Somaţie de plată. Sentința nr. 8051/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8051/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 25505/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.8051
Ședința publică din data de 11.09.2013
PREȘEDINTE N. V. C.
GREFIER L. L. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea acțiunii civile având ca obiect ,,somație de plată” formulată de creditoarea S.C. R. & R. S.A. cu sediul în SECTOR 5, București, . FORUM 2000,FAZA I, nr. 75, . cu debitorul V. A. domiciliat în G. .. 89, ., ..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.09.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 27.12.2012, sub nr._, creditoarea . a chemat în judecată pe partea debitoare V. A., solicitând instanței să dispună emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somarea debitoarei la plata sumei de 3.606,37lei din care suma de 1.151,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de creditoare conform facturilor emise în perioada februarie octombrie 2009-februarie 2010 și suma de 2.455,29 lei reprezentând penalități de întârziere. Totodată, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea a utilizat serviciile furnizate, în temeiul contractului nr._/19.12.2008 însă nu a achitat contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în perioada octombrie 2009-februarie 2010.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din O.G. nr. 5/2001.
În temeiul art. 242 C.proc.civ., creditoarea a solicitat judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei reprezentând taxă de timbru și 3 lei reprezentând timbru judiciar, conform art. 3 lit. o 1) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (2) teza a I din O.G. nr. 32/1995.
În dovedirea cererii creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: contractul de furnizare servicii nr._/19.12.2008 împreună cu anexele la acesta; facturi fiscale nr._/19.02.2010, nr._/20.01.2010, nr._/29.12.2009, nr._/21.12.2009, nr._/19.11.2009 și nr._/21.10.2009 fișa sold.
Legal citat, debitorul nu s-a prezentat in instanță și nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 4.09.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de furnizare servicii nr._/19.12.2008, încheiat între creditoarea . și debitorul V. A. s-a convenit furnizarea, către debitor, de servicii de internet, telefonie și CATV.
În temeiul contractului încheiat între părți, partea creditoare a emis în perioada octombrie2009-februarie 2010 facturile fiscale_/19.02.2010, nr._/20.01.2010, nr._/29.12.2009, nr._/21.12.2009, nr._/19.11.2009 și nr._/21.10.2009 (f. 12-17), în valoare totală de 1151,08 lei, facturi necontestate de debitoare.
Potrivit clauzei art. nr. 3.6 din Condițiile generale, părțile au convenit de asemenea ca în caz de neplată a contravalorii facturilor până la expirarea termenului, creditoarea să poată percepe, începând cu cea de a zecea zi a lunii penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
Totodată, conform anexei privind calculul penalităților (f.5), la data de 14.12.2012, pentru neachitarea acestor facturi creditoarea a calculat penalități în cuantum de 2.455,29 lei.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. În lumina acestor dispoziții legale, procedura somației de plată presupune, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale.
Aceste cerințe sunt, conform art. 1 O.G. nr. 5/2001, următoarele: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanță să rezulte dintr-un înscris; creanța să fie bănească.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 969 vechiul C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
Cuantumul daunelor interese poate fi stabilit prin acordul părților, conform art. 1066 vechiul C.civ.
Conform art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților.
Analizând prezenta cerere de emitere a somației de plată în raport de cerințele enunțate anterior, instanța constată că între creditoarea R. & R. SA și debitorul V. A. s-au născut raporturi juridice obligaționale în baza contractului de furnizare servicii nr._/19.12.2008.
În ceea ce privește suma 1.151,08 lei reprezentând servicii neachitate în perioada octombrie 2009-februarie 2010, instanța apreciază că existența creanței rezultă din clauzele contractului de prestări servicii sus menționat, care reprezintă un act de creanță în sensul juridic dat noțiunii prin art. 379 alin. 3 C.pr.civ., precum și din facturile emise de către creditoare.
Referitor la condiția lichidității creanței, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de creditoare este determinat prin însuși contractul de prestări servicii mai sus menționat.
În privința exigibilității creanței, instanța apreciază că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor trebuia executată în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la sfârșitul fiecărei luni curente (pentru care s-a emis factura ce trebuia achitată) conform art.3.5 din contract, dată la care creanța ajungea la scadență.
Or așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, obligațiile contractuale nu au fost respectate.
