Plângere contravenţională. Sentința nr. 3695/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3695/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1092/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 3695
Ședința publică din data de 20. Septembrie .2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. N. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul J. N. cu domiciliul în Mu.Focșani, ., ., . contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in Mun.Focșani, ..12, jud.V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut cauzei în ședință publică, în ordinea de pe lista de ședință, a răspuns martorul B. D., lipsă fiind petentul, intimatul și reprezentanții acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită, iar prin întâmpinare intimatul I. V., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de prezența martorului B. D., instanța dispune audierea acestuia sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța închide etapa de dezbateri a procesului si rămâne in pronunțare asupra soluționării fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 28.01.2013, sub nr. _ , petentul J. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I. V., anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 29.11.2012, exonerarea de la plata amenzii și revocarea celor 2 puncte de penalizare
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost oprit de un agent de circulație în timp ce conducea pe DN23A în . cu 8-9 m de a opri mașina și-a dat jos centura de siguranță pentru a putea ajunge la actele din torpedou. Deși i-a explicat agentului de ce și-a dat-o jos acum, acesta a devenit irascibil, nu a vrut să-l mai asculte și i-a întocmit procesul verbal de contravenție.
Plângerea nu a fost motivată în drept .
In dovedire, petentul a anexat procesul verbal contestat în copie și a solicittat proba cu martorul N. M. R. .
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată arătând că în data de 29.11.2011, ora 09:00, petentul a condus auto cu nr. înmatriculare_ pe DN23A ., fără a purta centura de siguranță și nu avea asupra sa documentele personale ale autoturismului.
In dovedire, intimata a depus raportul motivat al agentului constatator (f. 12) și declarație scrisă din partea martorului asistent (f.13).
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a reluat o parte din susținerile expuse în cererea de chemare în judecată și a mai arătat că a avut asupra sa documentele personale și că motivul opririi de polițiști a fost conducerea cu viteză și nu lipsa centurii de siguranță. A mai arătat că la momentul controlului nu mai era nimeni în zona și solicitat audierea ca martori a persoanei aflate în dreapta sa- martorul N. M. R. și a martorului asistent – B. D..
In data de 31.05.2013, instanța a respins excepția tardivității plângerii invocate din oficiu ca neîntemeiată pentru motivele expuse pe larg în încheierea de ședință .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 29.11.2013 s-a reținut în sarcina petentului fapta prevăzută de dispozițiile art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 si sancționata de art. 99 alin. 2 din același act normativ, precum și fapta 147 pct. 1 din HG 1391/2006 și sancționata de art. 101 alin 1 lit 18 din OUG 195/2002.
În cuprinsul procesului verbal agentul constatator a consemnat că, în data de 29.11.2011, ora 09:00, petentul a condus auto cu nr. înmatriculare_ pe DN23A ., fără a purta centura de siguranță și nu avea asupra sa documentele personale ale autoturismului.
Întrucât petentul a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ. Astfel, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în art. 17 sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptelor fiind detaliată, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care au fost săvârșite, a datei și a locului săvârșirii acestora și a datelor de identificare (număr de înmatriculare) a autoturismului condus de către petent.
Dispozițiile legale pertinente au fost corect menționate de către agentul constatator, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea tuturor prevederilor legale, la nivelul minim prevăzut de lege pentru clasa întâi de sancțiuni, acela de 2 puncte amendă, respectiv 140 lei, pentru una dintre faptele săvârșite și cu avertisment pentru cealată faptă.
Obligația conducătorilor de autovehicule de a avea asupra lor actele de identitate personale și ale autovehiculului este prevăzută de art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006, iar obligația conducătorilor de autovehicule de a purta în timpul deplasării centura de siguranță este prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002.
Petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a procesului-verbal, apărările sale vizând temeinicia acestuia.
Totodată, procesul verbal prin care contravenientul a fost sancționat face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, până la proba contrarie, probă ce revine, conform art. 249 Cod procedură civilă, petentului.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea.
