Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4879/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4879/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 14043/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila nr.4879
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – M. P.- judecător
Grefier – N. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. V., cu domiciliul in ., jud. V. împotriva pârâtului B. I., cu acelasi domiciliu, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța in vederea deliberarii, a amânat pronunțarea pentru astăzi 27.11.2013, cand,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fată, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 14.11.2012 sub nr._, reclamantul C. V. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând instantei ca, prin hotărârea ce va pronunta, să dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate si pasnică posesie suprafata de circa 50 mp teren ( sau cât va rezulta dintr-o măsurătoare exactă) situată la limita dintre proprietătile lor, situată în intravilan, T 23, P 891, să stabilească linia de hotar dintre proprietătile lor si să dispună rectificarea cărtii funciare întocmită în beneficiul pârâtului dacă în aceasta este înscrisă o parte din proprietatea sa, precum si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat, în esentă, că prin T.P. nr._/1995 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1000 mp aferentă casei cumpărate de sotia sa în intravilanul ., P 891, între vecinii: def. B. T., B. I., B. V. si drumul comunal. La limita proprietătii sale învecinată cu pârâtul, acesta i-a acaparat circa 50 mp prin construirea abuzivă a unui gard cu care a încercat să îndrepte linia de hotar, aceasta având între ei, în mod real, configuratia unei linii frânte.
În drept, a invocat dispozitiile art. 598, art. 907, art.908 Cod civil.
În probatiune, a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu si expertiză tehnică topometrică. A depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 110 lei si timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat pe cale de exceptie nulitatea absolută partială a T.P. nr._/1995 emis pe numele reclamantului privind suprafata de 1000 mp teren curti-constructii T 23 P 891, având în vedere nevalabilitatea dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin raportare la dispozitiile legale în vigoare la momentul la care a avut loc dobândirea, actiunea fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, reclamantul neavând legitimare procesuală activă nici în ceea ce priveste capătul de cerere privind rectificarea cărtii funciare, neavând calitatea de fost sau actual proprietar asupra diferentei de teren de 50 mp. Pe fondul cauzei, a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului învecinat cu cel la reclamantului pe latura vestică prin reconstituire conform T.P. nr._/1995, linia de hotar are configuratia actuală de peste 100 ani, iar gardul construit din stâlpi de beton si plasă de sârmă se află pe acest aliniament de 78 de ani, asa cum l-a mostenit de la autorii săi, fiind edificat pe proprietatea sa. A mai arătat că disensiunile dintre părti au fost generate de faptul că fiica sa a cumpărat în urmă cu un an un teren proprietatea altei persoane pe care reclamantul îl folosea abuziv si în acest context, reclamantul a început să conteste limitele proprietătii sale, faptul că acest gard are forma unei linii semicurbe si a dorit să-l îndrepte, astfel că în luna noiembrie 2012 a scos din pământ stâlpii de sustinere, încercând să modifice gardul existent, motiv pentru care este cercetat în prezent pentru săvârsirea infractiunii de distrugere si tulburare de posesie, solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozitiile art. 115 Cod proc.civilă, art.36 din Legea nr. 7/1996, art. 89 alin.2 din Ordinul nr.633/2006, art.76 si art.80 din Legea nr. 71/2011.
În probatiune, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiză tehnică. A depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată de la data de 12.04.2013 reclamantul a invocat exceptia lipsei de interes în ceea ce priveste invocarea de către pârât a exceptiei lipsei calitătii procesuale active întemeiată pe motivul nulitatii absolute partiale a T.P. nr._/1995 si al nevalabilitătii dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de 1000 mp curti constructii T 23 P 891.
La data de 30.05.2013 instanta a admis exceptia lipsei de interes invocată de reclamant si a respins ca neîntemeiată exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantului, invocată de pârât, pentru considerentele expuse în Încheierea de sedintă de la acea dată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul ambelor părti si proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, raportul de expertiză întocmit de expert tehnic V. I. fiind atasat la dosar. La termenul de judecată de la data de 16.10.2013 instanta a revenit asupra probei testimoniale încuviintate anterior, apreciind că administrarea acestei probe nu mai este necesară fată de celelalte probe administrate în cauză. A fost atasat dosarul penal nr. 6887/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focsani.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanta retine următoarele:
Potrivit art.563 alin.1 teza I Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl detine fără drept.
Actiunea în revendicare reprezintă asadar actiunea prin care reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneste bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate si să îi restituie bunul.
În spetă însă, din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că pârâtul a ocupat o suprafată de teren aflată în proprietatea reclamantului.
