Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9386/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9386/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 3033/233/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 9386
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.10.2013
PREȘEDINTE – A. M. M.
GREFIER – G. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ revendicare imobiliara ” formulata de reclamantul T. C. in contradictoriu cu paratii P. N., V. V., M. S..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 27.09.2013, 04.10.2014., 11.10.2013. când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 15.02.2010 sub dosar nr._, reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâții P. M. și M. Ș., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 200 mp teren situat în G., . și respectiv suprafața de 100 mp teren situat în G., .. A mai solicitat reclamantul și restituirea fructelor percepute de pârâți și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că imobilele pe care le revendică sunt proprietatea sa conform certificatului de moștenitor, actelor de proprietate ale autorilor să și Dispoziția nr. 384/SR din 23.12.2003 emisă de Primăria Municipiului G..
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 480 și 483 C.civ..
În probatoriu reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martor, expertiză tehnică, cercetare la fața locului și interogatoriul pârâților.
Legal citat, pârâtul M. Ș. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că nu deține în calitate de proprietar teren situat în . și 14 iar acțiunea și prevederile legale invocate de reclamant nu îi sunt opozabile întrucât nu l-a împiedicat pe reclamant să dispună de terenul proprietatea sa și nu a cules niciun fel de fructe produse de respectivele terenuri.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La aceasta au fost atașate înscrisuri reprezentând Dispoziția nr. 384/SR din 23.12.2003 a Primăriei Municipiului G. (fila 11).
Legal citată, pârâta Paripan M. nu a formulat întâmpinare dar a fost prezentă în instanță și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținere, pe parcursul judecății, pârâta a depus la dosar înscrisuri reprezentând contract donație, documentație cadastrală, contracte de vânzare-cumpărare (filele 76-89).
La termenul de judecată din data de 04.06.2010 reclamantul a estimat valoarea terenului revendicat la suma de_ lei.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri reprezentând extrase Arhivele Statului, declarații notariale, adrese instituții publice, certificate, încheieri judecătorești, procese-verbale, acte stare civilă, rapoarte expertiză, Dispoziția nr. 384/SR, certificate moștenitor, chitanțe plată impozit, (filele 13-41, 50-55, 71-75).
Acțiunea a fost legal timbrată (filele 50, 62).
La solicitarea instanței la dosar au fost depuse extarse CF pentru imobilele situate în G. . și 14 și certificate de rol fiscal (filele 65-70, 92).
La termenul de judecată din 21.01.2011 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topometrică.
Raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat aleatoriu – N. V., se află atașat la dosar filele 127-135, 151-152.
La data de 11.11.2011 instanța apreciind ca primul raport nu este lămuritor, a dispus efectuarea unei noi expertize, aceasta fiind efectuată de expert B. C., de asemenea aleatoriu desemnat și depusă la filele 233-237, 259 și 280 din dosar.
Urmare a decesului pârâtei P. M., la ședința de judecată din data de 25.05.2012 au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, P. N. și V. V..
Analizând materialul probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantului T. C., în calitatea sa de moștenitor al defunctului T. N., i s-a restituit în natură în baza Legii nr. 10/2001, potrivit Dispoziției nr. 384/SR din 23.12.2003 emisă de Primăria Municipiului G. (fila 37), imobilul teren situat în G., ., în suprafață de 200 mp, identificat conform planului de situație aflat la fila 95 din dosar.
Cu privire la terenul situat în G., ., aflat în proprietatea autorilor pârâtelor P. N. și V. V., din succesiunea cronologică a înscrisurilor aflate la dosar rezultă că inițial un teren în suprafață de 400 mp teren situat la această adresă a fost deținut în proprietate de C. I., împroprietărit din anul 1933 (fila 86). Moștenitorii defunctului C. I. au înstrăinat acest teren, declarat în suprafața de 377,30 mp situat în G. . către P. I. și P. M., prin Contractul vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5963/10.10.1974 (fila 87). După decesul numitului P. I., în baza certificatului de moștenitor nr. 328/23.10.1997 terenul s-a aflat în proprietatea indiviză a numitei P. M. și pârâtei P. N. (fila 71) care în anul 1997 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4229/10.12.1997 (filele 84-85) au înstrăinat 200 mp teren către numiții P. M. și P. G. iar în anul 2005 restul terenului, în suprafață de 177,30 mp, l-au donat numitei V. V., conform contractului de donație autentificat sub nr. 672/21.03.2005 (filele 76-77).
Prin acțiunea de față reclamantul revendică o suprafață de 200 mp teren situată în G. . de la pârâtele P. N. și V. V. și o suprafață de 100 mp teren situat în G., . de la pârâtul M. Ș.. În acțiune, reclamantul a menționat dintr-o eroare de redactare imobilul situat pe . în loc de ..
