Plângere contravenţională. Sentința nr. 6634/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6634/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 9922/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
(*operator de date cu caracter personal nr. 8637)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6634
Ședința publică din data de: 21.06 2013
Președinte: M. K.
Grefier: V. G. R.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, proces verbal . nr._ din data de 15.05.2012, formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, la data de 13.06.2013, la data de 20.06.2013, iar apoi la data de 21.06.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr_, petenta . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.05.2012, prin care a fost sancționată pentru că la data de 24.04.2012, a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 26 în zona localității Vânători fără a deține rovinietă valabilă.
Petenta a susținut că procesul-verbal este lovit de nulitate, pentru că șoferul mașinii nu a fost oprit în trafic, nu i s-a adus la cunoștință contravenția, încălcându-i-se dreptul la obiecțiuni, prevăzut de art.16 alin.7 din OG nr.2/2001. În plus, la rubrica „în funcția de”, agentul constatator a scris „agent constatator”, în loc să treacă funcția din autorizația nr.0810 și în care își desfășoară activitatea efectiv.
A mai susținut petenta că nu s-a făcut o descriere corespunzătoare a faptei, în sensul de a se indica toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității acesteia și la evaluarea eventualelor pagube, nu s-au menționat numărul de înmatriculare al societății și nici datele de identificare ale persoanei care o reprezintă. S-a mai precizat că actul nu a fost semnat de un martor asistent, ceea ce atrage nulitatea absolută conform art.19 alin.1 din OG nr.2/2001.
Petenta a susținut că se nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, nu are cunoștință dacă agentul M. Zane avea calitatea de agent constatator și dacă avea ordin se serviciu pentru zilele și orele respective, iar actul contestat nu cuprinde semnătura acestuia.
De asemenea, petenta a arătat că potrivit jurisprudenței CEDO, dreptul contravențional este asimilat celui penal, motiv pentru care beneficiază de o prezumție de nevinovăție, iar procesul-verbal nu poate face prin el însuși dovada existenței faptei, a autorului și a vinovăției acestuia.
În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001, OG nr.15/2002, Legea nr.455/2001, HG nr.1259/2001, OMT nr.769/2011 și art.6 CEDO.
În susținerea cererii, petentul a depus copie de pe procesul verbal contestat, dovada comunicării acestuia, copie carte identitate autovehicul_ (filele 12-15 dosar).
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, însă a depus planșe foto și înscrisuri (filele 22-24 și 32-41).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 15.05.2012, petenta ., a fost sancționată contravențional în baza art. 8, alin. 1 din OG nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe DN 26, la km 8 + 000 m, Vânători.
În consecință, în baza art.8 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002, petenta a fost sancționată cu o amendă de 750 lei, fiind obligat și la plata unei despăgubiri de 96 Euro.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a procedat la verificarea legalității procesului-verbal contestat, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, în condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, fapta, astfel cum a fost reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Instanța nu poate reține susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate pentru că fapta nu a fost descrisă corespunzător și a fost încheiat de un agent constatator necompetent, fără indicarea funcției acestuia.
În concret, din analiza actului, instanța constată că acesta cuprinde descrierea faptei, în sensul că s-a constatat că autovehiculul_, deținut de petentă a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe raza localității Vânători. Aceste aspecte sunt suficiente pentru individualizarea faptei și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, fără a fi necesară inserarea unor detalii excesive cu privire la șofer sau mașină (dacă era încărcată sau nu), câtă vreme acestea nu au relevanță din perspectiva elementelor constitutive ale contravenției.
De asemenea, instanța constată că art.16 din OG nr.2/2001 impune obligația de a menționa numele și calitatea celui care încheie actul, dispoziții respectate în cauză câtă vreme s-a indicat că acesta a fost încheiat de M. Zane, agent constatator, angajat al CNADNR-CESTRIN, cu precizarea inclusiv a autorizației de control nr.0810 deținute de către acesta.
Mai mult, sunt neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de un agent constatator necompetent,câtă vreme intimata a depus autorizația de control nr.0810 și Decizia nr.940/24.11.2010 emisă de directorul general CNADNR, prin care M. Zane a fost desemnat agent constatator ce răspunde de funcționarea și viabilitatea sistemului informatic de recunoaștere automată a vehiculelor surprinse în trafic, având inclusiv atribuția de generare a proceselor-verbale de contravenție în format electronic (filele 33-34 dosar).