Se retine în acest sens că prin T.P. nr._/aprilie 1995 s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 1000 mp situată în intravilan Garoafa, jud. V. T 23 P 891, iar prin T.P. nr._/ aprilie 1995 s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 1100 mp situată în intravilan Garoafa, jud. V. T 23 P 890, învecinându-se la Vest cu terenul reclamantului.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul a sustinut că prin T.P. nr._/1995 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1000 mp aferentă casei cumpărate de sotia sa în intravilanul com. Garoafa, ., P 891, între vecinii: def. B. T., B. I., B. V. si drumul comunal si că la limita proprietătii sale învecinată cu pârâtul, acesta i-a acaparat circa 50 mp prin construirea abuzivă a unui gard.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic V. I., în urma măsurătorilor efectuate, a rezultat că reclamantul detine o suprafată de 1000 mp teren pe care sunt edificate una casă de locuit si două anexe gospodăresti, precum si faptul că în posesia reclamantului se mai află si o altă suprafată de 326 mp.
Prin urmare, reclamantul stăpâneste întreaga suprafată de teren de 1000 mp cu care figurează în T 23 P 891 Cc conform T.P. nr._/aprilie 1995 si pe care a sustinut că o detine în proprietate, astfel că nu se poate retine că pârâtul i-a ocupat acestuia din teren.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât terenul stăpânit de pârât a fost identificat de expert ca fiind situat în P 890 Cc si A, iar nu în P 891 Cc care figurează în titlul de proprietate al reclamantului, pârâtul neocupând astfel vreo suprafată din P 891 Cc apartinând reclamantului.
De asemenea, din raportul de expertiză întocmit în cauză mai rezultă că hotarul indicat de reclamant nu este materializat în teren si nu există semne sau elemente de materializare în teren a vechiului gard dispus pe vechiul aliniament indicat de reclamant, în timp ce limita existentă în prezent în teren este materializată cu gard din spalieri de beton si sârmă din plasă sudată montată pe partea dinspre pârât a spalierilor, iar pe partea dinspre reclamant cu scândură de lemn partial montată de reclamant pe spalierii pârâtului, existenta acestui gard fiind mentionată si în procesul-verbal încheiat de organele de politie la data de 28.02.2013 –f. 12 din dosarul penal nr. 6887/P/2012.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că pârâtul i-a acaparat din teren prin construirea abuzivă a unui gard cu care a încercat să îndrepte linia de hotar, aceasta având între ei, în mod real, configuratia unei linii frânte, aceste afirmatii ale reclamantului nefiind însă sustinute de probele administrate în cauză.
Se retine în acest sens că la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, pârâtul nu a recunoscut că a construit el gardul de la limita proprietătii părtilor, ci că asa l-a mostenit de la tatăl si respectiv bunicul său.
Totodată, asa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr. 6887/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focsani atasat în cauză, reclamantul a declarat la data de 26.02.2013 în fata organelor judiciare că “din anul 1986 a făcut gardul aflat în litigiu, gard ce îi apartine, iar stâlpii din beton sunt ai vecinilor”. A mai declarat că el si familia sa nu au tulburat în posesie pe numitul B. I. “fiindcă gardul si în prezent se află pe aceeasi linie de hotar” – f. 13 din dosarul penal nr. 6887/P/2012.
De altfel, din raportul de expertiză depus la dosar rezultă că si pârâtul a indicat la fata locului hotarul ca fiind pe actualul amplasament al gardului.
În acelasi dosar penal, a dat declaratie si sotia reclamantului, numita C. J., care la rândul său a declarat că “gardul este construit din anul 1986 de ea si de sotul său cu scândura ei, iar stâlpii din beton apartin familiei B..” A mai arătat numita C. J. că la data de 27.11.2012 împreună cu fiii săi au vrut să facă alt gard cu fundatie din beton si cu tablă, deoarece scândura era putredă si nu puteau sta asa, cu asemenea gard în fata casei sale – f. 14 din dosarul penal nr. 6887/P/2012.
Or, în aceste împrejurări reliefate de reclamant si de sotia acestuia, în spetă nu se poate retine că pârâtul a construit gardul aflat pe limita comună aflată în litigiu si că a schimbat prin construirea acestui gard aliniamentul hotarului dintre proprietătile părtilor si, asa cum s-a arătat anterior, nu se poate retine nici faptul că pârâtul a ocupat vreo suprafată din terenul reclamantului.