Cu privire la imobilul teren situat în ., instanța reține că acesta se află în proprietatea indiviză a numiților M. A., P. D. și P. G., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 396/24.08.2009 de BNP A. Zahara (filele 88-89).
Nu există la dosar vreo dovadă a proprietății pârâtului M. Ș..
În prezent, numai pârâta V. V. mai deține în proprietate teren situat în G., ., conform titlului de proprietate reprezentat de contractul de donație autentificat sub nr. 672/21.03.2005 de BNP C. P. (filele 76-77). Conform extrasului CF aflat la fila 67 din dosar aceasta are intabulat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 177,30 mp în realitate măsurați 185 mp.
Reclamantul nu a fost pus în posesie asupra terenului situat în G. ., stăpânindu-l numai în baza Dispoziției nr. 384/RS (fila 94).
Autorul reclamantului T. C., a fost T. N. (tatăl reclamantului) care în niciunul din înscrisurile aflate la dosar nu apare cu suprafața de 400 mp teren deținut în G. . (fost nr.14).
Deși reclamantul se prevalează de adresa nr. 3108/18.03.1998 (fila 21) mențiunile cuprinse în aceasta au fost rectificate de emitentul adresei – Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a Județului G., prin adresa nr._ (fila 29), unde se precizează că în registrele unității și foile matricole cu suprafața de 400 mp teren situat în . a figurat numai numitul C. I., numitul T. N. fiind înscris în foile matricole cu o suprafața de 200 mp teren situat la aceeași adresă.
Nici susținerea reclamantului cu privire la punerea în posesie în anul 1933 a numitului N. T. (autorul tatălui său) cu un lot în suprafață de 400 mp teren în . (actualmente identificat pe . dovedește întemeiată, în condițiile în care în procesul verbal de punere în posesie (fila 14) nu este indicată suprafața de teren.
Faptul că în încheierea din 19.01.1958 a Judecătoriei Populare Mixte G. (fila 27) rezultă că exproprierea autorului T. N. s-a făcut numai pentru suprafața de 200 mp, întărește concluzia faptului că reclamantul și autorii săi nu au deținut vreun titlu asupra unei suprafețe de 400 mp teren situat în .> De altfel, din ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză (filele 127-135, 233-237) rezultă că nu poate fi identificată vreo suprafață de teren în plus față de cele deținuți în proprietate sau posesie de reclamanți și vecinii terenului său identificat de planul de situație al Dispoziției nr. 384/SR (fila 85).
Totuși, față de faptul că expertul N. V. nu a răspuns punctual obiectivelor stabilite de instanță și nu a formulat concluzi lămuritoare, instanța urmează a înlătura Raportul de expertiză întocmit de acest expert.
Din raportul de expertiză întocmit de expert B. C. (filele 233-237) se reține că nu există suprapunere de teren care să rezulte din actele de proprietate ale părților, dar terenul reclamantului T. C., măsurat în suprafață reală de 178 mp, este încălcat de gardul vecinilor din Sud care nu sunt parte în prezentul litigiu (M. A., P. D. și P. G.) cu o suprafață de 22 mp.
În drept, potrivit art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.
Acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul, care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, la restituirea acestuia.
Așadar, față de conceptul și natura juridică a acțiunii în revendicare, părțile vor trebui să indice titlurile în baza cărora pretind anumite drepturi cu privire la bunul revendicat.
În ceea ce privește conceptul de “titlu de proprietate”, instanța reține că acesta reprezintă actul juridic, jurisdicțional ori administrativ translativ de proprietate care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Față de probele administrate în cauză, instanța constată că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de titular actual al bunului revendicat, cu atât mai mult cu cât acesteia i s-a reconstituit suprafața de teren dobândită de tatăl său, adică suprafața de 200 mp, aceasta nemaiavând dreptul la nicio altă suprafață de teren.
De altfel, în cauză nu s-a probat nici faptul că pârâții P. N. și M. Ș. ar fi proprietari ori s-ar afla în posesia terenului proprietatea reclamantului.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. va obliga reclamantul, ca parte căzută în pretenții, către pârâtele P. N. și V. V. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 64 din 15.12.2010, aflată la fila 106 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. C., domiciliat în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâții P. N., domiciliată în G., ., ., jud. G., V. V., domiciliată în G., ., ., . și M. Ș., domiciliat în G., ., ., jud. G..
Obligă reclamantul la plata către pârâtele P. N. și V. V. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.10.2013.
P.,GREFIER,
Red.A.M.M.
Dact.G.M./5 ex./26.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 462/2013.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 815/2013.... → |
|---|
