Ordin de protecţie. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 2088/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr._
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Președinte M. K.
Grefier M. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA G. REPREZENTAT DE PROCUROR E. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Minori și familie privind pe reclamant D. A. P. C.. AV. G. D. și pe pârât ARUȘILOR M., având ca obiect ordin de protecție
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.11.2013, ce face parte integrantă din prezenta, Instanța, în urma dezbaterilor, a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, instanța constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâtul Arușilor M., solicitând exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului Arușilor R. C. și stabilirea domiciliului acestuia la mamă.
În fapt, reclamanta a susținut că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria fiind desfăcută prin ..10.2000 a Judecătoriei G., dispunându-se și încredințarea minorului către mamă, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere.
Ulterior divorțului, a susținut reclamanta că pârâtul a plecat în străinătate unde a săvârșit diferite infracțiuni, astfel cum rezultă din cazierul său și a mai revenit acasă în anul 2004 și 2008. Reclamanta a mai precizat că s-a ocupat singură de minor, care are condiții corespunzătoare de viață, iar contactele cu pârâtul (directe atunci când vine în țară sau telefonice ori pe internet) lasă urme adânci asupra minorului care își schimbă negativ comportamentul, interiorizându-se și schimbându-și negativ comportamentul.
În drept, se întemeiază pe art.396, 397 și 400 Cod Civil.
La cerere, au fost anexate în copie, dispozitiv ..10.2000 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr.9792/2000, ..09.2003 a Judecătoriei G., certificat de naștere . nr._, certificat de naștere . nr._, carte de identitate minor și părți, certificat de naștere . nr._, certificat de căsătorie . nr._, înscrisuri în limba franceză, copie cerere divorț, certificat medico-legal nr.2374/13.12.2004 eliberat de Serviciul Medico-Legal G. (filele 6-32).
La termenul de judecată din data de 17.10.2013, reclamanta și-a modificat acțiunea, arătând că solicită instituirea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, din cauza violențelor acestuia, inclusiv după pronunțarea divorțului și a faptului că minorul este afectat de influența tatălui, reiterând motivele de fapt ale cererii inițiale.
În drept, se întemeiază pe art.2, 21-23 și 31 din Legea nr.25/2012 și solicită proba cu acte și anchetă socială.
La data de 21.10.2013, reclamanta a depus formularul prevăzut în anexa Legii nr.217/2003, prin care a solicitat instanței să dispună următoarele măsuri:
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
- interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiată martora S. L..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din dispozitivul ..10.2000 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr.9792/2000 (fila 6), rezultă că reclamanta D. (fostă Arușilor) A., a fost căsătorită cu pârâtul Arușilor M., căsătoria fiind desfăcută prin divorț. P. aceeași hotărâre, s-a dispus încredințarea minorului Arușilor R. C. către mamă, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia.
Față de aceste împrejurări, reclamanta a susținut că pârâtul a supus-o violențelor fizice chiar și după desfacerea căsătoriei, iar în ultimele săptămâni a amenințat-o că se va întoarce acasă și că „trebuie să fie pregătită fizic și psihic pentru a-l primi”, motiv pentru care a solicitat emiterea unui ordin de protecție.
Analizând ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că se conturează indicii de violență psihică asupra reclamantei (amenințări) care îi induc acesteia o stare de teamă, fiind necesară emiterea unui ordin de protecție.
Astfel, din declarația martorei S. L., a rezultat că pârâtul a avut un comportament agresiv la adresa reclamantei atât înainte cât și după divorț, martora precizând că l-a văzut lovind-o și a văzut-o și pe aceasta vânătă, cu capul spart sau părul smuls. În plus, martora a arătat că deși aceste incidente sunt vechi (cu cel puțin 7-8 ani în urmă), reclamanta a primit și mesaje de amenințare din partea pârâtului, ultimul în urmă cu 3-4 săptămâni. Martora a susținut că a citit aceste mesaje pe telefonul de serviciu al reclamantei și a văzut că scria „să se păzească, va veni acasă, îi va lua capul, o va omorî” și apreciază că amenințările ar trebui luate în serios, pârâtul fiind capabil să le pună în practică.
În acest sens, martora a precizat că nu este sigură că pârâtul nu este în țară, pentru că deși acesta a fost arestat o perioadă, astfel că a dispărut fizic din viața reclamantei, acesta era la curent cu evenimente din viața reclamantei (de exemplu și-a schimbat numărul de telefon, iar pârâtul a aflat), deși există și posibilitatea să fi fost doar urmărită de prietenii acestuia.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că amenințările pârâtului sunt în măsură să creeze o presiune psihică asupra reclamantei, mai ales în contextul în care anterior, acesta a exercitat și violențe fizice, după cum a rezultat din declarația martorei S. L. și certificatul medico-legal nr.2374/13.12.2004 eliberat de Serviciul Medico-Legal G. (filele 31-32 dosar).
Instanța apreciază că într-adevăr, violențele fizice exercitate de către pârât nu mai pot constitui o stare de pericol asupra reclamantei, care să impună emiterea unui ordin de protecție, având în vedere că sunt foarte vechi (cel puțin 7-8 ani în urmă). Totuși, instanța nu poate face abstracție de împrejurarea că aceste violențe sunt în măsură să imprime un grad sporit de credibilitate amenințărilor pârâtului, de natură să inducă o temere reală reclamantei, ceea ce caracterizează noțiunea de „violență psihologică” în sensul Legii nr.217/2003.
În concret, art.2 din Legea nr. 217/2003, definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).
