Plângere contravenţională. Sentința nr. 2591/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2591/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 1824/232/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2591
Ședința publică de la 02.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – Legea 295/2004 privind pe petentul Z. H. V., cu domiciliul în comuna Dragodana, ., nr. 43, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales la SCA S. și Asociații în Târgoviște, ., nr. 7 A, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 64, județul Dâmbovița.
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 28.11.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2013 când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Găești data de 28.05.2013 sub nr._ petentul Z. H. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.05.2013. În subsidiar, a cerut înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii petentul arată că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.05.2013 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 lei și cu aplicarea măsurii complementare a anulării dreptului de port și folosire a armelor pentru faptul că nu a respectat dispozițiile art. 129 pct. 14 din Legea 295/2004.
Petentul invocă excepția nulității procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.05.2013 în raport de dispozițiile imperative ale art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 pentru următoarele motive:
Se arată că agentul constatator nu descrie în amănunt fapta contravențională imputată cu indicarea tuturor împrejurărilor ce puteau servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Această neregulă îi încalcă dreptul la apărare, care nu poate formula obiecțiuni în deplină cunoștință de cauză.
De asemenea se precizează că dispozițiile legale incidente în speță au caracter imperativ, mențiunea descrierii faptei contravenționale fiind obligatorie, motiv pentru care sancțiunea incidentă în speță este nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilesc în mod expres faptul că: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Se mai arată în plângere că agentul constatator nu arată în mod clar ce dispoziții au fost încălcate, se limitează doar la indicarea textelor de lege ce pot avea o aplicabilitate multiplă, stipulând că presupusa faptă se încadrează în prev. art. 129 pct. 14 din Legea 295/2004, care face referire la art. 31 alin. 1, 2 sau 3, după caz.
De asemenea, mai arată petentul că din procesul verbal lipsește încă un element ce atrage nulitatea absolută acestuia - lipsa menționării locului săvârșirii presupusei fapte contravenționale.
Mai precizează petentul că nu sunt respectate nici prevederile art. 24 alin. 1 din OG 2/2001 în sensul că măsura complementară a confiscării se descrie în cuprinsul procesului verbal de contravenție prin care a fost aplicată sancțiunea principală. În procesul verbal atacat, aceste spații sunt barate, de unde se poate deduce că agentul nu a prevăzut o astfel de măsură.
Mai susține că nulitatea absolută a procesului verbal contestat se impune și pentru că fapta nu există.
În fapt, susține petentul că: la data de 14.05.2013, s-a deplasat cu unchiul său la terenurile pe care le deține în localitatea P. de M. și, în mod abuziv, agentul constatator întrerupându-i de la activitatea menționată i-a percheziționat, le-a oprit telefoanele mobile, după care le-a solicitat să se deplaseze la domiciliul petentului, pentru a face verificări, pentru a percheziționa casa, motivat de faptul că ar deține arme, fără a respecta dispozițiile legale impuse de Legea 295/2004.
Sub motivația că în urma unei sesizări telefonice conform căreia în acea zi s-au auzit zgomote de armă, agentul constatator i-a percheziționat, i-a interogat și negăsind nimic care să îi incrimineze ca fiind făptuitorii cel puțin ai unei contravenții, i-a însoțit pe aceștia la domiciliul petentului, pentru a face verificări.
Din procesul verbal de contravenție nu reiese în mod cert ce reguli au fost încălcate de către petent, cu atât mai mult cu cât situația de fapt de la acel moment nu poate constitui premisa săvârșirii unei contravenții. Astfel, intrând în domiciliul petentului, agentului i-au fost prezentate toate cele 5 arme și locul unde erau ținute, respectiv în hol, în casetă metalică, așa cum spun normele metodologice de punere în aplicare a Legii 295/2004.
Petentul a semnat procesul verbal contestat fără să înțeleagă cele menționate.
Mai mult, buna credință a petentului este susținută și de atitudinea pe care acesta a avut-o după ce, în mod cu totul surprinzător pentru el, a aflat despre sancțiunea complementară ce i-a fost aplicată, în sensul că a predat toate cele 5 arme unui armurier autorizat, așa cum reiese și din bonurile de primire în custodie anexate.
În subsidiar, petentul solicită înlocuirea sancțiunii cu măsura avertisment.
În drept, OG 2/2001.
Probe: înscrisuri, martori.
