Obligaţie de a face. Sentința nr. 2625/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2625/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 5325/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2625
Ședința publică de la 19 Martie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanta N. V. în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 12.03.2013 și apoi la 19.03.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 26.03.2012, sub dosar nr._, reclamanta N. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., desființarea garajului și a oricăror alte lucrări efectuate pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz, să fie autorizată să procedeze la desființarea lor pe cheltuiala pârâtei.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei din garaj, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 279/2007 a Tribunalului G. i s-a restituit în natură terenul în suprafață de 118,60 mp. Precizează reclamanta că a fost pusă în posesie prin Protocolul de predare-primire nr._/03.02.2011, în cadrul căruia s-a menționat că contractele de închiriere dintre chiriași și Primăria G. încheiate pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cu destinația de garaj auto încetează de drept.
Menționează reclamanta că a notificat pârâta să elibereze terenul însă aceasta a refuzat.
A precizat reclamanta că pârâta este doar un detentor precar care, prin neeliberarea terenului, săvârșește o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii pentru reclamantă, aceasta fiind în imposibilitatea de a-și folosi terenul și de a dispune de el.
În drept, reclamanta a invocat art. 1340 C.civ, 274 C.pr.civ.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri: hotărârea de restituire a imobilului, raportul de expertiză întocmit în dosar nr._, corespondența cu Primăria mun. G., notificarea adresată pârâtei, dovada achitării impozitelor de către reclamantă, dispoziția de restituire, extras CF nr._ G. (filele 6-21).
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Reclamanta a depus mai multe precizări succesive a motivelor cererii sale, arătând că pârâta nu a respectat autorizația de construire_/21.09.1992 emisă pentru construirea acestui garaj, alături de celelalte cinci, edificate cu aceeași ocazie, transformând garajul într-o construcție cu două niveluri – subsol și parter, din alte materiale decât cele menționate în autorizație.
Pentru termenul din 05.03.2013, la solicitarea instanței, Primăria mun. G. a depus la dosarul cauzei copie după autorizația de construire nr._/21.09.1992 și documentația aferentă (filele 64-84).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este parțial întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta este proprietarul terenului în suprafață de 118,60 mp situat în G., ., potrivit sentinței civile nr. 279/05.02.2007 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea căilor de atac prin deciziile civile nr. 237/A/12.06.2007 a Curții de Apel G. și 458/29.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 6, 32-35).
În baza acestei hotărâri, prin Protocolul de predare-primire nr._/03.02.2011 (fila 13), Municipiul G. a predat reclamantei terenul în suprafață de 118,60 mp situat în G., ., iar prin dispoziția nr. 3386/21.04.2010, acestui teren i s-a atribuit adresa ..
Pe terenul retrocedat reclamantei, în 1992 s-au edificat un număr de 5 garaje, printre care și cel deținut în prezent de pârâta ., în baza autorizației de construire nr._/21.09.1992 (filele 64-84).
Prin protocolul de predare-primire nr._/03.02.2011, Primăria mun. G. a denunțat unilateral contractele de închiriere dintre chiriași și Primăria Mun. G. încheiate pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cu destinația de garaj auto.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 01 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
În explicarea acestor dispoziții, prin prevederile art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr. HG 250/2007, s-a arătat că "Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile", precum și că " se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe durată determinată, adică autorizația era temporară)."
Aceste prevederi ale Normelor metodologice lămuresc, așadar, limitele și condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ele impunând, între altele, și concluzia potrivit căreia garajele sunt socotite, după caz, construcții demontabile (anume atunci când demolarea lor este posibilă) și, în toate situațiile, ușoare.
Este de observat că evocatele prevederi fac vorbire despre garaje în mod generic, fără a distinge în funcție de materialele din care sunt construite și nici după cum sunt sau nu încorporate, (fixate) în sol, legea calificându-le, întotdeauna, drept construcții ușoare, a căror existență nu este de natură a împiedica restituirea în natură conform Legii nr. 10/2001, către foștii proprietari sau antecesorii lor, a terenului pe care garajele s-ar găsi edificate.
Că aceasta este voința legii nu încape, așadar, nici o îndoială, împrejurarea că cel care a construit garajul ar fi fost de bună-credință la momentul construirii devenind, sub acțiunea Legii nr. 10/2001, nerelevantă sub aspectul vocației la restituire în natură a terenului.
Instanța reține că, așa cum rezultă din autorizația de construire nr._/21.09.1992 ( fila 64) și certificatul de urbanism nr._/21.09.1992 (fila 66), numitul B. I. (autorul pârâtei) a fost autorizat să construiască un garaj în suprafață de 24 mp, construcție provizorie.
Edificarea acestui garaj s-a făcut pe un teren care, la data emiterii autorizației de construire, se afla în proprietatea statului, autorul pârâtei având doar calitatea de chiriaș asupra terenului aferent.
Contractele de închiriere cu privire la teren nu au fost încheiate pe o durată nedeterminată sau pe durata existenței construcției, ca atare, la expirarea duratei închirierii se năștea, în mod implicit, dar neîndoielnic, și obligația de ridicare a garajelor, dacă proprietarul terenului și chiriașul nu ar fi convenit altfel.
Așadar, nu elementul bunei-credințe la momentul construirii este cel determinant în cauza de față, ci cunoașterea împrejurării că durata de amplasare a garajului era, în lipsă de convenție contrată, provizorie, rezultând din caracterul temporar al contractelor de închiriere asupra terenului pe care garajele au fost edificate și din mențiunea de pe autorizația de construire, în sensul că aceasta își pierde valabilitatea în caz de restructurare urbană.
Mai mult, prin Protocolul de predare primire nr._/03.02.2011 Primăria a menționat că toate contractele de închiriere dintre chiriași (deși și pârâta) și Primărie încetează de drept, în acest caz proprietarul manifestându-și în mod expres voința în sensul denunțării contractelor de închiriere ca urmare a pierderii calității de proprietar, aspect care a dat naștere obligației pârâtei de desființare a construcției edificate pe acest teren.
În aceste condiții, instanța va dispune obligarea pârâtei . la ridicarea construcției cu destinația garaj auto edificată pe terenul situat în G., . (fostă Deșteptării nr. 10) proprietatea reclamantei N. V., iar în caz de refuz autorizează reclamanta să efectueze aceste lucrări în numele și pe cheltuiala pârâtei.
Referitor la capătul de cererea privind evacuarea pârâtei din garaj, instanța îl va respinge, motivat de faptul că atât timp cât pârâta este obligată la ridicarea construcției nu mai poate fi evacuată din construcția pe care a fost obligată să o ridice.
Văzând și art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 258,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru, onorariu avocat), proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta N. V., cu domiciliul în București, ., nr. 38, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în com. Vânători, ., jud. G..
Dispune obligarea pârâtei . la desființarea construcției cu destinația garaj auto, edificată pe suprafața de teren de 17 mp din totalul de 118,6 mp, situat în G., . (fostă Deșteptării nr. 10), jud. G., teren proprietatea reclamantei N. V., înscris în CF nr._ G., nr. cad_, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să efectueze aceste lucrări în numele și pe cheltuiala pârâtei.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 261 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/19.04.2013 .>
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 07/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2703/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