În aceste condiții, este evident că în această materie, contravențiile nu se mai constată personal de către agenți constatatori prin oprirea și verificarea autovehiculelor în trafic, ci prin interogarea sistemului informatic de recunoaștere automată a vehiculelor surprinse în trafic de către agenți constatatori anume desemnați, care au și atribuția generării procesului-verbal de contravenție în format electronic. Prin urmare, instanța apreciază că agentul constatator M. Zane este competent să încheie procesul-verbal de contravenție.
Instanța nu poate reține nici susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, întrucât nu poate fi stabilită identitatea acestuia potrivit Legii nr.455/2001.
Astfel, instanța constată că procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către M. Zane, cu certificatul nr._1adf7 din data de 22.12.2011 emis de Certsign SA.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”. În plus, art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
De altfel, art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate, semnătura olografă a agentului constatator, iar ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă).
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
În concret, incidența normelor privind semnătura electronică în privința procesului-verbal de contravenție, act administrativ de drept public, nu îi afectează în nici un mod calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că au fost respectate prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție, numitul M. Zane îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul C.N.A.D.N.R. S.A., pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002 (fila 23 dosar). Conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe M. Zane, agent constatator (fila 23 și 36-37), instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța nu poate reține nici susținerile petentei referitoare la împrejurarea că i s-a încălcat dreptul la obiecțiuni, reglementat de art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, câtă vreme șoferul nu a fost oprit în trafic pentru a i se aduce la cunoștință contravenția și a formula obiecțiuni.
Pe o parte, instanța constată că dreptul la obiecțiuni potrivit art.16 din OG nr.2/2001, aparține contravenientului, în cauza de față, persoana juridică - ., iar nu conducătorului autovehiculului. Astfel, instanța constată că șoferul autovehiculului nu are calitatea de reprezentant al petentei, astfel încât să poată formula obiecțiuni în numele acesteia, societatea putând fi reprezentată legal numai de către organele sale de conducere, prin intermediul cărora își desfășoară activitatea și își poate exercita toate celelalte drepturi și obligații.
Pe de altă parte, conform art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal se va semna pe fiecare pagina de către contravenient și agentul constatator, cu excepția situației în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, când se va face mențiune despre aceste împrejurări, ce trebuie confirmate de cel puțin un martor.
În aceste condiții, rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie două situații de încheiere a procesului-verbal de contravenție și anume în prezența sau în lipsa contravenientului, fără ca această lipsă să poată afecta valabilitatea actului, câtă vreme nici un text de lege nu impune obligativitatea convocării contravenientului înainte de întocmirea procesului-verbal.
Prin urmare, dreptul de a formula obiecțiuni are în vedere în mod evident situația încheierii procesului-verbal în prezența contravenientului (respectiv a reprezentantului legal al contravenientului persoană juridică), astfel încât lipsa acestora în situația în care contravenientul nu a fost de față, nu poate atrage nulitatea actului.
De altfel, având în vedere că aceste dispoziții au un caracter de ordine privată, instanța reține că nerespectarea acestora ar putea atrage cel mult o nulitate relativă (iar nu absolută) a actului de constatare a contravenției, în măsura în care petentul poate proba ca vătămarea care i-a fost adusă prin încheierea procesului-verbal în acest mod (prezumată de art.16 alin.7 din OG nr.2/2001), nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petenta însă, nu a putut face dovada acestei împrejurări, iar pe de altă parte, prin formularea plângerii contravenționale, acesta a avut posibilitatea de a-și prezenta obiecțiunile privind încheierea proceselor-verbale, astfel încât eventuala vătămare ar fi fost oricum remediată prin posibilitatea de a-și formula apărările în fața instanței de judecată.
Instanța constată că sunt neîntemeiate și susținerile petentei referitoare la împrejurarea că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât a fost încheiat lipsa unui martor asistent, a mențiunii privind numărul de înregistrare la ORC al societății și a datelor de identificare a reprezentantului legal al acesteia.