Petentul a depus la dosar înscrisuri (f. 7 - 13).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
A arătat că prin procesul verbal de contravenție sus menționat petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5.001 lei și măsura complementară a anulării dreptului de port și folosire arme letale, deoarece la data de 14.05.2013, în jurul orelor 14,40, la domiciliu, nu a păstrat arma cu glonț marca Baikal seria_ calibru 30-06, un cartuș de vânătoare cu alice calibru 12 și un cartuș cu glonț calibru 30-06 în locuri special amenajate prevăzute de HG 130/2005, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate, faptă prevăzută și pedepsită de disp. art. 129 pct. 14 rap. la art. 130 alin. 1 lit. e din Legea 295/2004.
Contrar celor arătate de petent, agentul constatator a descris în detaliu fapta contravențională indicând data, ora și locul comiterii acesteia, arată intimatul.
În acest context nu a fost încălcat dreptul la apărare al petentului nefiind incidente disp. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001. Mai mult, petentul se limitează doar să arate că ar fi fost încălcate disp. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 fără a indica în concret care este vătămarea care i s-ar fi pricinuit, vătămare care nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Mai arată intimatul că fapta a fost descrisă și încadrată juridic corespunzător situației de fapt constatate ca urmare a controlului efectuat.
De asemenea, agentul constatator a constatat că petentul deținea arma și muniția la domiciliu însă acestea nu erau asigurate conform legii. Locul comiterii faptei a fost menționat în concret de agentul constatator ca fiind domiciliul petentului, loc unde acesta are obligația de a păstra armele și munițiile.
Este de notorietate ca o persoană poate avea mai multe locuințe însă textul de lege face referire strict la domiciliu și nu la locuințe, iar în cazul de față agentul constatator a menționat ca loc al comiterii faptei domiciliul petentului, domiciliu care este descris în concret în procesul verbal și pe care de altfel petentul l-a indicat și în plângere. Astfel, nu există niciun dubiu cu privire la locul comiterii faptei și nici cu privire la domiciliul petentului.
Măsura complementară a fost descrisă și încadrată juridic corect, mai arată intimatul.
Contrar celor susținute de petent, controlul efectuat la domiciliul acestuia s-a efectuat cu acordul său, nicidecum abuziv.
De asemenea petentul susține că a fost speriat și terifiat de atitudinea abuzivă a agentului constatator, lucru neadevărat deoarece în procesul verbal s-a menționat „recunosc fapta, dar nu am posibilități financiare de plată” și a semnat în dreptul acestei mențiuni.
Cu privire la proba cu martori propusă de petent intimatul solicită să se verifice incidența disp. art. 260 Cod penal, având în vedere că acesta a menționat în procesul verbal că recunoaște fapta iar prepușii martori sunt puși în situația de a relata o situație contrară celei recunoscute deja de petent în procesul verbal.
Se menționează că organele de poliție care au efectuat controlul la domiciliul petentului au întocmit un proces verbal de constatare în care au menționat în detaliu modul în care s-a desfășurat controlul precum și aspectele constatate, martor asistent fiind Țâncu M. care a semnat acest proces verbal fără a face obiecțiuni. De asemenea, acest proces verbal a fost semnat fără obiecțiuni și de către reclamant.
Din raportul agentului constatator, rapoartele ofițerului și agenților de poliție care îl însoțeau, proces verbal de constatare, declarația numitului Țâncu M., coroborate cu cele consemnate în procesul verbal de sancționare contravențională, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentului.
Probe: înscrisuri.
Solicită aplicarea disp. art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
La data de 28.22.2013 petentul Z. H. V. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În ce privește nulitatea absolută a procesului verbal sus menționat precizează că au fost încălcate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, nefiind suficient descrisă fapta, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Agentul constatator nici măcar nu arată în mod clar ce dispoziții au fost încălcate. Se limitează doar la indicarea textelor de lege ce pot avea o aplicabilitate multiplă, stipulând că presupusa faptă se încadrează în prevederile art. 129 din Legea 295/2004.
Raport la locul comiterii presupusei contravenții, justificarea oferită de intimat prin intermediul întâmpinării nu poate fi primită de instanța de judecată, lipsa acestui element fiind sancționată cu nulitatea absolută, așa cum prevăd și dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Se precizează că din procesul verbal lipsește încă un element ce atrage nulitatea absolută a acestuia, lipsa menționării locului săvârșirii presupusei fapte contravenționale. Astfel, agentul constatator se limitează la a completa în cadrul rubricii „locul săvârșirii” mențiunea de „domiciliu” or, este evident că au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Mai mult, nu sunt respectate nici prevederile art. 24 alin. 1 din OG 2/2001 în sensul că măsura complementară a confiscării se descrie în cuprinsul procesului verbal de contravenție prin care a fost aplicată sancțiunea principală.
