Plângere contravenţională. Sentința nr. 666/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 666/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 4238/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 666
Ședința publică de la 11.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. A. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - formulată de petentul I. F., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., .. D, ., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - SECȚIA POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL A1, cu sediul în municipiul București, sector 5, .. 4-6.
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 07.03.2013 care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 11.03.2013, când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 19.09.2012, sub nr._, petentul I. F., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - SECȚIA POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL A1 a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.09.2012, ora 16,40 pe Autostrada A1 - km 64, către București, de către agent constatator P. M., reținându-se că a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ tractând semiremorca cu numărul de înmatriculare_, în timp ce vorbea la telefonul mobil.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost sancționat prin procesul verbal menționat mai sus cu amendă în valoare de 140 lei și 2 puncte de penalizare.
Petentul a solicitat instanței să dispună către organul constatator să prezinte proba, faptul că a vorbit la telefon în timp ce conducea, probă prin care instanța să poată decide menținerea sancțiunii sau anularea procesului verbal.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
S-au depus la dosar înscrisuri (filele 6)
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, față de cele menționate de contestator în plângerea contravențională, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat intimatul că, la data de 13.09.2012, în timp ce efectua serviciul de patrulare și supraveghere trafic și control pe Autostrada A1 București - Pitești, aflându-se la km 65, calea II, agentul de poliție P. M. a observat conducătorul auto al autoturismului cu numărul de înmatriculare_ vorbind la telefonul mobil, fără a folosi dispozitivul de tipul „mâini libere”.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului I. F., căruia i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală și sancțiunea care îi va fi aplicată.
Astfel, mai arată intimatul, s-a încheiat procesul verbal . nr._ din 13.09.2012, pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, stabilindu-se amendă în valoare de 140 lei și ca măsură complementară 2 puncte de penalizare, conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din O.U.G. 195/2002.
Agentul constatator, mai susține intimatul, i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului verbal la Judecători Găești, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal. Astfel, a petentul declarat faptul că, „nu i s-a prezentat dovada”, aspect menționat personal, sub semnătură, la rubrica „alte mențiuni”.
De asemenea, contravenientul a semnat procesul verbal de luare la cunoștință, precum și dovada de primire a înștiințării de plată.
Astfel, s-a solicitat să se constate că petentului îi sunt opozabile prevederile art. 36 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru fapta săvârșită fiind prevăzută ca sancțiune contravențională principală amenda, iar potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din O.U.G. 195/2002 s-au aplicat și 2 puncte de penalizare.
Analizând procesul verbal atacat, mai arată intimatul, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
S-a solicitat instanței de judecată să constate că în cuprinsul procesului verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, s-a solicitat să se constate că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, nicidecum de către agentul constatator. Fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
S-au invocat de către intimat prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.
Astfel, mai arată intimatul, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, mai susține intimatul, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, s-a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În concluzie, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii introdusă pe petentul I. F. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2012, pentru considerentele menționate în cuprinsul întâmpinării.
În susținerea celor de mai sus, s-au depus raportul agentului constatator și o copie a procesului verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța constată că se impune admiterea în parte a plângerii formulate pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal contestat, în baza art. 36 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, raportat la art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, a fost sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 140 de lei (2 puncte amendă).
De asemenea, în baza art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din O.U.G. 195/2002, i s-a aplicat acestuia sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.
Fapta reținută în sarcina acestuia prin procesul-verbal atacat constă în aceea că la data de 13.09.2012, ora 16,40, pe Autostrada A1 București - Pitești, la km 65, pe calea a II-a, a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ tractând semiremorca cu numărul de înmatriculare_, în timp ce vorbea la telefonul mobil, fără a folosi dispozitivul de tipul „mâini libere”.
Petentul a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție și a semnat acest act cu obiecțiuni.
De asemenea, instanța constată că petentul a formulat plângerea contravențională în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În drept, conform art. 36 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se afla în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip „mâini libere”.
Conform art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. 1 (este vorba de amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. 195/2002, clasa I de sancțiuni reprezintă 2 sau 3 puncte-amendă.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din O.U.G. 195/2002, se aplică 2 puncte de penalizare pentru folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip „mâini libere”.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost observată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Instanța reține că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea însă a principiului egalității armelor.
