a remis niciodată suma trecută în contract, totusi a profitat de starea de teamă indusă si a trecut la executarea silită si că nu ar fi semnat niciodată contractul de vânzare-cumpărare decât determinati de starea de teamă insuflată de către pârât. Au mai arătat că pretul trecut în contractul de vânzare-cumpărare este unul fictiv si neserios.
În probatiune, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză, însă s-a prezentat în fata instantei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu martora S. N., proba cu expertiză specialitatea constructii, evaluări bunuri imobile, raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic C. M. fiind atasat la dosar. La termenul de judecată de la data de 25.01.2013 reclamantii prin apărător, au renuntat la proba cu martorul M. I., depunând la dosar declaratie autentificată a acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanta retine următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1701/28.09.2009 de BNP E. A., reclamantii au vândut pârâtului cota indiviză de 21/128 din suprafata totală de 8538 mp teren arabil situat în extravilanul Mun. Focsani, jud. V. T 83, P 435 pentru pretul de 1800 lei.
În ceea ce priveste motivul de nulitate privind cauza ilicită a contractului de vânzare-cumpărare, instanta retine că probele administrate în spetă nu confirmă sustinerile reclamantilor expuse în cadrul precizărilor depuse la dosar la data de 06.04.2012.
Sub un prim aspect, se retine că declaratiile extrajudiciare ale numitilor P. E., I. A. A., G. E. si M. I.-C., depuse de reclamanti la dosarul cauzei, chiar dacă au fost făcute în formă autentică, nu pot avea valoare probatorie, nefiind făcute oral în fata instantei de judecată, în conditii de contradictorialitate si nemijlocire specifice procesului civil.
În ceea ce priveste declaratia martorei S. N., se retine că, în timp ce reclamantii au sustinut că nu au reusit să achite împrumutul contractat cu pârâtul în anul 2008 si penalitătile solicitate, iar pârâtul a solicitat refacerea contractului de împrumut în care să fie incluse si dobânzile si penalitătile vechiului contract de împrumut, în realitate în cuantum de 35.000 lei, dar în contractul de împrumut nr.360/02.03.2009 a fost inserată suma de 64.000 lei care includea de fapt penalitătile calculate de pârât, martora a relatat o altă situatie de fapt si anume că reclamantii au achitat o datorie de 35.000 lei pe care o aveau fată de pârât, iar în anul 2008, reclamantii au luat din nou cu împrumut de la pârât suma de 35.000 lei pentru care au încheiat un contract în care s-a mentionat o sumă împrumutată mult mai mare, ceea ce denotă faptul că martora nu are cunostinte exacte despre întelegerile intervenite între părti, concretizate în contractele încheiate între acestia, context în care nu poate fi retinută ca fiind exactă si certă afirmatia martorei în sensul că reclamanta a plătit pârâtului din anul 2008 si până în anul 2009 împrumutul luat de la acesta, rămânând de plată dobânzile pentru achitarea cărora reclamanta i-a propus pârâtului să-i dea terenul în litigiu, la dosar nefiind de altfel depusă nicio dovadă a plătilor efectuate de reclamanti.
Din declaratia martorei S. N. nu rezultă nici faptul că reclamantii au fost determinati de pârât prin metode de constrângere să încheie contractul de vânzare-cumpărare, asa cum au sustinut acestia, ci dimpotrivă, rezultă că initiativa încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartinut reclamantei, întrucât aceasta dorea să vândă apartamentul cu care garantase restituirea împrumutului luat de la pârât si în acest scop, să scoată de sub ipotecă acest apartament, martora arătând că reclamanta i-a propus pârâtului să-i dea un teren în suprafată de 1400 mp, urmând ca apartamentul reclamantei să fie scos de sub ipotecă.
Din declaratia martorei nu se poate retine însă cu certitudine faptul că părtile nu au urmărit în realitate încheierea contractului de vânzare-cumpărare si achitarea pretului, ci doar scoaterea apartamentului reclamantei de sub ipotecă, afirmatia martorei în sensul că pretul stipulat în contract nu a fost primit de reclamantă putând la fel de bine să justifice introducerea unei actiuni pentru executarea obligatiei de plată a pretului.
De altfel, dacă prin transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu reclamantii ar fi urmărit de fapt achitarea împrumutului contractat cu pârâtul si nu obtinerea pretului acestuia, reclamantii, persoane majore si responsabile, aveau posibilitatea să solicite pârâtului mentionarea acestui aspect în cuprinsul contractului încheiat, având în vedere că darea în plată pentru stingerea unei datorii asumate printr-un contract de împrumut încheiat în formă autentică nu constituie o operatiune ilicită ori, în caz de refuz al pârâtului, reclamantii aveau posibilitatea să vândă oricărei persoane terenul, iar din pretul obtinut, să achite datoria către pârât, cu consecinta scoaterii apartamentului de sub ipotecă.
În ceea ce priveste motivul de nulitate privind fictivitatea pretului stipulat în contract, instanta retine, asa cum s-a arătat si anterior, faptul că simpla afirmatie a martorei în sensul că reclamanta nu a primit efectiv pretul stipulat în contract nu înseamnă în mod obligatoriu că întelegerea dintre părti a fost în sensul ca pretul stipulat în contract să nu fie cerut si plătit în realitate, o astfel de împrejurare nefiind confirmată nici de alte probe administrate în cauză, iar vânzarea-cumpărarea produce efecte chiar dacă pretul nu a fost plătit, conform art. 1295 Cod civil, vânzătorul putând actiona împotriva cumpărătorului pentru plata pretului si ulterior încheierii contractului.
Referitor la motivul de nulitate privind pretul derizoriu, se retine că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pretul de circulatie al suprafetei de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în litigiu la nivelul anului 2009 era de 5600 euro, iar la nivelul datei de 12.03.2013 de 2800 euro.
Contractul de vânzare-cumpărare în litigiu a fost încheiat la data de 28.09.2009, iar pretul stipulat în contract a fost în sumă de 1800 lei.
Este adevărat că acest pret stipulat în contract este mult inferior pretului de circulatie stabilit prin expertiza efectuată în cauză, însă nu poate fi considerat derizoriu, infim, având în vedere cuantumul său si faptul că reclamantii au cumpărat ei însisi terenul vândut pârâtului la pretul de 1805 lei, asa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar, iar în conditiile economiei de piată, părtile sunt libere să determine pretul si mult sub valoarea reală a lucrului vândut.
Se poate retine cel mult în spetă, dată fiind disproportia dintre pretul de vânzare si valoarea terenului la nivelul anului 2009, faptul că pretul stipulat în contract este unul lezionar, leziunea neputând fi însă invocată de reclamanti - persoane majore pentru a obtine desfiintarea contractului, indiferent de mărimea leziunii de care au suferit acestia.
Apreciind în consecintă, pe baza considerentelor anterior expuse, că nu se poate retine în spetă existenta unui pret derizoriu sau a cauzei ilicite a contractului de vânzare-cumpărare si nici exercitarea de către pârât a unor măsuri de constrângere a reclamantilor pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în litigiu la pretul mentionat în contract, instanta va respinge ca neîntemeiată cererea, solutie în raport de care nu se poate dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulata de contestatorii V. C. și V. D., ambii cu domiciliul in Focșani, ., ., J. V., impotriva intimatului M. T., cu domiciliul in Focșani, ., J. V., având ca obiect anulare act - disjungere ds._/231/2011.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntată în ședință publică, astăzi, 11.04.2013.
Președinte, Grefier,
M. P. L. H.
Red/tehnored MP/5 ex/10.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4747/2013.... | Acţiune posesorie. Sentința nr. 2638/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