Petentul a reluat și alte aspecte pe care le-a menționat deja în plângerea sa.
Pe fondul cauzei, petentul solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a procesului verbal, nulitatea sancțiunii complementare și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța apreciază plângerea petentului ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat conform art. 129 pct. 14 raportat la art. 130 alin. 1 lit. e din Legea 295/2004, cu amendă contravențională în cuantum de 5.001 lei și măsura complementară a anulării dreptului de port și folosire arme letale, deoarece la data de 14.05.2013, în jurul orelor 14,40, la domiciliu, nu a păstrat arma cu glonț marca Baikal seria_ calibru 30-06, un cartuș de vânătoare cu alice calibru 12 și un cartuș cu glonț calibru 30-06 în locuri special amenajate prevăzute de HG 130/2005, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate.
În drept, conform art. 129 pct. 14 din Legea 295/2004, sunt considerate contravenții următoarele fapte: păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 31 alin. 1, 2 sau, după caz, alin. 3.
Conform art. 31 din aceeași lege:
(1) Titularul dreptului de a purta și folosi arme letale are obligația de a păstra arma și muniția înscrisă în permisul de armă în condiții de securitate, astfel încât să nu permită accesul la acestea al persoanelor neautorizate.
(2) Păstrarea armei și muniției prevăzute la alin. (1) la domiciliul sau reședința deținătorului se face în locuri special destinate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Arma de apărare și pază poate fi purtată numai de către titularul permisului, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) trebuie să fie asigurată și să nu fie armată;
b) să nu prezinte defecțiuni, cu excepția situației în care este transportată la armurier;
c) trebuie să stea în permanență introdusă în toc și ascunsă vederii, cu excepția situațiilor în care persoana este autorizată, potrivit legii, să o utilizeze;
d) să se afle în permanență numai asupra sa și să nu fie înmânată, sub nicio formă, altor persoane, cu excepția armurierilor, intermediarilor, organelor de poliție competente, precum și personalului abilitat prin lege să păstreze și să asigure securitatea temporară a armelor, la ., în mijloacele de transport naval sau aerian, precum și în alte locuri unde portul armei este interzis prin lege;
e) deținătorul să nu se afle sub influența băuturilor alcoolice, produselor sau substanțelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare acestora ori în stare avansată de oboseală sau să nu sufere de afecțiuni temporare, de natură să genereze o stare de pericol, în condițiile în care poartă arma asupra sa.
Potrivit art. 130 alin. 1 lit. e din Legea 295/2004, contravențiile prevăzute la art. 129 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 1, 3, 14, 15, 33, 38, 44, 47, 52 și 53.
Potrivit art. 130 alin. 2 lit. b din Legea 295/2004, următoarelor contravenții prevăzute la art. 129 li se aplică sancțiuni complementare, după cum urmează: anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 și 52.
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Verificând cele mai sus arătate, instanța constată că agentul constatator a indicat în mod corect și complet atât textul de lege care prevede contravenția, cât și textul de lege care o sancționează, precum și textul de lege care instituie măsura complementară, astfel că din acest punct de vedere procesul verbal contestat este legal întocmit.
Petentul susține că agentul constatator a indicat în procesul verbal contestat art. 129 pct. 14 din Legea 295/2004, iar acest articol face referire la art. 31 din aceeași lege, care are trei alineate. Consideră deci că nu a fost descrisă fapta în mod corespunzător, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Contrar celor susținute de petent, din cuprinsul procesului verbal contestat, coroborat cu rapoartele agenților/inspectorilor de poliție (f. 29-36) și cu procesul verbal de constatare scris olograf și semnat de petent (f. 44-45), reiese foarte clar care este fapta pentru care a fost sancționat petentul, iar acesta cunoaște foarte bine în ce constă această faptă, având în vedere și declarația sa (f. 46-47).
Instanța apreciază deci că nu a fost încălcat în niciun fel dreptul la apărare al petentului, din moment ce acesta a invocat destul de multe pretinse elemente de nelegalitate și netemeinicie ale procesului verbal contestat, atât în plângerea inițială, cât și în răspunsul la întâmpinare, precum și în fața instanței, prin apărător ales, dovedind că este în deplină cunoștință de cauză cu privire la toate aspectele faptei comise. Dreptul la apărare nu putea fi oricum încălcat din moment ce, la data întocmirii procesului verbal contestat, petentului i s-a permis să își precizeze la rubrica „alte mențiuni” obiecțiunile sale, iar ulterior s-a adresat cu plângere contravențională instanței, invocând toate nemulțumirile legate de actul constatator.
