Plângere contravenţională. Sentința nr. 4194/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4194/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 14673/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4194
Ședința publică din data de 22.04.2013
Președinte – I. D.
Grefier – L. L. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul P. D. F., domiciliat în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.04 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.08.2012 pe rolul acestei instanțe sub Dosar nr._, petentul P. D. F., în contradictoriu cu intimata Poliția L. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.07.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că la data de 16.07.2012 a condus autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ și a oprit la intersecția de la sensul giratoriu – M. General – în dreptul Oficiului Poștal nr. 5 pentru a achita o factură pentru proprietara autoturismului, în timp ce aceasta din urmă îl aștepta în autoturism.
În continuare, petentul arată că procesul verbal a fost încheiat în baza OUG nr. 199/2009 și a altor temeiuri indescifrabile, iar numărul procesului verbal nu se cunoaște bine, prima cifră putând fi 5 sau 6.
Pe fondul cauzei, petentul arată că limita legală de oprire nu a fost depășită, cele 5 minute de staționare până la oprire fiind subiectiv interpretate de agentul constatator, acesta trecând ora 15.13-15.18, cu toate că petentul nu a stat mai mult de 4 minute, așteptarea pentru întocmirea procesului verbal fiind mai lungă.
Potrivit petentului actul contestat a fost încheiat în mod abuziv întrucât nu s-a ținut cont de circumstanțele persoane ale petentului, așa cum prevede art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 și totodată, nu s-a luat în considerare starea sa de necesitate așa cum prevede art. 11 alin.1 din OG 2/2001. Astfel, arată petentul, fapta are o gravitate redusă solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În dovedirea acțiunii, petentul a cerut administrarea probei cu acte și martori (acte medicale și martor proprietara autoturismului).
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
Petentul a solicitat judecata cauzei în lipsă.
La cerere au fost atașate, în copie, procesul verbal contestat (fila 3).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 24.10.2012 IPJ G. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței admiterea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale și respingerea plângerii contravenționale ca tardivă.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 140 lei și 2 puncte penalizare pentru acea că la data de 16.07.2012, a staționat voluntar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe banda unu de circulație a străzii Siderurgiștilor, în dreptul cazinoului „Five of King’’, în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”.
Mai arată intimata că procesul verbal a fost legal întocmit, iar petentului îi revine sarcina de răsturnare a prezumției de temeinice a actului sancționator.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ. și OUG nr. 195/2002.
Intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul verbal a fost întocmit și semnat de petent la data de 16.07.2012 (fila 3) iar plângerea contravențională a fost trimisă prin poștă la data de 01.08.2012 (fila 4).
La termenul din 12.11.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului IPJ G. fiind dispusă rectificarea citativului în sensul citării în calitate de intimată a Poliției Locale G.. La termenul de judecată din 11.12.2012 instanța a respins excepția tardivității invocate de intimată
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar iar pentru petent proba testimonială cu martora S. M. L., aceasta fiind ascultată în ședința publică din 15.04.2013, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 16.07.2012, petentul P. D. F. a fost sancționat contravențional, cu două puncte amendă, în sumă de 140 lei și 2 puncte penalizare, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 16.07.2012, ora 15.13, petentul a oprit voluntar cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe prima bandă de circulație de pe . cazinoului „Five of Kings’’, în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța reține că motivele de nelegalitate invocate de petent nu sunt de natură a duce la anularea procesului verbal.
Astfel, procesul verbal cuprinde temeiurile de sancționare fiind indicat art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG 195/2002 raportat la art. 99 alin. 2 din același act normativ fiind indicată totodată și legea Poliției Locale nr. 155/2010, niciunde în procesul verbal nefiind menționat OUG 199/2009. În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căruia primă cifră a procesului verbal poate fi atât 5 cât și 6, instanța observă că, în realitate, este vorba despre cifra 0 iar faptul că această cifră nu este foarte clară nu este de natură să conducă la nulitatea procesului verbal, nefiind demonstrată existența unei vătămări sub acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, astfel că instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, oprirea neregulamentară constituie contravenție și pe lângă sancțiunea amenzii atrage și aplicarea a 3 puncte penalizare.
Totodată, conform art. 63 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare’’. În același timp, conform art. 142 lit. a HG nr. 1391 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă".
Analizând aceste texte normative instanța constată că în raza de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă’’ nu este interzisă doar staționarea ci și oprirea autovehiculului pe o durată sub 5 minute, cu excepția situației în care oprirea se datorează motivelor indicate la art. 63 alin. 2, în cauza de față nefiind vorba despre așa ceva. Astfel, cu toate că susținerea petentului care arată că autoturismul a fost oprit în acel loc mai puțin de 5 minute, este susținută de declarația martorei, acest aspect nu prezintă importanță sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina sa, în cauză fiind vorba despre o oprire într-o zonă în care acest lucru nu este permis.
În același timp, apărarea petentului care susține că oprirea se datorează stării de necesitate este apreciată ca fiind neîntemeiată, plata unei facturi telefonice neputând să fie considerată o împrejurare neprevăzută, care să prezinte un pericol grav pentru valorile ocrotite de lege iar pericolul să nu se fi putut înlătura altfel.
Procesul-verbal de contravenție contestat în cauză a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agenților de politie, motiv pentru care cele consemnate se bucură de o aparență de veridicitate, în temeiul art. 31-36 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal este întocmit ca urmare a constatării directe a acesteia de către agentul constatator. iar din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
În atare condiții, față de cele de mai sus, instanța reține că plângerea formulată de petent este neîntemeiată.
Cât privește sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege. Sancțiunea complementară a aplicării de 2 puncte penalizare este de asemenea prevăzută de textul normativ incident în speță iar aplicarea sancțiunii complementare este obligatorie, iar nu lăsată la aprecierea agentului constatator.
Totodată, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, tradus prin îngreunarea traficului rutier.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din OG nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată ca procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. D. F., domiciliat în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 16.07.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2013.
Președinte, Grefier,
D.I 13.05.2013 /Dact LB/ 5 ex. 24.05.2013.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4749/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 8708/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