Instanța nu reține susținerea petentului ca intimata trebuie să facă dovada vinovăției sale prin fotografii sau filmare. Practica C.E.D.O. stabilește faptul că, in domeniul contravențional, contravenientul trebuie sa beneficieze de aceleași drepturi procedurale ca si cele aplicabile in dreptul penal.
Instanța constată însă că în speța nu se încalcă prezumția de nevinovăție și nici nu exista obligația intimatei de a administra probe pentru a face dovada vinovatei petentului . In speță, săvârșirea faptei de către petent a fost constatata, ex propriis sensibus, de agentul intimatei, care a întocmit procesul-verbal pe baza acestei constatări. Prin urmare, însăși constatarea directa de către agent a săvârșirii faptei de către petent reprezintă o proba împotriva acestuia. In acest fel sarcina de a dovedi contrariul, respectiv faptul ca nu a săvârșit contravenția respectivă, revine petentului, fără a se încălca dreptul contravenientului la acces liber la justiție si nici dreptul la apărare, întrucât legea speciala (O.G.2/2001) îi da posibilitatea accesului efectiv la o instanță de judecata, în care contravenientul își poate dovedi susținerile si poate obține protecția dreptului sau, prin anularea procesului-verbal.
Soluția petentului ar însemna ca instanța sa nu acorde valoare probatorie constatărilor personale ale agenților intimatei. Întrucât aceștia sunt persoanele împuternicite de stat, prin legi speciale, sa îndeplinească aceste atribuții si acționează în acele momente ca adevărați agenți ai statului, purtători ai autorității acestuia, instanța poate si trebuie sa acorde credibilitate constatărilor agenților constatatori. Aceasta nu înseamnă ca, de plano, nu se poate proba contrariul celor reținute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declarații de martori, fiind atributul exclusiv al instanței de judecata sa aprecieze asupra probelor si sa stabilească adevărul in fiecare cauza. Dar, cum s-a reținut anterior, sarcina administrării acestor probe revine petentului .
Prin urmare, instanța constată că în cauza de față, intimata nu avea obligația de a administra probe în dovedirea vinovăției petentului, constatarea directă a săvârșirii contravenției de către petent fiind de natură a constitui o probă a vinovăția acestuia.
Instanța constată că prin probatoriul administrat, petentul nu a reușit să facă dovada contrară situației de fapt reținută în plângere. Astfel, martorul J. M. a arătat în declarația sa că fratele său a oprit la semnalul polițiștilor și că cu 10 metri înainte a imobiliza autovehiculul, a fost nevoit să își scoată centura de siguranță pentru a se apleca spre torpedou spre a-și lua actele de acolo. De asemenea, a indicat că erau condiții de ceață și că motivul opririi comunicat de agenți a fost acela că ar fi condus cu viteză. De asemenea, nu a putut să precizeze ce documente a prezentat agentilor, dar a reținut că petentul a refuzat să semneze procesul verbal, spunând că purtase centura de siguranță.
Însă, instanța constată că atât în cererea de chemare în judecată cât și în răspunsul la întâmpinare, prezența acestui martor nu a fost indicată de petent, dimpotrivă a susținut că martorul care se afla în mașină și a văzut incidentul era numitul N. M. R. care nu s-a putut prezenta în fața instanței, fiind încuviințată înlocuirea acestuia cu acest martor, fratele petentului. Chiar dacă instanța nu ia în calcul principalul motiv care l-ar face pe acest martor să fie părtinitor (legătura de rudenie), totuși nu este de neglijat faptul că susținerile din declarația sa par să fie în aceeași configurație precum cele afirmate de petent în plângerea contravențională, neaducând nici o perspectivă nouă sau diferită asupra petrecerii faptelor. Acest indiciu face instanță să considere că martorul propus de petent este subiectiv, declarația sa fiind dată pro causa, motiv pentru care va înlătura declarația acestuia ca și mijloc de probă în dosar.