Faptul că pârâtul detine în T 23 P 890 o suprafată mai mare decât cea mentionată în titlul său de proprietate nu înseamnă că acesta a ocupat teren din proprietatea reclamantului, cât timp în posesia acestuia nu a fost identificată nicio suprafată de teren din P 891 cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantului, acesta din urmă stăpânind de altfel la rândul său, o suprafată mai mare decât cea mentionată în titlul său de proprietate, asa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, iar în acest context în care ambele părti folosesc suprafete de teren mai mari decât cele mentionate în titlurile de proprietate, nu poate fi retinut nici argumentul referitor la descrierea grafică a configuratiei terenurilor în litigiu si a liniei de hotar din harta cadastrală a intravilanului Făurei atasată raportului de expertiză.
Fată de considerentele arătate, instanta va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate si pasnică posesie suprafata de 32 mp descrisă în schita anexă nr.2 la raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert tehnic V. I. formată din poligonul format de pct. 16;17;18;19;20;16 cu suprafata de 21 mp si din poligonul format de pct. 20;21;22;23;24;25;26;20 cu suprafata de 11 mp.
În raport de această solutie, linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului situat în intravilan ., jud. V., T 23 P 891 Cc si terenul proprietatea pârâtului, situat în intravilan ., jud. V., T 23 P 890 Cc si A, urmează a fi stabilită pe hotarul actual dintre proprietăti si anume pe segmentul cuprins între pct.16;17;18;19;20;21;22;23;24;25;26;3 din schitele anexă nr.1 si nr.2 la raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert tehnic V. I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanta va respinge ca neîntemeiat si capătul de cerere având ca obiect rectificarea cărtii funciare nr._ a localitătii Garoafa, apreciind că nu sunt îndeplinite în spetă conditiile pentru a se dispune rectificarea înscrierii efectuate de către pârât în cartea funciară, având în vedere considerentele anterior expuse si solutiile date capetelor de cerere privind revendicarea si stabilirea liniei de hotar dintre proprietătile părtilor.
În consecintă, instanta va admite în parte cererea si va dispune conform celor anterior mentionate.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată pe care pârâtul trebuie să le suporte ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, tinând cont de faptul că si acesta beneficiază de efectele hotărârii pronuntate în ceea ce priveste grănituirea proprietătii sale de cea a reclamantului, dar si de faptul că pârâtul nu trebuie să suporte si cheltuielile de judecată efectuate de reclamant pentru solutionarea capătelor de cerere privind revendicarea si rectificarea cărtii funciare, instanta are în vedere că reclamantul a suportat cheltuieli de judecată pentru solutionarea capătului de cerere privind grănituirea în sumă de 319 lei (1/2 din onorariul de expert - 300 lei si 19 lei taxă de timbru), pârâtul datorând jumătate din această sumă, adică suma de 159,5 lei, dar si suma de 500 lei reprezentând o parte din onorariul de avocat achitat de reclamant conform chitantei depuse la dosar, aferentă capătului de cerere privind grănituirea ( onorariul apărătorului reclamantului fiind în sumă totală de 1500 lei pentru toate cele 3 capete de cerere), adică suma totală de 659,5 lei.
Cum si reclamantul datorează pârâtului suma de 1600 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitantelor nr._/29.07.2013 si nr._/14.05.2013, făcând compensarea cheltuielilor de judecată datorate de părti conform art. 276 Cod proc.civilă, instanta va obliga pe reclamant să plătească pârâtului suma de 940,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( 1600 lei – 659,5 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C. V., cu domiciliul in ., jud. V. împotriva pârâtului B. I., cu acelasi domiciliu, având ca obiect revendicare imobiliară.
Stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului situat în intravilan ., jud. V., T 23 P 891 Cc si terenul proprietatea pârâtului, situat în intravilan ., jud. V., T 23 P 890 Cc si A, pe segmentul cuprins între pct.16;17;18;19;20;21;22;23;24;25;26;3 din schitele anexă nr.1 si nr.2 la raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert tehnic V. I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate si pasnică posesie suprafata de 32 mp descrisă în schita anexă nr.2 la raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert tehnic V. I. formată din poligonul format de pct. 16;17;18;19;20;16 cu suprafata de 21 mp si din poligonul format de pct. 20;21;22;23;24;25;26;20 cu suprafata de 11 mp.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere, având ca obiect rectificarea cărtii funciare nr._ a localitătii Garoafa.
În baza art. 276 Cod proc.civilă, compensează cheltuielile de judecată efectuate de părti si obligă pe reclamant să plătească pârâtului suma de 940,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 27.11.2013.
P., Grefier,
M. P. N. P.
Red/dact. M.P.
5 exp-30.12.2013.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5438/2013. Judecătoria... → |
|---|