Conform art.4 lit.b din Legea nr.217/2003, violența psihologică este definită ca impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța constată că pârâtul prin comportamentul său, a creat o presiune psihică asupra fostei soții, pe care a amenințat-o cu moartea.
Este adevărat că astfel cum a subliniat apărătorul pârâtului, acesta nu a mai fost prezent fizic în viața reclamantei de mult timp, dar nu există siguranța că acesta nu se află în țară sau nu ar putea să revină, dat fiind că a continuat să trimită mesaje de amenințare și chiar s-a dovedit a fi la curent cu evenimente din viața reclamantei, după cum a arătat martora S. L..
În acest context, având în vedere și că anterior, reclamanta a mai fost supusă violențelor fizice de către pârât, instanța apreciază că amenințările sunt de natură să producă acesteia suferințe psihice și emoționale.
Astfel, aptitudinea amenințărilor de a crea la modul real suferințe psihice victimei trebuie analizate și prin raportare la persoana acesteia, existând în mod rezonabil presupunerea că o persoană anterior agresată fizic și psihic este mai predispusă de a dezvolta reacții de teamă, neliniște, nesiguranță față de amenințări verbale sau scrise din partea agresorului, cu atât mai mult cu cât acestea nu au încetat nici după o perioadă lungă de timp de la divorțul părților.
În acest sens, martora S. L. a precizat că reclamanta a dezvoltat sentimente de teamă și nesiguranță, uneori spunându-i că îi este foarte frică și să iasă din casă.
De asemenea, seriozitatea amenințărilor trebuie raportate și la persoana agresorului, în cauza de față, o persoană în mod obișnuit violentă potrivit susținerilor aceleiași martore și care este capabilă să treacă la punerea în practică a amenințărilor. Mai mult, instanța apreciază că presiunea psihică asupra reclamantei este sporită de împrejurarea că amenințările continuă chiar și la o perioadă îndelungată de timp de la divorț, precum și de faptul că potrivit declarației martorei audiate, pârâtul este la curent cu evenimente din viața reclamantei, având și un grup de prieteni prin care acționează.
În aceste condiții, instanța apreciază că deși după cum în mod corect a subliniat procurorul în cauză, nu sunt indicii asupra existenței unui pericol actual și efectiv pentru integritatea fizică a reclamantei, amenințările proferate de către pârât intră în noțiunea de violențe psihologice în sensul Legii nr.217/2003 și creează un pericol actual și efectiv pentru integritatea psihică a reclamantei.
P. urmare, în scopul înlăturării oricărui risc, instanța apreciază că se impune luarea unor măsuri de protecție, constând în obligarea pârâtului ca pentru o perioadă de 3 (trei) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, să păstreze o distanță minimă de 300 m față de reclamantă și față de copilul minor al părților, Arușilor R. C., dat fiind că acesta locuiește cu mama și este în mod evident afectat de situația tensionată din familie. De asemenea, această distanță urmează a fi păstrată și față de locul de muncă al reclamantei, respectiv Autoritatea Națională pentru Cetățenie – Biroul Teritorial G. (astfel cum a rezultat din referatul de anchetă socială) și unitatea de învățământ a minorului, respectiv Liceul M. E. G..
Mai mult, având în vedere că amenințările au fost adresate prin intermediul mesajelor telefonice, instanța apreciază că se impune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În ceea ce privește durata ordinului de protecție, instanța apreciază că nu se impune luarea măsurii pe perioada maximă prevăzută de lege, respectiv 6 luni, ci doar pentru 3 luni. În acest sens, instanța are în vedere faptul că la acest moment, violențele exercitate de către pârât au fost verbale și psihologice, iar nu fizice și au avut în vedere ipoteza revenirii acestuia din străinătate, unde există o probabilitate crescută să se afle în prezent. Astfel, o perioadă de trei luni este suficientă pentru clarificarea acestei situații (locul unde se află efectiv pârâtul și posibilitatea revenirii fizice în viața reclamantei).
Totodată, pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere și faptul că, la expirarea măsurilor de protecție, persoana protejată poate cere un nou ordin de restricție, dacă împrejurările concrete de la acel moment o impun.
Având în vedere faptul că pârâtul a beneficiat pe parcursul procesului de asistență juridică din oficiu, instanța va dispune ca onorariului acestuia, în sumă de 200 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului de Justiție .
În temeiul dispozițiilor art. 27 ind. 7 din Legea nr. 213/2003, instanța va dispune comunicarea hotărârii către IPJ G. – Secția 2 Poliție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta D. A., prin C..Av.G. D., cu sediul în G., ., ..15, în contradictoriu cu pârâtul ARUȘILOR M., cu domiciliul în G., ., ..1, .> Emite ordin de protecție împotriva pârâtului pe o durată de 3 (trei) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv data de 06.11.2013, instituind următoarele măsuri:
- Dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 300 m față de reclamantă, față de copilul minor al părților, Arușilor R. C., față de locuința acestora situată în G., ., ..48, față de locul de muncă al recla,antei, respectiv Autoritatea Națională pentru Cetățenie – Biroul Teritorial G., precum și față de unitatea de învățământ a minorului, respectiv Liceul „M. E.” G.;
- Dispune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justiție a onorariului apărătorului din oficiu, av.C. M., în sumă de 200 lei.
Dispune comunicarea către I.P.J.G. – Secția 2 Poliție.
Cu drept de recurs în 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. KolaritzMihaela B.
Red.: M.K.
Dact.. B.M.
5 ex./11.11.2013.
„Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document, se înscriu în cele prevăzute de Legea nr. 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.”
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7048/2013.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 9152/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
