Pretenţii. Sentința nr. 8708/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8708/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 22261/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 8708
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
PREȘEDINTE A. T.
Grefier A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamant S. NICUȘOR L. în contradictoriu cu pârât S.C. A. R.- ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., având ca obiect „pretenții”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 23.09.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 30.09.2013, când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul S. NICUȘOR L., prin reprezentant convențional, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . VIENNA INSURANCE GROUP SRL, să oblige pârâta la plata sumei de_ lei, reprezentând diferența dintre suma de 139.977 lei ce trebuia plătită de pârâtă cu titlu de despăgubire ca urmare a producerii riscului asigurat, din polița de asigurare facultativă, . nr._/07.12.2011, CASCO potrivit cu actele aflate la dosarul de evaluare și suma de_ lei efectiv plătită prin virament bancar. A mai solicitat și cheltuieli de judecată. A mai solicitat constatarea clauzei abuzive a clauzei 11.8 cap. XI din Condițiile privind asigurarea facultativă pentru cazurile de avarii și furt a autovehiculelor CASCO. A solicitata și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că la data de 03.03.2012 s-a produs riscul asigurat din polița de asigurare facultativă ACA nr._/07.12.2011, CASCO cu privire la autovehiculul marca VW Touareg cu nr. de înmatriculare_ . Ca urmarea a evaluării daunelor de către Asigurător a fost stabilită drept despăgubire suma de_ lei sumă pe care am solicitat a-i fi plătită prin virament bancar într-un cont indicat în Cererea de plată a despăgubirii cu nr. 2654 din 02.06.2012.
Mai susține reclamantul că printr-o adresă din 19.06.2012 referitor la cuantumul total al despăgubirii în dosarul de daună nr._/2012 pârâta a indicat în mod abuziv și netemeinic suma de_ lei plătibilă cu titlu de despăgubiri plata având loc la 25.06.2012 prin virament bancar.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri (f. 5-17).
În drept, a invocat dispozițiile art. 969, alin. 1, 1101, alin. 1, art. 3 din Legea 71/2011, art. 1, alin. 3, respectiv art.4, alin. 1din Legea 193/2000.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Potrivit art. 27 din Legea 136/1995 Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat iar despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului asigurat din momentul producerii riscului asigurat cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea. A mai susținut pârâta că potrivit art.118 din Contract în caz de daună totală, Asiguratul poate fi despăgubit și prin înlocuirea autovehiculului avariat/distrus cu unul similar celui cuprins în asigurare, potrivit opțiunii Asigurătorului.
În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 11.8 din Contract a precizat că nu se regăsește în lista cu clauze considerate a fi abuzive.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri iar în ceea ce privește expertiza tehnică instanța a respins administrarea unei asemenea probe având în vedere lipsa de relevanță.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că la data de 03.03.2012 s-a produs riscul asigurat din polița de asigurare facultativă ACA nr._/07.12.2011, CASCO cu privire la autovehiculul marca VW Touareg cu nr. de înmatriculare_ .
Reclamantul s-a adresat către Asigurător cu o cerere de despăgubire solicitând plata sumei de 139.977 lei (7 verso). Având în vedere valoarea necesară reparațiilor Asigurătorul a apreciat că în cauză se impune acordarea daunei totale. În ceea ce privește cuantumul acestei despăgubiri, Asigurătorul a comunicat reclamantului (f.5) că în urma efectuării unei analize asupra daunei avizate s-a apreciat că, în cauză, cuantumul despăgubirii este până la concurența sumei de 29.000 Euro făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 11.8, cap. X, exprimându-se totodată opinia că această sumă este acoperitoare pentru achiziția în condiții optime a unui autovehicul având caracteristici tehnice corelate cu cele ale bunului avariat. Astfel, Asigurătorul a achitat reclamantului suma de 126.886,53 lei.
Potrivit art. 11.19 din Contract de asigurare ACA nr._/07.12.2011 în cazul producerii unei daune majore, inclusiv urmare furtului autovehiculului, aceasta se consideră daună totală, dacă costul reparațiilor estimate pe bază de deviz antecalcul, după caz rezultate din facturi de reparație, devize, desfășurător pentru piese, manopera și materialele necesare remedierii daunelor justificate (riscuri cuprinse în asigurare) conform procesului verbal de reconstatare/documentului de introducere în reparație, însumate cu eventualele costuri de transport ale autovehiculului și ale măsurilor de limitare a pagubelor, sunt egale sau depășesc 80% din suma asigurată. În aceste cazuri, părțile convin ca despăgubirea acordată să nu depășească a). suma asigurată, diminuată cu franșiza prevăzută în contractul de asigurare – în cazul furtului total a autovehiculului; b). suma asigurată, diminuată cu valoarea resturilor rămase – în cazul distrugerii totale prin incendiu; c). suma asigurată diminuată cu contravaloarea epavei și, după caz cu costul evaluării epavei – în restul cazurilor. Asigurătorul va determina evaluarea epavei prin evaluare pe web urmare a unei oferte reale, (cu excepția situației prevăzute la art. 11.28, alin. 2) iar în lipsa ofertei reale pentru autovehiculul avariat (prin evaluare web va determina valoarea epavei la 20% din suma asigurată.