Analizând data scadenței fiecărei facturi depuse la dosar, instanța constată că la momentul introducerii cererii, creanța constând în sumele solicitate cu titlu de debit principal și penalități de întârziere sunt scadente, astfel încât și condiția exigibilității creanțelor pretinse este îndeplinită în cauză.
În schimb, în privința penalităților de întârziere solicitate de către creditoare, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile impuse pentru aplicarea procedurii speciale a somației de plată, în sensul că acestea nu au caracter cert.
Chiar dacă contractul de prestări servicii a fost asumat în integralitate prin semnătură de către debitor, nu se poate face abstracție de faptul că acesta reprezintă contract de adeziune, cu clauze preformulate de către creditoare, nenegociate direct cu consumatorul, ceea ce atrage incidența Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Conform art. 4 alin.1 din acest act normativ, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Astfel, instanța constată că art. 3.6 din contract reglementează dreptul prestatorului de a percepe penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de penalități până la plata întregii sume, fără ca o clauză penală similară să fie stipulată în favoarea consumatorului, în cazul în care prestatorul nu își îndeplinește el însuși, în termenul contractual stabilit, propriile obligații. De aceea, trebuie avute în vedere mențiunile cuprinse la litera i din lista exemplificativă a clauzelor abuzive, care se referă la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de către consumator, în raport cu pagubele suferite de către comerciant, dar și cele prevăzute la litera r, care se referă la permisiunea pentru comerciant de a obține unele sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant.
Față de acestea, instanța are în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care a statuat că rolul atribuit instanței naționale de dreptul Uniunii în domeniul avut în vedere nu se limitează doar la dreptul de a se pronunța cu privire la natura eventual abuzivă a unei clauze contractuale, ci implică și obligația de a examina din oficiu acest aspect de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. (cauza C-618/10, Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino, hotărârea pronunțată pe data de 14 iunie 2012).
Astfel, instanța apreciază că în procedura simplificată a procedurii somației de plată instanța nu are suficiente elemente de fapt pentru a statua asupra caracterului abuziv a clauzei contractuale privind penalitățile de întârziere. Cu toate acestea, instanța are vedere principiul potrivit căruia sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora (cauza C-244/98, cauza Océano Grupo Editorial și Salvat Editores, hotărârea din data de 27 iunie 2000).
Prin urmare, dubiul cu privire la caracterul abuziv al clauzei contractuale privind penalitățile de întârziere urmează să profite consumatorului, iar instanța va respinge ca fiind inadmisibilă pe calea procedurii somației de plată capătul de cerere privind obligarea la penalitățile de întârziere, urmând ca reclamanta să își aducă pretențiile în fața instanței civile pe calea dreptului comun. În acest cadru procesual, instanța va putea dispune de suficiente elemente de fapt și de drept pentru a statua asupra caracterului abuziv sau legal al respectivei clauze contractuale.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin.1 din O.G. nr.5/2001 pentru aplicarea procedurii speciale a somației de plată doar pentru suma constituind contravaloarea serviciilor prestate și neachitate și, prin urmare, va admite în parte cererea formulată de creditoarea . împotriva debitorului V. A., pe care îl va soma ca în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să achite creditoarei suma de 1.151,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate in perioada octombrie 2009-februarie 2010 și va respinge capătul de cerere referitor la sumele reprezentând penalități de întârziere ca inadmisibil.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., o va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 81 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 39 lei taxa judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 39 lei cheltuieli efectuate de creditoare cu citarea prin publicitate a debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în parte cererea având ca obiect ,,somație de plată” formulată de creditoarea S.C. R. & R. S.A. cu sediul în SECTOR 5, București, . FORUM 2000,FAZA I, nr. 75, . cu debitorul V. A. domiciliat în G. .. 89, ., ., Jud. G..
Somează pe debitorul V. A. să achite creditoarei S.C. R. & R. S.A., în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 1.151,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de creditoare
În temeiul art. 274 C.proc.civ., obligă pe debitor la plata către creditoare a sumei de 81 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge capătul de cerere referitor la sumele reprezentând penalități de întârziere, ca inadmisibil.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
Red. C.N.V. 18.09.2013 /Dact LB /4 ex.04.10.2013
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 5453/2013. Judecătoria GALAŢI | Reziliere contract. Sentința nr. 6085/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