Potrivit art.17 din OG nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
per a contrario, toate celelalte încălcări ale art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 privind elementele obligatorii ale procesului-verbal de contravenție pot atrage cel mult o nulitate relativă a acestuia, cu regimul juridic aferent. Astfel, anularea actului se poate dispune numai în măsura în care contravenientul face dovada vătămării ce i-a fost adusă prin încheierea procesului-verbal de contravenție în acest mod, precum și a împrejurării că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, împrejurări nedovedite în nici un mod, în prezenta cauză.
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu privire la administrarea acestor probe care să susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/României, hotărâre din 4 octombrie 2007).
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța constată că la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, au stat înregistrările video efectuate de către intimată (fila 24 dosar), din care a rezultat că la data de 24.04.2012, petenta a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă pe DN 26, la km 8 + 000 m, Vânători.
Instanța nu poate reține obiecțiunile petentei referitoare la împrejurarea că sistemul informatic nu este metrologizat, iar intimata nu a prezentat documente din care să rezulte Certificarea Sistemului de Datare Temporală și de Poziție și autorizarea acestuia de către Ministerul Justiției.
În acest sens, după cum s-a precizat și în adresa Biroului Român de Metrologie Legală (fila 38), camerele foto cu sistemul de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare, precum și dispozitivele GPS care certifică poziția sau cele care certifică data, ora și minutul în care a fost făcută fotografia, nu sunt supuse controlului metrologic legal, în condițiile art.15 alin.1 din OG nr.20/1992 raportat la lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată prin Ordinul nr.48/2010 al Directorului General al BRML (în vigoare la data contravenției). Mai mult, conform art.26 din OG nr.20/1992, producătorii sau reprezentanții lor autorizați, importatorii și utilizatorii poartă întreaga răspundere privind calitatea mijloacelor de măsurare care nu sunt supuse controlului metrologic, sens în care s-a anexat declarația de calitate și conformitate (filele 39-41).
Prin urmare, instanța nu poate reține susținerile petentei conform cărora nu pot fi avute în vedere înregistrările video efectuate de către intimată.
Din analiza acestor înregistrări, se ajunge în mod în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentei s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt constatate prin mijloace tehnice, și care necesită explicații fundamentate pe probe din partea acesteia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005).
Pe de altă parte, petenta s-a limitat la a invoca prezumția de nevinovăție și a susține că nu se face vinovată de săvârșirea faptei, fără a oferi nici un fel de explicații sau probe contrare mențiunilor procesului-verbal de contravenție (eventual dovada împrejurării că achitase rovinieta).
În aceste condiții, punând în balanță probele tehnice prezentate de către intimată și simpla contestare a faptei de către petentă, instanța apreciază că principiul proporționalității și caracterul echitabil al procedurii de verificare a temeiniciei procesului-verbal de contravenție, impun ca în aceasta situație, să se acorde prioritate actului de sancționare.
Față de importanța scopului urmărit de autoritățile statului, instanța apreciază că a fost respectat caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, câtă vreme s-a oferit posibilitatea petentei de a administra probe împotriva mențiunilor proceselor-verbale de contravenție, fără ca aceasta sa poată dovedi existenta unei situații de fapt diferite.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța reține că sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 750 lei a fost corect individualizată de către agentul constatator, la nivelul minim stabilit de lege pentru categoria autovehiculului utilizat de petentă, fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului, în măsură să atragă atenția petentei asupra consecințelor faptelor sale și să evite săvârșirea unor noi contravenții pe viitor de către aceasta.
În plus, petenta nu a putut invoca nici un fel de circumstanțe reale sau personale care să poată justifica aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
În ceea ce privește tariful de despăgubire prevăzut de art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002 și menționat în cuprinsul procesului verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată (96 euro), instanța reține că se impune a fi înlăturat.
Potrivit art. 2 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” Astfel, având în vedere dispoziția legală de mai sus, instanța urmează a dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va anula în parte procesul verbal de constatare contestat, în sensul că va exonera petenta de la plata despăgubirilor în cuantum de 96 euro.
De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta ., cu sediul în Mun. G., ., ., . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012, în ceea ce privește obligarea petentului la plata tarifului de despăgubire în valoare de 96 Euro.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în valoare de 96 Euro.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. K. V. G. R.
Red.MK/Tehn.RVG /5 ex/12.07.2013, .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4801/2013. Judecătoria GALAŢI | Somaţie de plată. Hotărâre din 19-09-2013, Judecătoria GALAŢI → |
|---|
