Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6157/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6157/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 366/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 6157/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N. L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant B. N. și pe pârât B. V., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, legitimându-se cu CI . nr._, CNP_ asistată de av. M. M., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare.
S_a depus referatul de anchetă psihosocială, după care;
Reclamanta prin apărător, învederează instanței că, în baza art. 132 C.p.c solicită a se lua act de faptul că renunță la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv, solicitând doar obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere de 1500 lei.
În temeiul art. 96 C.p.c instanța comunică un exemplar al întâmpinării către reclamantă.
Reclamanta arată că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea cererii așa cum a fost modificată și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, în cuantum de 1500 lei. De asemenea, solicită admiterea capătului de cerere privind vizitarea minorului. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2013, reclamanta B. N. în contradictoriu cu pârâtul B. V., a solicitat, pe calea dreptului comun,exercitarea autorității părintești în exclusivitate de acesta în ceea ce îl privește pe minorul B. A. și stabilirea unui program de vizitare a minorului în favoarea pârâtului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că minorul este rezultat din relația de căsătorie a părților, iar prin certificatul de divorț nr._/12.11.2012 emis de BNP P. C. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, iar autoritatea părintească s-a stabilit a fi exercitată în comun de părți.Potrivit suținerilor reclamantei, pârâtul a adoptat o atitudine abuzivă, transformând legătura personală cu minorul într-un control excesiv al vieții personale a reclamantei.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.375 și urm NCC.
Pârâtul B. V. nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere privind exercitarea autorității părintești în exclusivitate de reclamantă, dar a precizat că este de acord cu programul de vizită solicitat de reclamantă, apreciind că este potrivit și adecvat cu programul ambelor părți și, în plus, pârâtul a precizat că este de acord să plătească o pensie de întreținere de 1500 lei lunar în favoarea minorului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și anchetă socială la domiciliul reclamantei.
Minorul nu a fost audiat pentru că nu a împlinit vârsta de 10 ani.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Acțiunea este legal timbratăcu 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În fapt, din relația de cuplu a reclamantei B. N. cu pârâtul B. V. s-a născut minorul B. A. la data de 02.08.2008, astfel cum reiese din copia certificatului de naștere al acestuia ., nr._ eliberat la 05.08.2008 de Primăria Municipiului G. (fila 7 din dosar).
Părțile nu mai locuiesc împreună, astfel cum rezultă din referatul de ancheta socială realizat la domiciliul părților (nr._/07.06.2013. Minorul locuiește în G., împreună cu mama sa. Se bucură de afecțiunea mamei,beneficiază de stabilitate emoțională, este îngrijită corespunzător și are de condiții locative bune (fila 54).
În drept, potrivit art.5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului cod civil (Legea nr.287/2009), dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Rezultă că instanța trebuie sa aibă în vedere noile reglementari la momentul pronunțării (11.06.2013).
Autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către ambii părinți, în cazul copiilor născuți din căsătorie, potrivit art.504 din Noul cod civil. Pentru ca unul dintre părinți să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească legiuitorul a prevăzut ca celalalt părinte trebuie să fie decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercitarea drepturilor părintești sau, din orice motiv, să se află în neputință de a-și exprima voința.
În speță se constată că părțile au căzut de acord ca autoritatea părintească să se exercite în comun de părți, aceasta fiind și soluția justă, în condițiile în care nu s-a dovedit că pârâtul ar fi un părinte de o moralitate îndoielnică sau dezinteresat de copilul său.
Apoi, locuința minorilor este la părinții săi (art. 496 lit. 1) sau acolo unde aceștia stabilesc de comun acord că trebuie să locuiască copilul ( art. 496 lit. 2 Noul Cod civil). În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului locuința copilului minor, respectiv locul unde copilul va locui în mod statornic ( art. 92 lit. 2 și art. 400 lit. 1 Noul Cod civil).
În speță, suntem în prima ipoteză, părțile fiind de acord ca domiciliul minorului să rămână la domiciliul reclamantei.
În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere, cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare – fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) capacitatea părinților sau persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia.
d) menținerea relațiilor personale cu toate persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Apoi, stabilirea locuinței minorului se face în faza următoarelor criterii:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copii;
b) disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt părinte accesul în locuința sa;
c) situația locativă a fiecărui părinte din ultimii trei ani de zile;
d) istoricul de violență al părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
f) distanța dintre locuințele fiecărui părinte și unitatea de învățământ;
g) concluziile raportului de anchetă psiho-socială emis de către autoritatea tutelară.