Trebuie totuși precizat că niciuna dintre aceste garanții conferite petentului nu este absolută, nici prezumția de nevinovăție - care funcționează în anumite limite, raportat la specificul fiecărui caz în parte, dar nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei - întrucât ar reprezenta o povară excesivă și nejustificată.
O asemenea atitudine - de a acorda petentului prezumția de nevinovăție în orice împrejurare și fără nicio limitare ar conduce la consecința ca anumite fapte, deși prezintă pericol social, să nu mai poată fi sancționate, în condițiile în care, de cele mai multe ori, agentul constatator nu are posibilitatea de a înregistra video sau de a fotografia respectiva încălcare, ci o constată direct, cum este cazul contravenției din prezenta cauză. Or, dacă aceste fapte nu ar mai putea fi sancționate, s-ar ajunge la suprimarea scopului pentru care ele au fost prevăzute ca atare, textul de lege rămânând lipsit de orice eficiență și fără utilitate, întrucât nu s-ar mai putea bucura de aplicabilitate.
Este adevărat că obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentului incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului și care au fost expuse mai sus presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Conduita pur pasivă a petentului, care solicită o atitudine activă exclusiv intimatului, în sensul de a-și dovedi susținerile, însă fără ca petentul să aducă vreo probă în sens contrar celor reținute în procesul verbal contestat, intră în contradicție cu principiul egalității armelor - care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
De altfel, petentul nu contestă săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, solicită doar ca intimatul să facă proba celor menționate în procesul verbal contestat.
În cauza de față, instanța va ține seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Astfel, dreptul petentului la apărare a fost respectat pe deplin, acesta fiind legal citat, acordându-se încă un termen de judecată pricinii pentru a se comunica petentului copia de pe întâmpinarea depusă de intimat.
În ceea ce privește gravitatea mizei, instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului nu este foarte severă, ci este încadrată în clasa I de sancțiuni și reprezintă minimul prevăzut de textul de lege.
Revenind la dreptul intern, instanța arată și că, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, ceea ce înseamnă că însuși textul de lege permite efectuarea constatărilor prin propriile simțuri și le acordă forță probantă.
Instanța constată și că fapta contravențională este descrisă în mod complet, articolele din O.U.G. 195/2002 care prevăd și sancționează respectiva faptă sunt corect indicate, la fel și articolul care instituie aplicarea punctelor de penalizare.
De asemenea, obiecțiunile petentului au fost evidențiate la rubrica „Alte mențiuni”, acesta semnând procesul verbal contestat.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea constând în 2 puncte amendă în valoare de 140 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim. Săvârșirea contravenției reținute este sancționată cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni, prin urmare agentul constatator putea aplica 2 sau 3 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. 195/2002.
Cu toate acestea, instanța reține că art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.
În legătură cu modul de aplicare a sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicate este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite. Pericolul social al contravenției săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din aceea că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de dispozițiile O.U.G. 195/2002 fiind minoră.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Instanța va analiza în continuare sancțiunea complementară aplicată petentului, constând în cele 2 puncte de penalizare.
Având în vedere că plângerea contravențională învestește instanța cu verificarea tuturor aspectelor procesului verbal contestat, instanța trebuie să aprecieze și asupra sancțiunii complementare, garantând astfel dreptul petentului la un proces echitabil sub aspectul accesului liber la justiție, drept garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text aplicabil în temeiul art. 20 din Constituția României.
Astfel, instanța apreciază că, odată stabilit faptul că pericolul social al contravenției săvârșite de petent este minim, nu se justifică menținerea în sarcina petentului a sancțiunii complementare constând în cele 2 puncte de penalizare, motiv pentru care instanța va înlătura această sancțiune complementară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul I. F., cu domiciliul în municipiul Pitești, ., .. D, ., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - SECȚIA POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL A1, cu sediul în municipiul București, sector 5, .. 4-6.
Modifică procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 13.09.2012, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Exonerează petentul de la plata amenzii stabilite prin procesul verbal contestat, aceea de 140 de lei.
Înlătură sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 11.03.2013.
Președinte
M. M. Grefier
C. M. A.
Red. M.M. Tehn. M.M.
Ex. 4 / 05.04.2013
ODCP 8528
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 264/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 785/2013.... → |
|---|
