Pretenţii. Sentința nr. 6638/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6638/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 11103/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
(*operator de date cu caracter personal nr. 8637)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6638
Ședința publică din data de: 21.06 2013
Președinte: M. K.
Grefier: V. G. R.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 402 în contradictoriu cu pârâtul M. G. PRIN PRIMAR și chemata în garanție F. C..
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, la data de 13.06.2013, la data de 20.06.2013, iar apoi la data de 21.06.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 402 a chemat în judecată pârâtul M. G. prin Primar, solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de_,74 lei, din care suma de_,96 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada octombrie 2008 - octombrie 2011, iar suma de_,78 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate pentru perioada ianuarie 2009-ianuarie 2012. A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul M. G., în calitate de proprietar al apartamentului situat în mun. G., ., . achitat cheltuieli de întreținere datorate, deși a beneficiat de furnizare de utilități și alte servicii prin intermediul reclamantei. La debitul restant, reclamanta a calculat și penalități de întârziere, conform dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007 și ale H.G. nr. 1275/2000, HG nr.400/2003.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost depuse, la dosar, în copie, invitație la mediere și răspuns pârât, fișa de cont a pârâtului, procesul - verbal de stabilire a procentului penalităților din 25.09.2005, tabel calcul penalități (filele 5-15 dosar).
Potrivit art. 50 alin. 2 Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Legal citat, pârâtul M. G. prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond, ca netemeinică.
Pârâtul a precizat că în fapt, chiriașul F. C. a beneficiat de serviciile prestatorilor, iar reclamanta se află în culpă pentru că nu a notificat împrejurarea că acesta nu achită cheltuielile de întreținere în vederea rezilierii contractului. A mai precizat pârâtul că nu este parte în contractele încheiate de Asociație cu furnizorii și nici nu a beneficiat de serviciile de utilități, iar reclamanta nu a dovedit că pârâtul ar avea datorii, motiv pentru care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
În subsidiar, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a numitei F. C., apreciind că aceasta are obligația de a achita cheltuielile de întreținere întrucât a folosit imobilul în discuție în calitatea sa de chiriaș. Pârâtul a solicitat instanței ca în măsura în care va cădea în pretenții, să oblige chemata în garanție să îl despăgubească cu suma indicată în cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., art.1169 Cod Civil, Legea nr.114/1996, Legea nr.230/2007.
Legal citată, chemata în garanție F. C. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
La data de 27.03.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a precizat că M. G. prin Primar a beneficiat de serviciile furnizate de prestatorii de utilități în calitate de proprietar al imobilului, motiv pentru care Asociația de Proprietari are dreptul de a-l acționa în judecată pentru neplata cheltuielilor de întreținere. Reclamanta a mai invocat excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, solicitând anularea acesteia, precum și disjungerea sa de cererea principală conform art.63 alin.2 Cod proc.civ.
S-au anexat în copie proces-verbal al Adunării Generale din data de 6.01.2012 și liste lunare de plată (filele 34-126).
La termenul de judecată din data de 30.05.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, precum și excepția netimbrării cererii de chemare în garanție și cererea de disjungere a acesteia de cererea principală ca neîntemeiate.
La același termen, instanța a invocat din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul reprezentat de cheltuieli de întreținere aferente perioadei octombrie-decembrie 2008 inclusiv, pe care a reținut-o spre soluționare alături de fondul cererii principale și al cererii de chemare în garanție.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra cererii principale, instanța reține următoarele:
În fapt, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamantă, în perioada octombrie 2008 – octombrie 2011, coroborate cu fișa de cont aferentă acestei perioade rezultă că pârâtul M. G., care avea calitatea de proprietar al apartamentului nr. 228, situat în mun. G., ., nu a achitat, la termenele stabilite, cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare.
Potrivit înscrisurilor menționate, în perioada mai sus menționată, au fost calculate cote de întreținere restante aferente acestui apartament, care potrivit susținerilor pârâtului și mențiunilor fișei de cont a fost ocupat fără titlu de numita F. C..
Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, reclamanta a calculat însă penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2011. La calculul penalităților s-a folosit o cotă de 0,2% pe zi de întârziere, stabilită conform dispozițiilor legale, potrivit procesului – verbal încheiat de Adunarea Generală a Asociației la data de 25.09.2005.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Potrivit art. 1073 C.civ.vechi, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este parțial întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_,96 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada octombrie 2008-octombrie 2011, în baza listelor lunare de plată și a fișei de cont anexate.
Față de această împrejurare, instanța a invocat din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul aferent perioadei octombrie-decembrie 2008 inclusiv.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, dreptul la acțiune al reclamantei împotriva pârâtului pentru neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari s-a născut, pentru fiecare cotă în parte, la 90 de zile de la scadența acesteia.
Date fiind concluziile de mai sus, instanța reține că, pentru cotele de întreținere aferente perioadei octombrie-decembrie 2008 (total 331 lei), au trecut mai mult de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune și până la înregistrarea acțiunii reclamantei pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2012, dreptul la acțiune privind aceste cote fiind, astfel, prescris.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 331 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei octombrie-decembrie 2008 și va respinge acest capăt de cerere ca prescris, cu consecința scăderii sumei de 331 lei din debitul de_,96 lei solicitat de reclamantă.