În temeiul art.499 și art.529 din Noul cod civil instanța va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere până la majoratul minorului, în cuantum de 1500 lei lunar, de la data depunerii acțiunii și pana la majoratul beneficiarului. Reclamanta, la rândul său, va asigura, în natură, întreținere minorului, cu o contribuție echivalentă cu 25% din veniturile realizate de ea.
În ceea ce privește el de al doilea capăt de cerere, instanța va avea în vedere următoarele aspect.
Dreptul părintelui divorțat de a avea legături cu copilul său, încredințat celuilalt părinte cu ocazia divorțului, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins, pe cat posibil, și care să țină cont de interesul superior al copilului.
La stabilirea modalitatii concrete a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minorul se are in vedere interesul superior al acestuia, apreciat in raport de un complex de factori: varsta minorului, mediul in care locuieste, raporturile dintre cei doi parinti, localitatile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
Este de notorietate faptul ca parintii salariati au in principiu finalul de saptamana liber, asa incat, ar fi injust, atat pentru minor cat si pentru parintele caruia copilul i-a fost incredintat, sa nu beneficieze de prezenta reciproca si pe durata sfarsitului de saptamana.
In conditiile in care parintele caruia i-a fost incredintat minorul isi rezuma relatia doar pe durata saptamanii lucratoare, aceasta ar putea avea drept consecinta conturarea lui in persona care il coordoneaza si care implicit il restrictioneaza in diverse activitati, cu severitatea sau exigenta normala a unui parinte, ambele motivate si impuse de ratiuni benefice, iar celalalt parinte devine prin comparatie, deosebit de concesiv ori, mai tolerant, finalul saptamanii lucratoare fiind asociat cu repaosul si relaxarea ce urmeaza unei perioade active.
O atare fractionare a timpului intre cei doi parinti este susceptibila a afecta echilibrul si stabilitatea minorului prin diminuarea drastica a posibilitatii de a beneficia si de continuitate in familia actuala, conditie indispensabila unei dezvoltari normale.
S-a aratat in mod constant in jurisprudenta CEDO faptul ca un element fundamental al vietii familiale il constituie posibilitatea copilului si a parintelui de a fi impreuna, iar, orice limitare a acestui drept, ce apartine deopotriva, atat parintelui cat si copilului trebuie sa fie temeinic justificata, proportionala cu scopul urmarit, care consta in prezenta cauza in protejarea interesului major al minorului.
In orice caz, Curtea precizeaza ca o astfel de cerere, care are ca obiect stabilirea legaturilor intre parinte si copilul sau, se impune a fi analizata atat prin prisma dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva dreptului copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care au dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat expres prin art. 14 si 15 din Legea 272/2004, iar restrangerea acestor drepturi nu se poate dispune decat in cazuri justificate.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legaturi personale cu tatal sau si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
Totodata, Curtea reaminteste ambilor parinti ca drepturile parintesti trebuie exercitate cu buna credinta si faptul ca orice modificare intervenita in situatia de fapt retinuta in aceasta cauza, analizata prin prisma interesului superior al copilului, este de natura sa conduca la modificarea programului de vizitare stabilit in prezent.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că se impune ca pârâtul să beneficieze de următorul program de vizitare a minorului: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 17 până duminică ora 18, la domiciliul său, o săptămână în vacanța de iarnă, două săptămâni în vacanța de vară, sărbătorile P. și cele ale Crăciunului, în anul par cu reclamanta, iar în anul impar cu pârâtul.
În consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta B. N. în contradictoriu cu pârâtul B. V., va dispune exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului B. A. și va oblige pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 1500 lei/lunar.
Instanța va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. N., domiciliată în G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. V., cu domiciliul în G., ., ., jud.G..
Dispune ca autoritatea parinteasca asupra minorului B. A., născut la data de 02.08.2008 sa fie exercitata în comun de părți, iar domiciliul minorului urmează a fi stabilit la domiciliul reclamantei.
Obligă reclamanta să acorde întreținere în natură minorului în procent de 25% din veniturile realizate lunar, iar pârâtul să plătească pensie de întreținere în cuantum de 1500 lei lunar, cu începere de la data depunerii acțiunii, respectiv 08.01.2013 și până la majoratul beneficiarului.
Obligă reclamanta să permită pârâtului următorului program de vizitare a minorului:în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 17 până duminică ora 18, la domiciliul său, o săptămână în vacanța de iarnă, două săptămâni în vacanța de vară, sărbătorile pascale și cele ale Crăciunului, în anul par cu reclamanta, iar în anul impar cu pârâtul.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,11.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VM / Tehnored. CNL/Nr. Ex. 4/27.06.2013
| ← Încredinţare minor. Sentința nr. 4770/2013. Judecătoria GALAŢI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8295/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