In ceea ce privește declarația martorului asistent B. D., aceasta nu poate fi relevantă în analiza temeiniciei procesului verbal, întrucât acest martor nu a asistat în mod direct la săvârșirea faptelor, fiind un șofer oprit după ce faptele se consumaseră.
Instanța reține faptul că petentul își invocă propria culpă cu privire la conduita sa de după semnalul agentului - respectiv că și-a desfăcut centura de siguranță ca să caute actele în torpedou- acțiune interzisă prin dispozițiile art. 182 din HG 1391/2006 privind regulamentul de aplicare a Codului Rutier . Astfel potrivit acestor dispoziții legale, orice conducător care a văzut semnalul regulamentar al polițistului rutier trebuie să oprească autoturismul și să rămână în acesta cu mâinile pe volan, fără să execute nici o altă acțiune, precum aceea de a căuta actele, de a-și desface centura sau altele.
Totodată, oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează de catre polițistul rutier atunci când constata încălcări ale normelor rutiere ori in situația în care există indicii temeinice despre săvârșirea unei contravenții ori a unei fapte de natura penala, conform art. 183 alin 1 din HG 1391/2006.
Și faptul că petentul nu s-a folosit de posibilitatea legală de a consemna în actul sancționator la rubrica ”Alte mențiuni” existența celor doi martori din mașină care ar putea confirma susținerile sale, așa cum în mod normal ar face orice om revoltat de imputarea unei fapte nereale, faptul că nu a respectat protocolul de conduită în timpul controlului (nu s-a abținut de la orice acțiune după oprirea autoturismului) constituie indicii suficiente care creează instanței presupunerea rezonabilă că fapta de a conduce fără dispozitivul de siguranță a avut loc, iar petentul nu a putut produce nici o altă probă ca să răstoarne această prezumție.
Față de contravenția de a circula fără documentele personale, petentul a susținut că și această faptă reținută în sarcina sa nu reflectă adevărul. Această susținere, în sine, nu este de natură să combată constatarea personală a agentului constatator, iar petentul nu a propus nicio altă probă în apărarea sa, declarația de martor nefiind relevantă sub acest aspect în condițiile în care martorul J. M. nu își amintea ce documente au fost înmânate agentului . Or, în aceste condiții, constatarea personală a agentului învestit cu autoritatea publică de a constata abateri de la regulile de circulație nu poate fi înlăturată exclusiv pe baza afirmației petentului că ar fi avut și prezentat documentele personale.
In acest context, instanța, analizând datele expuse de agentul constatator prin Raportul din data de 20.02.2013 cu privire la faptul că pentru conducerea cu permisul suspendat i s-a întocmit dosar penal cu nr. 7012/P/2012, constată că nu este incident principiul ne bis in idem, întrucât contravenția reținută în sarcina sa viza nu doar nedeținerea permisului ci și a altor acte personale, precum cartea de identitate. Ca atare, nu există identitate perfectă între cele două fapte astfel încât încadrarea faptei de a conduce fără cartea de identitate constituie contravenție iar pentru această abatere i s-a aplicat în mod proporțional sancțiunea avertismentului.
Prin urmare, fașă de toate considerentele mai sus expuse, instanța constată că procesul-verbal a fost temeinic întocmit iar situația de fapt consemnată corespunzând realității.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate petentului, respectiv minimul prevăzut de lege, pentru prima faptă, și avertisment pentru cealaltă, instanța apreciază că acesta este proporțional cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, raportat și la urmarea produsă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul J. N., domiciliat în localitatea Focșani, .. 38, ., jud. V., împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la data de 09.11.2012 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. Focșani, .. 12, jud V., ca neîntemeiată
Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.09.2013.
Președinte, Grefier,
M. N. Anișoara G.
Red. M.N. / Tehn. A.G.
Ex.6/ 18 .10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1861/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4735/2013.... → |
|---|
