Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 19233/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila nr._/2013
Ședința publica de la data de 21.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. G. B.
Grefier – M. R.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cererii având ca obiect „plangere contravenționala formulata de petentul B. V. -G., ., nr. 1, ., ._ -în contradictoriu cu intimata P. M. G.
G., ., Cod postal_.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.11.2013 ce au fost consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, cand in instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.11.2013 si 21.11.2012 pentru cand a hotărât urmatoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.10.2012, sub nr._, petentul B. V., în contradictoriu cu intimata P. M. G. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ și a solicitat anularea procesului – verbal contestat
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu i s-a dat dreptul de a formula obiecțiuni, iar în cuprinsul procesului-verbal nu est indicat un martor ocular.
A mai precizat petentul că le-a cerut persoanelor care s-au urcat în microbuz de la Palatul Navigației să se așeze urmând a-i da banii pentru bilete la stația următoare, dar acest lucru nu a mai fost posibil întrucât până la stația „Spicul” petentul a fost oprit de către agentul constatator.
În drept, cererea nu este motivată.
În susținerea plângerii formulate, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Conform art. 36 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională este scutită de taxa judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că, la data de 21.09.2012, agentul constatator, împuternicit prin Dispoziția Primarului nr. 909/2011 l-a sancționat pe petent reținând că acesta, în timp ce efectua transport public local de călători, nu a eliberat legitimații de călătorie.
A apreciat intimata că actul contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente în cauză și că petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a actului, având în vedere că acesta a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ. și ale OG nr. 2/2001.
În ședința publică din data de 25.09.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.09.2012, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 400 lei, în temeiul art. 40 alin. 4 din HCL nr. 191/2008, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de același text normativ.
Agentul constatator a reținut că, la data de 12.09.2012, petentul, în timp ce efectua transport de călători în regim regulat cu microbuzul înmatriculat sub nr._, nu a eliberat legitimații de călătorie valabile.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În acest context,instanța constată că intimata a respectat întocmai procedura impusă de art. 19 din OG nr. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat în prezența petentului, acesta semnând actul sancționator. Instanța reține că martorul asistent nu trebuie să aibă calitate de martor ocular, iar rolul său este doar acela de a confirma ipotezele indicate de art. 19 din OG nr. 2/2001.
Referitor la necompletarea rubricii privind obiecțiunile petentului, instanța reține că sancțiunea incidentă în cazul nerespectării dispozițiilor art. art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 este nulitatea relativă care poate fi constatată doar în situația în care contravenientul demonstrează existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului – verbal. Or, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
În consecință, apreciază că apărările petentului referitoare la legalitatea actului contestat nu sunt întemeiate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din analiza practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.
Cu privire la administrarea unor probe care sa sustina temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta constata ca in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instantele romane, orice persoana are dreptul de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele imputate, contraventia fiind chiar asimilata unei acuzatii penale (cauza A. c/Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totusi, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se incadreaza in limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In aceste conditii, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Ca urmare, esențial din punctul de vedere al Curții este ca atât pe parcursul judecății, cât și în etapa analizării probelor să nu se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie să aibă posibilitatea să propună și să administreze ce probe dorește, iar instanța să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea contravenientului, cu imparțialitate, motivând de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urmă. Aceasta este în esență și concluzia la care ajunge Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României.
Or, în speță, instanța nu a încălcat dreptul la apărare al petentului, acestuia fiindu-i încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul T. L..
Cu toate acestea instanța apreciază că petentul nu a reușit să dovedească că situația de fapt reținută în înscrisul contestat nu corespunde realității.
Astfel, martorul precizează că în ziua respectivă se afla în microbuzul condus de petent, iar în stația de la Palatul Navigației au urcat trei doamne cu trei copii. Acestea au dorit să cumpere bilet însă petentul le-a cerut să ia loc spunându-le că vor plăti la următoarea stație. Aproape de stația Spicu microbuzul a fost oprit de către lucrătorii de poliție care au constat că persoanele respective nu au bilet.
În drept, potrivit art. 40 alin. 4 din HCL 191/2008 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 400 la 600 lei conducătorul auto care nu eliberează legitimații de călătorie valabil stabilite.
Față de conținutul constitutiv al contravenției reținută în sarcina petentului, instanța apreciază că acesta nu a reușit să dovedească împrejurarea că situația de fapt reținută în înscrisul contestat nu corespunde realității, în sensul că la momentul controlului eliberase legitimații de călătorie persoanelor aflate în microbuz.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată contravenientului, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar, în sensul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța hotărăște și asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 2/2001 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și „se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Cu referire la cauza de față, se vor avea în vedere împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, așa cum au fost acestea relevate de martorul T. L., astfel încât instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru sancționarea faptei și este proporțională cu gradul de pericol social concret.
Pentru argumentele de mai sus, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată cu sancțiunea avertismentului menținând celelalte dispoziții ale procesului – verbal contestat ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulata de petentul B. V. -G., ., nr. 1, ., ._ -în contradictoriu cu intimata P. M. G.
G., ., Cod postal_.
Anulează în parte procesul-verbal . nr._ emis de P. M. G. la data de 21.09.2012 și dispune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate petentului cu „AVERTISMENT”.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.
Președinte, Grefier,
Red.D.G.B. 18.12.2013
Dact.M.R. 20.12.2013/5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8708/2013. Judecătoria GALAŢI | Reziliere contract. Sentința nr. 3043/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
