Plângere contravenţională. Sentința nr. 2048/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2048/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 13189/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2048
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul E. F. și pe intimata POLIȚIA L. G., având ca obiect plângere contravenționala GL NR._.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit, intimata solicitând judecarea și in lipsă in conformitate cu disp. art. 242 alin. ultim C.proc.civ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța constată conform disp. art. art. 134 C.proc.civ că este prima zi de înfățișare și părțile legal citate pot pune concluzii.
Instanța având in vedere disp. art. 159 indice 1 alin. 4 C.proc.civ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța considerând proba solicitata de către părți, respectiv proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, cauzei, în temeiul disp. art. 167 C.proc.civ o încuviințează;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2012 sub dosar nr._, petentul E. F. în contradictoriu cu intimata Poliția L. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 04.07.2012, solicitând instanței înlăturarea amenzii aplicate și înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că domiciliază în data de 03.07.2012 a încărcat marfă de la firma MINDO S.A. D. pentru firma OVERTAZ S.R.L. G., însă nu a cunoscut că locul în care trebuia să facă livrarea mărfurilor se află într-o zonă interzisă accesului camioanelor.
Petentul arată că în data de 04.07.2012, încercând să ajungă către locul de descărcare, a observat indicatorul de restricție, motiv pentru care a contactat persoana ce îi oferise indicații în ziua anterioară, însă aceasta i-a spus să își continue drumul întrucât s-a ocupat de autorizația de acces.
Potrivit susținerilor petentului, aceasta este prima dată când a fost sancționat contravențional, iar pe tronsonul de drum restricționat nu a blocat circulația și nici nu a îngreunat deplasarea celorlalți participanți la trafic.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea susținerilor, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și în acest sens la plângere au fost atașate, în copie, procesul verbal contestat și scrisoare de transport (filele 4, 5).
Legal citată, intimata Poliția L. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca nefondată, deoarece procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și sancțiunea a fost aplicată în mod corect.
În motivare se arată că petentul a fost sancționat pentru că nu a respectat semnificația indicatorului accesul interzis autovehiculelor cu masa maxim total autorizată mai mare de 3.5 tone.
În opinia intimatei procesul verbal este legal întocmit cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de OG nr. 2/2001 iar petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția de temeinicie a actului sancționator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților.
La întâmpinare au fost atașate procesul verbal contestat și dovada comunicări (filele 10-12).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., faptele sancționate fiind săvârșite în circumscripția Judecătoriei G.. Plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. 1 din O.G. 2/2001, procesul verbal fiind comunicat petentului la data întocmirii, 04.07.2012 (fila 4) iar acțiunea transmisă de petent instanței, prin poștă la data de 17.07.2012, și înregistrată la data de 18.07.2012 (fila 1).
În cauză, la termenul din data de 04.03.2013, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 04.07.2012, petentul E. F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 140 lei și cu 2 puncte de penalizare pentru încălcarea prevederilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prin procesul verbal contestat s-a reținut că la data de 04.07.2012, ora 09:10, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . .. A. V. din mun. G., nerespectând semnificația indicatorului „Accesul interzis autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone”.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 04.07.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța constată că procesul verbal conține semnătura contravenientului și obiecțiunile pe care acesta le-a formulat la momentul încheierii sale.
Potrivit art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis, fiind sancționată cu amendă din clasa I-a de sancțiuni (2 sau 3 puncte amenda)iar potrivit art. 111 din Regulamentul de punere în aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 „se interzice circulația participanților la trafic pe sectoarele de drum public la începutul cărora sunt instalate indicatoare ce interzic accesul.” Totodată, conform art. 147 al aceluiași act normativ, conducătorul de autovehicul are obligația de a circula numai pe sectoarele de drum pe care îi este permis accesul.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Instanța reține că petentul recunoaște săvârșirea faptei, în sensul că a observat indicatorul și cunoștea faptul că accesul pe sectorul de drum respectiv era interzis, însă afirmă că persoana care l-a îndrumat către punctul de lucru al firmei unde se efectua livrarea mărfurilor, l-a asigurat că autorizația de acces era achitată. Susținerile petentului, deși apar a fi plauzibile, nu constituie o cauză de exonerare de la răspundere contravențională, cu atât mai mult cu cât acesta avea obligația legală de a se asigura că respectă întocmai legislația rutieră, motiv pentru care vor fi înlăturate.
Referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda în cuantumul minim special prevăzut de lege.
Totodată, instanța apreciază că această sancțiune este justificată în raport de pericolul social al faptelor, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl reprezintă pentru siguranța circulației rutiere, și pentru sănătatea și integritatea fizică a participanților la trafic și chiar a lui însuși.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța constată ca procesul-verbal . nr._ din 04.07.2012 a fost în mod legal și temeinic întocmit iar sancțiunea aplicată este legală și proporțională, astfel încât plângerea formulată de petent apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul E. F., cu domiciliul în B., ., nr.128, în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA LOCALA G., cu sediul în G., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.07.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/5 ex/14.03.2013
2 ex .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1151/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria... → |
|---|
