Plângere contravenţională. Sentința nr. 462/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 462/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 10494/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 462/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent I. D. V. și pe intimat I.P.J. G., având ca obiect „plângere contravenționala . nr._”
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, personal, legitimându-se cu CI . nr._, CNP_, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Intimata a depus la dosar raportul agentului constatator și copie de pe procesul verbal contestat, după care;
Petenta învederează instanței că descrierea faptei, astfel cum este reținută de intimată în procesul verbal nu este cea exactă. De asemenea, arată că nici în raportul agentului constatator fapta nu este descrisă corect. Precizează că în plângerea formulată a relatat exact cum a stat situația din teren, total diferită de cea prezentată de intimată în procesul verbal și în raportul agentului constatator. Mai arată că în intersecție s-a încadrat pe sensul de mers, rulând paralel cu tramvaiul, iar când a fost oprită de agenții intimatei, arată că s-a panicat, iar la rubrica „alte mențiuni” precizează că era deja scris „nu are de făcut obiecții”, nefiind întrebată dacă are de făcut obiecțiuni sau nu, agentul constatator reținându-i permisul de conducere.
Interpelată fiind, petenta arată că nu are de propus nici un martor, fiind singură în autoturism.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.06.2012 petenta I. D. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – BIROUL RUTIER, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.05.2012. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea acțiunii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional întrucât, în timp ce conducea autoturismul marca Wolkswagen cu numărul de înmatriculare_ , nu a acordat prioritate de trecere unui pieton . Petenta susține că nu a săvârșit fapta, iar agentul constatator nici nu putea să constate în mod correct presupusa contravenție deoarece se afla la o distanță considerabilă față de trecerea de pietoni.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.7, 16 alin.1 și 7, 21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – BIROUL RUTIER nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță, însă, prin adresa nr._ din data de 17.01.2013 a înaintat la dosar raportul agentului constatator.
La dosar a fost depusă copia procesului verbal.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Acțiunea este scutită de taxă de timbru potrivita art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.32, alin.2 din Ordonanța nr.2/2001 și art.1, pc.1 și 3 din Codul de procedură civilă.
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din data de 31.05.2012 petenta I. D. V. a fost sancționată contravențional în baza art.100, alin.3, lit.b din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice deoarece, în timp ce conducea un autovehicul, nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii.
Faptele au fostă săvârșite la data încheierii procesului verbal 31.05.2012, la ora 11,05, la intersecția .. Siderurgiștilor din Municipiul G..
Petenta a afirmat că nu a săvârșit fapta, dar nu a propus nicio probă în susținerea afirmației sale.
În drept, față de poziția petentei, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, convenție direct aplicabilă în dreptul intern românesc potrivit art.11 și 20 din Constituție.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunea aplicată petentei este foarte redusă – 280 lei (cu posibilitatea de a plăti doar jumătate din minim în 48 ore de la sancționare și suspendarea temporară a dreptului de a conduce un vehicul.
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri.
Această prezumție, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămâne nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petenta avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta. Or, petenta nu a propus nicio probă în susținerea afirmației sale, deși avea această obligație și potrivit art.1169 din C.civ.
Având în vedere că fapta petentei există – prezumția de temeinicie a procesului verbal nefiind răsturnată – și că potrivit textelor din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, faptele se sancționează cu amendă/avertisment și cu suspendarea permisului de conducere – deci nici prezumția de legalitate nu a fost răsturnată – instanța reține că nu există motive pentru anularea procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, instanța constată că sancțiunea a fost aplicată la limita minimă, iar fapta petentei prezintă un anumit grad de pericol pentru siguranța pietonilor, motiv pentru care va respinge această solicitare ca nefondată.
În consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta I. D. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – BIROUL RUTIER împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 31.05.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul I. D. V., domiciliată în G., ..18, ., jud. G., în contradictoriu cu I. G., cu sediul instituției în G., ., formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 31.05.2012, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VM / Tehnored. CNL / Nr. Ex. 6/13.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8032/2013. Judecătoria GALAŢI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9386/2013. Judecătoria... → |
|---|
