Plângere contravenţională. Sentința nr. 5172/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5172/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 5703/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5172
Ședința publică din data de 12.12.2o13
Președinte – F. M. judecător
Grefier – L. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de petenta . cu sediul ales in P. . . . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 8.o4.2o13 de catre ISCTR I. Teritorial nr. 3 V. cu sediul ales in Bacau . nr 78 ., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc in ședința publică din data de 5.12.2o13 când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, note consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta si când instanța, in vederea deliberării, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 12.12.2o13, când:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată la nr._, petenta . a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 8.o4.2o13 de catre ISCTR.
În motivarea acțiunii, petenta arata ca la data de 6.o4.2o13 a efectuat o cursa ocazionala pe ruta P. București cu un număr de 18 pasageri la bord si conducători auto, descrierea faptei in sensul că se efectua controlul pe ruta Iasi – București denotă superficialitatea tratării controlului, la bordul microbuzului nu era posibil sa se afla înregistrări ale aparatului tahograf digital întrucât aparatul tahograf fusese furat din mașina la data de 9.o2.2o13, potrivit înscrisurile emise de Politia municipiului P.. La data de 22.o3.2o13 societatea a achiziționat un nou aparat tahograf dată la care a si fost montat acesta, astfel că era imposibil ca in memoria acestuia sa existe înregistrări ale activității pe mașina anterioare existentei lui. Se face vorbire in conținutul procesului verbal despre faptul că nu erau martori de față insă la bordul microbuzului se aflau 18 pasageri si 2 conducători auto, că nu era de fata reprezentantul petentei insa microbuzul era condus chiar de reprezentantul legal al societății, dl. D. M. . De asemenea, arata petenta că ISCTR nu face parte din organele abilitate de legiuitor sa constate si sa aplice contravenții fata de actul normativ OG 37/2007. A solicitat anularea procesului verbal, exonerarea de plata amenzii si obligarea intimate la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, a invocat disp. art.9 al. 4 OG 37/2007, art. 19 al. 1 si 2 OG 2/2001-
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri si martori, depunând la dosarul cauzei procesul verbal contestat, copie proces verbal de afișare, foaie de parcurs, adresa_/2013 emisa de Politia P., comanda service, nota de constatare si comanda de lucru, declarație, procură speciala, delegație permanentă, certificat de desfășurare a activității, licența . nr._, copie conforma nr._.
Legal citat, intimatul in termen procedural a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata, fiind respectate disp. art. 16 al. 1 OG 2/2001, fata de data savarsirii faptei, 4.o4.2o13 ora 17,5o si data întocmirii procesului verbal 4.o4.2o12 ora 18,10 nu a avut posibilitatea de a da dreptul societății de a formula obiecțiuni, la momentul si locul constatării faptei se afla numai conducătorul auto si nu reprezentantul legal al societății, la acel moment conducătorul auto neprezentând nicio împuternicire ori delegație permanentă, solicitând astfel respingerea excepției privind nulitatea procesului verbal pe considerentul nerespectării disp.art. 16 (7) si 19 OG 2/2001. Cu privire la excepția invocata privind calitatea inspectorilor ITSCR de a sancționa singuri in materia transporturilor rutiere, face precizarea ca fiecare inspector este împuternicit sa execute controlul respectării reglementarilor in domeniul transporturilor rutiere, actele normative ce ii conferă legalitatea unui asemenea inspector de a efectua controlul sunt OG 22/2001, HG 1088/2011, Ordinul MTI nr. 995/2011, solicitând respingerea acestei excepții si menținerea procesului verbal ca temeinic si legal întocmit. Pe fondul, cauzei, solicită respingerea plângerii întrucât procesul verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate si veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada fapte comise pana la proba contrarie, la data controlului, șoferul nejustificând lipsa înregistrărilor tahograf.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe disp. art. 2o5-2o8 C.pr.civila, OG 2/2002, OG 37/2007, Ordinul MTI nr. 769/2010.
A depus procesul verbal contestat, proc es verbal afisare si fisa de control
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt;
Prin actul de control atacat a fost sancționat contravențional petenta cu amendă în sumă de 4000 lei pentru savarsirea contravenției prev. de art. 8 al. 1 OG 37/2007 cu modif. Si completarile ulterioare intrucat la data de 6.o4.2o13 s-a constatat că soferul autovehiculului apartinand societății petente nu detinea la bord numarul necesar de inregistrări tahografice respectiv pentru perioada 7.o3-22.03.2013, nedetinand nici diagrama si nici formulat de atestare a activitatii.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.
Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.
Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.
Instanța va reține că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petenta nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța apreciază că actul de control atacat este temeinic întocmit.
Pentru aceste motive instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.
Urmează a respinge cererea petentei de obligare a intimate la cheltuieli de judecata ca neintemeiată avand in vedere solutionarea capătului principal de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea înregistrată sub nr._ formulată de petenta . cu sediul ales in P. . . . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 8.o4.2o13 de catre ISCTR I. Teritorial nr. 3 V. cu sediul ales in Bacau . nr 78 ., având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentei privind obligarea intimate la cheltuieli de judecată.
Cu apel in termen de 3o zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Focșani.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12.12.2o13.
Președinte, Grefier,
FM/LI
Ex: 6/6.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4735/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4378/2013.... → |
|---|