De remarcat și faptul că în procesul verbal contestat petentul a menționat la rubrica „alte mențiuni”: „recunosc fapta, dar nu am posibilități financiare de plată” și a semnat în dreptul acestei mențiuni, însușindu-și astfel cele consemnate.
Cu privire la apărarea în sensul că petentul a fost speriat de atitudinea abuzivă a agentului constatator, acesta fiind motivul pentru care a efectuat acea precizare, această susținere este o simplă afirmație lipsită de orice suport probator, mai ales că petentul a semnat și procesul verbal de constatare scris olograf (f. 44-45).
Legat de pretinsa atitudine abuzivă a agentului constatator, aceasta este de asemenea o simplă afirmație nedovedită, iar potrivit art. 6 alin. 2 din Legea 295/2004 persoanele fizice și juridice sunt obligate să permită controlul armelor, pieselor și munițiilor deținute la solicitarea organelor de poliție și să asigure securitatea acestora.
Tot cu privire la aspectul că petentul susține că nu înțelege pe deplin care este fapta pentru care a fost sancționat, întrucât consideră că aceasta a fost insuficient descrisă de agentul constatator, instanța reține că din moment ce petentul avea drept de deținere, de port și folosire a unei arme, el trebuia să cunoască în mod complet reglementările legale în vigoare.
Petentul invocă nerespectarea art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 arată că: procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Pe de altă parte, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, contrar celor susținute de petent, poate conduce eventual la nulitatea relativă a procesului verbal contestat, dar numai în măsura în care este dovedită o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată. Or, în cauză nu s-a invocat și dovedit o astfel de vătămare de către petent, motiv pentru care apărarea acestuia în sensul că agentul constatator nu descrie în amănunt fapta contravențională imputată cu indicarea tuturor împrejurărilor ce puteau servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite va fi înlăturată.
În ceea ce privește „evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, nu este obligatoriu ca orice contravenție să se soldeze cu astfel de pagube, fiind suficient să se creeze un potențial pericol prin săvârșirea faptei.
Legat de neindicarea locului săvârșirii faptei, instanța constată că agentul constatator a precizat în cuprinsul procesului verbal contestat că aceasta a fost săvârșită la domiciliul petentului, domiciliul fiind indicat în procesul verbal, la rubrica dedicată, neexistând nicio confuzie în acest sens. chiar dacă agentului constatator nu indica nimic la rubrica „locul”, această lipsă nu putea atrage decât cel mult o nulitate relativă, condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat, or în prezenta cauză nu s-a dovedit o astfel de vătămare.
Singurele elemente care pot atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat sunt cele prevăzute în art. 17 din O.G. 2/2001, iar locul săvârșirii faptei nu face parte dintre ele.
Cu privire la precizarea petentului că nu sunt respectate nici prevederile art. 24 alin. 1 din OG 2/2001 în sensul că măsura complementară a confiscării trebuia descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție prin care a fost aplicată sancțiunea principală, această neregularitate nu este nici ea de natură a atrage nulitatea procesului verbal contestat, din motivele mai sus arătate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că cele reținute în procesul verbal contestat au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator, deci în mod direct și nemijlocit, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
De altfel, singura probă prin care petentul încearcă să răstoarne situația de fapt reținută în procesul verbal contestat este declarația martorului Țâncu M. care este rudă cu petentul, declarația sa fiind apreciată de instanță ca subiectivă, mai ales că organele de poliție care au efectuat controlul la domiciliul petentului au întocmit un proces verbal de constatare în care au menționat în detaliu modul în care s-a desfășurat controlul precum și aspectele constatate, martor asistent fiind Țâncu M. care a semnat acest proces verbal fără a face obiecțiuni. De asemenea, acest proces verbal a fost semnat fără obiecțiuni și de către petent.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunile aplicate, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și reține că agentul constatator a indicat în mod corect și complet sancțiunea principală și pe cea complementară, ele fiind în acord cu textele de lege care le reglementează, amenda de 5001 lei reprezentând cuantumul minim.
În conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, putând atrage atenția contravenientului și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Având în vedere considerentele menționate, instanța urmează să respingă plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul Z. H. V., cu domiciliul în comuna Dragodana, ., nr. 43, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales la SCA S. și Asociații în Târgoviște, ., nr. 7 A, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 64, județul Dâmbovița,
ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 14.05.2013.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 02.12.2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
B. M. - A.
Red. Tehn. M.M.
Ex. 2 / 30.12.2013
ODCP 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2589/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
