Plângere contravenţională. Sentința nr. 5169/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5169/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 3678/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5169
Ședința publică din data de 12.12.2o13
Președinte – F. M. judecător
Grefier – L. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de petenta . cu sediul in . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/28.o2.2o13 emis de I.S.C.T.R. cu sediul ales in Bacau . nr 78 ., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc in ședința publică din data de 5.12.2o13 când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, note consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta si când instanța, in vederea deliberării, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 12.12.2o13, când:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată la nr._, petenta . a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/28.o2.2o13 emis de I.S.C.T.R.
În motivarea acțiunii, petenta arata ca deși constatarea presupusei contravenții a fost efectuata la ora 7,35 procesul verbal de contravenție a fost întocmit la ora 15,oo in absenta conducătorului auto al societății, acesta neputând formula obiecțiuni in sensul că a prezentat documente legale de transport si nu s-a aflat in situația descrisa in procesul verbal de contravenție. In mod eronat organul de control evidențiind in procesul verbal numai existenta avizului de însoțire a mărfii încheiat intre producator si distribuitor si nefăcând vorbire despre avizul de însoțire a mărfii dintre distribuitor si beneficiarul . a considerat că transportul nu este însoțit de documente legale si invocând disp. art. 4 pct. 57.6 din HG 59/2012, a dispus sancționarea societății petente cu suma de 8ooo lei. A arătat că intre petenta si distribuitorul . exista un contract de vânzare-cumpărare nr. 222/22.1o.2o12 care constituie baza juridică a raporturilor dintre societăți si in temeiul căruia a fost întocmit avizul de expediție nr._/27.o2.2o13.Potrivit acestui contract, livrarea ingrasamintelor chimice de la . către societatea petentă se face din puncte anume desemnate inclusiv . CHEMICALS SA Savinesti de unde a fost încărcat mijlocul de transport aparținând societății petente si care a fost oprit de către organele de control. In consecința, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal si exonerarea de plata amenzii.
In drept, plângerea nu a fost motivata.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, depunând procesul verbal contestat, contract de vânzare-cumpărare nr. 222/22.1o.2o12, anexa nr. 4/2012, 2 avize de însoțire a mărfii, extras legislație
Legal citat, intimatul in termen procedural a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe disp. OG 2/2001, Ordinul MTI nr. 980/2011, art. 205 – 208 C.p.c., HG 69/2012.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt;
Prin procesul verbal . nr._/28.o2.2o13 emis de I.S.C.T.R., s-a reținut în sarcina petentei că la data de 28.o2.2o13, cu ocazia transportului efectuat, șoferul nu deținea la bordul autovehiculului scrisoarea de transport tip CMR.
In cuprinsul procesului verbal la rubrica OBIECTIUNI se face mențiunea că „reprezentantul legal nefiind de față la întocmirea procesului verbal nu a putut formula obiecțiuni”. Totodată, la rubrica MARTOR ASISTENT se menționează ca „la momentul întocmirii procesului verbal nu s-a putut identifica nici un martor decât alt agent constatator care potrivit OG 2/2001 nu poate semna in aceasta calitate”.
Analizând procesul-verbal prin prisma excepției invocate, respectiv cea prevăzută de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 ce prevede că „în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare”… „ obiecțiunile urmând a fi consemnate distinct în cuprinsul procesului-verbal la rubrica Alte mențiuni sub sancțiunea nulității procesului-verbal”, instanța reține următoarele: procesul-verbal în speță contestat a fost încheiat in lipsa contravenientei sau a reprezentantului legal așa incit rubrica respectivă a fost completata in sensul menționat in paragraful anterior și, mai mult decât atât, chiar în situația în care această rubrică ar fi rămas liberă și agentul constatator ar fi omis a-i aduce la cunoștință petentului dreptul de a face obiecțiuni, completarea în acest mod a procesului-verbal de contravenție ar fi atras nulitatea relativă și nu absolută a acestuia având în vedere și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând plângerea prin prisma criticile formulate reținem următoarele: disp. art. 19 din OG 2/2001 prevăd că „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menține despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale ale martorului și semnătura acestuia”.
În speță, agentul constatator, așa cum mai sus am arătat, a intocmit procesul verbal in lipsa petentei si mai mult decat atat la momentul intocmirii procesului verbal nu s-a putut identifica nici un alt martor in afara altui agent constatator si raport la disp.OG 2/2001, acesta nu poate detine si calitatea de martor.
Astfel, instanta constata excepția nulității absolute a procesului verbal invocata de petent ca neintemeiata in raport de cele anterior expuse, urmand a o respinge ca atare.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.
Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.
Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.
Instanța va reține că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petentul nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța apreciază că actul de control atacat este temeinic întocmit.
Urmează a se lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția ca neîntemeiată.
Respinge plângerea înregistrată sub nr._ formulată de petenta . cu sediul in . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/28.o2.2o13 emis de I.S.C.T.R. cu sediul ales in Bacau . nr 78 ., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 3o zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Focșani.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12.12.2o13.
Președinte, Grefier,
FM/LI
6 ex./13.01.2014
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 3592/2013. Judecătoria FOCŞANI | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1854/2013.... → |
|---|