Cu privire la restul debitului solicitat de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de întreținere (aferent perioadei ianuarie 2009-octombrie 2011), instanța constată acesta nu a fost calculat în mod corect, după cum rezultă din mențiunile fișei de cont.
Analizând fișa de cont, astfel cum a fost întocmită de către reclamantă (filele 13-15 dosar), instanța constată că a fost inclusă și suma de 8299 lei - sold anterior lunii octombrie 2008, precum și suma totală de 292,79 aferente lunilor noiembrie – decembrie 2011.
Or, câtă vreme reclamanta a solicitat cheltuieli de întreținere pentru perioada octombrie 2008-octombrie 2011, instanța nu poate da eficiență solicitărilor acesteia cu privire la sumele calculate pentru alte perioade decât cele precizate în cererea de chemare în judecată, motiv pentru care aceste sume vor fi scăzute din debitul solicitat.
Prin urmare, instanța apreciază că debitul corect aferent perioadei ianuarie 2009– octombrie 2011, se ridică la suma de 4485,17 lei.
Cu privire la penalitățile de întârziere, acestea au fost calculate de reclamantă în condițiile stabilite în procesul – verbal al adunării generale depus la fila dosar (penalități de 0,2% pe zi de întârziere). Astfel, din fișa de calcul al penalităților, depusă la dosarul cauzei (filele 10-12), rezultă că reclamanta a calculat penalități în valoare totală de_,78 lei pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2011 (iar nu ianuarie 2012 cum s-a indicat de reclamantă).
Totuși, instanța constată că în mod nejustificat, reclamanta a inclus în calculul penalităților suma de 8630 lei calculată pentru un sold de 8630 lei la data de 15.01.2009.
Instanța apreciază că se impune scăderea acestei sume din calculul penalităților, în condițiile în care nu poate fi identificat debitul asupra cărora au fost calculate și nici măcar perioada căreia îi corespunde. În plus, reclamanta nici nu a depus înscrisuri în dovedirea acestor sume, iar instanța nu poate verifica dacă acest calcul s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale (perioadă, mod de calcul, valoare maximă până la nivelul debitului asupra cărora s-au calculat).
Prin urmare, instanța apreciază că penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă au caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile numai în limita sumei de 3211 lei rezultate după scăderea sumei menționate anterior.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile și astfel, reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a unei sume de bani, respectiv contravaloarea debitului și a penalităților de întârziere.
Prin urmare, în temeiul art. 969, art. 1066 și art. 1073 din vechiul C.civ., va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4485,17 lei, reprezentând debit – cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2011 și a sumei de 3211 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2009-decembrie 2011, calculate până la data de 15.01.2012.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamantă, instanța reține că deși acesta este parte căzută în pretenții în sensul art.274 Cod proc.civ., se impune respingerea acestei cereri ca neîntemeiate, câtă vreme reclamanta nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată, iar acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, instanța urmează să o admită pentru considerentele următoare:
În fapt, chemata în garanție F. C. este cea care a ocupat în fapt și în drept imobilul pentru care s-au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere, astfel cum a rezultat din mențiunile fișei de cont și susținerile pârâtului, necontestate în cauză. În consecință, aceasta a fost cea care a beneficiat de utilitățile furnizate și de serviciile prestate prin intermediul asociației de proprietari.
În drept, potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Constatând că numita F. C. a fost cea care a ocupat efectiv imobilul și a beneficiat de utilități, în calitate de tolerată, producând astfel un prejudiciu proprietarului imobilului, instanța constată că acestuia îi revine obligația de achita suma datorată de M. G. reclamantei.
Pentru toate argumentele învederate, va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. G. și va obliga pe chemata în garanție F. C. la plata către pârât a sumei de 4485,17 lei, reprezentând debit – cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009 – decembrie 2011 și a sumei de 3211 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2009-decembrie 2011, calculate până la data de 15.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul de 331 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei octombrie-decembrie 2008.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 331 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei octombrie-decembrie 2008, ca prescrisă.
Admite în parte cererea principală având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 402, cu sediul în Mun. G., .. 7, ., județ G. în contradictoriu cu pârâtul M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în Mun. G., ., județ G. și chemata în garanție F. C., cu domiciliul în Mun. G., ., ., județ G..
Obligă pârâtul la plata următoarelor sume către reclamantă:
- 4485,17 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009-octombrie 2011;
- 3211 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului reprezentat de cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2009-decembrie 2011, calculate până la data de 15.01.2012.
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în garanție având ca obiect „pretenții” formulată de pârâtul M. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în Mun. G., ., județ G. în contradictoriu cu chemata în garanție F. C., cu domiciliul în Mun. G., ., ., județ G..
Obligă chemata în garanție la plata următoare lor sume către pârât:
- 4485,17 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2009-octombrie 2011;
- 3211 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului reprezentat de cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2009-decembrie 2011, calculate până la data de 15.01.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. K. V. G. R.
Red.MK/Tehn.RVG /5 ex/12.07.2013, .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3883/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 8832/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