Se observă că părțile au convenit ca suma ce urmează a fi plătită în cazul daunei totale să nu depășească suma asigurată, din aceasta fiind scăzută valoarea epavei.
Studiind polița de asigurare suma maximă de asigurare este de 39.997 Euro, iar primele de asigurare au fost plătite raportat la această valoare.
Pârâta invocă în sprijinul propriului mod de calcul al despăgubirii prevederile art. 11.8 din Contract. Față de aceste prevederi reclamantul susține că aceste clauze sunt abuzive întrucât nu au fost negociate în mod direct cu acesta.
Art.11.8 din Contract prevede că în caz de daună totală, Asiguratul poate fi despăgubit și prin înlocuirea autovehiculului avariat/distrus cu unul similar celui cuprins în asigurare, potrivit opțiunii Asigurătorului.
Potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din aceeași Lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În speța dedusă judecății clauza nu a fost negociată direct de pârâtă cu reclamanta, fiind stabilită fără a da posibilitate acesteia din urmă să influențeze natura ei, fiind vorba despre o clauză dintr-un contract standard preformulat (conform art.4, alin.2).
Art. 11.8 din Contract nu creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Scopul urmărit de Asigurat la momentul încheierii contractului de asigurare îl constituie acoperirea riscului cauzat bunului urmărind ca prin încasarea indemnizației de asigurare Asiguratul să-și poată achiziționa un bun identic cu cel pierdut în urma producerii riscului. Astfel prin intermediul acestei clauze Asigurătorul poate să ofere în locul bunului pierit un alt bun cu aceleași caracteristici tehnice, motiv pentru care instanța apreciază că această clauză nu poate fi considerată abuzivă.
Studiind dispozițiile acestui articol raportat la art. 11.19 instanța concluzionează că Asigurătorul are la dispoziție două modalități de executare a obligației: fie să ofere Asiguratului un alt bun similar cu cel asigurat fie să plătească o indemnizație care să nu depășească suma de asigurare. Varianta aleasă de Asigurător prin care oferă Asiguratului valoarea bunului pierit pentru a-și achiziționa un bun identic nu se încadrează în dispozițiile art. 11.8 din Contract, cu atât mai mult cu cât această sumă a fost evaluată unilateral de Asigurător prin consultarea rețelei web. Posibilitatea evaluării prin consultarea rețelei web se aplică doar în cazul evaluării epavei, așa cum reiese din art. 11.19. Faptul că Asigurătorul a acceptat să asigure bunul la o valoare mai mare decât cea de achiziție a acestuia nu poate fi invocată ca temei al reducerii cuantumului despăgubirii la o sumă mai mică decât cuantumul indemnizației de asigurare convenită prin poliță, în lipsa unei clauze asumate de părți în acest sens.
Art. 2217 NCC prevede că despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată. Interpretarea corelativă atât a dispozițiilor art. 2217 NCC (act normativ aflat în vigoare la momentul încheierii Contractului) cât și a prevederilor contractuale conduce fără echivoc la concluzia că despăgubirea nu poate depăși valoarea cea mai mare, reprezentată de valoarea la care s-a făcut asigurarea.
Suma de asigurare a bunului este de_ Euro, din care s-a scăzut valoarea epavei de 20 %, respectiv suma de 7999,4 Euro, rămânând de achitat o sumă de_,6 Euro. Din această sumă Asigurătorul a plătit Asiguratului suma de 29.000 Euro, rămânând o diferență de 2997,6 Euro la un curs Euro de 4,37 lei, respectiv_ lei.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Instanța reține că reclamantul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Instanța va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâta să plătească către reclamant suma de 13.111 lei, reprezentând diferență despăgubiri.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata sumei de 3383 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(2480 lei onorariu avocat, 898 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamant S. NICUȘOR L., cu sediul procesual ales în localitatea G., ., ., județul G., în contradictoriu cu pârât S.C. A. R.- ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în localitatea Sector 2, București, .. 31-33, având ca obiect „pretenții”.
Obligă pârâta să plătească către reclamant suma de 13.111 lei, reprezentând diferență despăgubiri .
Respinge capătul de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv a clauzei prevăzute la art. 11.8 din Contract, ca nefondat.
Obligă pârâta, căzută în pretenții, să plătească reclamantei, 3383 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(2480 lei onorariu avocat, 898 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător A. T. A. C. B.
Teh AT/30.10.2013
Red ACB/07.11.2013/4ex
Comunicat 2 ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4194/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
